Pornind de la aceste randuri:
"Fiţi foarte atenţi. În viaţa socială oamenii se privesc şi se judecă nu după ce sunt ei în fond, ci după ce par ei în formă. Nu vă faceţi iluzii despre om. Iubiţi-l. Da! Iubiţi-l! Dar nu vă faceţi iluzii despre el, căci cine îşi face iluzii despre om suferă amar. Unul singur este desăvârşit! Unul singur este Bun! Unul singur este curat! Hristos -Dumnezeu. Oamenii, toţi sunt păcătoşi. Ne-a fost dat un dar sfânt, mărgăritar nepreţuit: Iubirea. Trăiţi iubirea." Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor"
Am si eu o intrebare: daca am la servici un musulman/budist/iudeu/ateu/etc, il iubesc, desigur, il ajut, ii vreau binele, si cel mai mare bine e mantuirea.
Cum sa aduc PRACTIC vorba despre credinta? Toti acestia sunt, de obicei, foarte indoctrinati, si iesim mai ciufuliti din discutie, chiar daca avem dreptate. Ce sfaturi imi dati?