Daca spuneti ca Sf. Maxim este greoi si stufos pot sa inteleg, este intr-adevar mai putin facil de patruns, dar de aici pana a spune
Sfantul acesta gandeste greoi, noroios, fara claritate, fara spirit.
mi se pare cel putin indraznet si neavenit. dar asta e o alta polemica. Sf. maxim a rabdat m multe decat atat, la urma urmei e parerea dvs. ,indreptatita sau nu, semn al libertatii nu?
Pai, intr-adevar, nu am duhul ortodox. Dar "in afara" nu sunt. Acuma vedeti sa nu cadeti dumneavoastra in principiul "adevarul depinde de cine il spune". daca veti citi sincer cele de mai sus ale Sf. Maxim Marturisitorul, veti constata ca speculeaza, ca indoapa cu intelectualisme si supozitii pioase textul. Dar, presupun, lui nu iti veti reprosa nimic.
Incep cu partea referitoare la Sf. maxim - tocmai el, dintre toti, nu poate fi acuzat de ceea e sustineti, dar pt. asta e nevoie de o lectura, m bine zis studiu aprofundat, pe mine cel putin ma depaseste profunzimea Sf. Maxim. Textele oferite sunt doar parti ale intregului - luate ca intreg sunt convins ca veti observa (daca veti incerca o apropiere de Sf. Maxim, atat de cunoscut si in mediile protestante) ca face orice numai speculatii nu. Un speculator nu traieste si nici nu sfarseste ca Sf. Maxim. Ca sa intelegeti mai bine, Sf. Maxim este omul cu margaritarele, nu-s ale lui... el doar le-a primit si le-a pastrat; daca cercetam, le gasim, sunt inca acolo.
Cat despre duhul ortodoxiei, as vrea sa intelegeti contextul si sensul in care l-am afirmat. Nu este vb. despre un duh anume, in sens confesional; ortodoxia nu este o confesiune sau o biserica ci Biserica, iarasi, nu in sens confesional, adica starea fireasca a omului prieten cu Dumnezeu. Parintele rafael Noica vb. f. bine si f. frumos despre aspectul acesta.
Abordarea la care ma refeream presupune o modalitate egocentrista de a privi Scriptura ; omul se aseaza in mijloc si zice: ia sa vedem ce spune aici, ia sa vedem ce-am inteles EU - urmarea, pe scurt spus e Sola S. si principiul S.S.interpr. dar totodata si aspectul scolastic de care s-ar parea ca nu m. scapam. Geniul rasaritean e aspectul MISTIC, al VEDERII ui Dumnezeu, THEORIA, care a si nascut isihasmul. Fara Duhul lui Dumnezeu, nu putem intelege Scriptura, doar o citim, si suntem in afara. Sau cum spunea cineva aici pe forum, facem din Biblie un idol si cercetam litera fara a trece dincolo de valul literei si sa ajungem la Cuvant.
Nu am spus ca sunteti in afara - asta numai Domnul o hotaraste, ci doar ca abordarea este una din afara, exterioara, care nu presupune experierea. Sunt multe locuri grele in Scriptura iar dintii nostri sunt de lapte inca, astfel incat este nevoie de multa SMERENIE pt. a intelege.
Intelegi tu ce scrie acolo, ce citesti? Cum voi intelege daca nu ma invata nimeni, daca nu-mi explica - recunoasteti, dialogul !?!!! Este posibil sa fim inselati, si sa ni se para, (noua tuturor) ca stim, cunoastem, ba-i mai invatam si pe altii (adica sa fim exact in situatia lui Adam, care si el s-a lasat inselat, ademenit) DAR de fapt sa fim straini de EL, de LOGOSUL - iesiti de la mine blestematilor, nu va cunosc pe voi. Deci cand voia noastra nu coincide cu voin'a lui Dumnezeu, atunci suntem in pacat, in eroare ; daca ne caim si ne intoarcem ne primeste....altfel, ne spune precum Apostolului sau, si inca unul mare:
inapoia mea satano, sminteala imi esti. DECI, cu Scriptura in mana putem fi
sATANE. De ce anume s-a lasat ademenit Adam? spune Sf. maxim, dar nu putem noi patrunde prea bine, n-avem nici macar cultura necesara, daramite credinta si lucrarea lui. Bucurandu-ne de reusitele noastre in cunoastere (si repet, noi toti), care e doar una `telectuala, ca acuma` toti avem facultati, ramanem straini de Dumnezeu si ne indepartam si m mult de El apropiindu-ne tot m mult de sTRAINUL care ne instraineaza si m mult oferindu-ne din belsug TRIUMFURI care evident ca nu ne smeresc. Asa se explica de ce multe doctorate raman pe dinafara iar cei simpli, intra cu schiopii, orbii si desfrantele in imparatie.
Concret, spun Sf. Parinti, de multe ori vrajmasul ne indeamna spre bine, APARENT, spre a citi Scriptura sau a lucra cu m. multa ravna, doar pt. a ne indeparta de la ceva si m. bun sau pt a ne inalta ca apoi sa ne doboare. Adica eu in loc sa ma rog, ma
smeresc pe internet crezand ca-L slujesc pe Dumnezeu dar de fapt imi alimentez orgoliul, parerea de sine. Sau, m. spun Sf. Par. , cand te rogi, diavolul iti da un gand, numai ca sa te abata de la rugaciune, ca sa te coboare... in care te "
ajuta" sa intelegi unele locuri din Scriptura: uite acolo asa vrea sa zica... cutare simbolizeaza nu stiu ce... raurile involburate simbolizeaza asa... etc
Inteleg ca la dumneavoastra "cunoastere" inseamna "cunoasterea lui Dumnezeu". (De acord, presupun). Dar la, Sf Pavel, inseamna cunoasterea binelui si raului. (am dat citatul mai devreme) Pe cine sa cred?
Stiu ca nu pare politicos dar v-as ruga sa-mi faceti favoarea de vorbi despre Sf. Apostol Pavel in maniera in care o faceti de obicei, adica personal, ca intre sfinti, fara apelative in care nu investiti, adica simplu, PAVEL.
Pai am ajuns la un numitor comun doar pentru a nega totul de la capat? Ati spus ca
Nu am nicio obiectie pana aici:
iar m. tarziu
De acord, presupun
doar pt. ca m tarziu sa ma puneti in opozitie cu Sfantul Apostol Pavel ca si cum l-as contrazice. Cine ar putea sa va ceara sa nu-l credeti pe Sf. Apostol Pavel? si de ce ar fi o contradictie? - doar am explicat mai inainte. De ce credeti dvs. ca Sf. Ap. Pavel ar sustine ca Dumnezeu e zgarcit si a ascuns ceva de Adam, ceva ce i-ar fi oferit prieteneste, culmea, diavolul? Mai inainte
ati afirmat ca sarpele spune adevarul Intr-adevar sarpele face cum ziceti dumneavoastra. schimba accentul. Dar spune adevarul:
apoi ati spus ca
intr-adevar, pare ca Dumnezeu ascunde ceva.
si ca
diavolul i-a adus omului cunoasterea Daca omul n-ar fi mancat din pom, ar mai ajuns cunoscator? Nu. Dumnezeu ascunde ceea ce ar aduce cunoasterea. Nu pot sa vad altfel lucrurile.
adica fie diavolul este binefacatorul nostru, fie cunoasterea este rea pt. ca este de la diavol.
spre final spuneti ca suntem datori SATANEI si nu lui Dumnezeu
datoram inceputurile cunoasterii nu lui Dumnezeu, cu satanei.
Finalul este unul apoteotic - spuneti ca nu exista libertate desavarsita si ca omul ramane prizonier necesitatilor
Libertate "deplina" nu exista cred, DECAT in gandirea proprie, in masura in care este indumnezeita. (Poate nu doar/tocmai in "ratiune"). Restul este necesitate la care raspundem mai mult sau mai putin neliberi. Liber e ceva nedeterminat din afara, (de o "cauza" sau de o "necesitate") ci din sine insusi.
De acord si cu consideratiile pe care le faceti in ultimul pasaj. Nu cred ca am facut confuzia despre care vorbiti.
Iar apoi raspundeti spunand ca sunteti de acord cu deosebirea dintre libertate si liberul arbitru dar negati ca ati fi facut confuzia, asa cum reiese din citatul de mai sus. Explic din nou. Exista libertate deplina in realitate, nu in gandirea proprie, adica abstract. Libertatea deplina nu este o teorie abstracta, un produs al mintii noastre, ceva ce teoretizam noi , asa... de dragul artei, in mintea noastra, fie ea si indumnezeita.
1.
prima greseala: cum ar putea sa fie indumnezeita DOAR mintea????????????? Cum vine asta? pai nu e omul deplin indumnezeit? E ca si cum s-ar sfinti nu tot omul, deplin, ci doar o mana si un picior, restul raman spurcate! Sau la botez (sa zicem un adult, ca pruncii nu-l cunosc pe Dumnezeu ca n-au minte - uite alt exemplu bun de cunoasterea Logosului, dincolo de ratiune sau meta/rational-) la botez isi spala doar mintea si trupul nu? sau mintea e indumnezeita iar trupul indracit? cum intelege lumea protestanta probl. asta a indumnezeirii?
2.
a doua greseala este aceea ca refuzati omului si posibilitatea libertatii desavarsite dar si a indumnezeirii, minimizand deci Jertfa lui Hristos. inseamna ca a avut doar un sens simbolic? Gresit. NU, Hristos REAl a restaurat firea omeneasca si a RIDICAT-o, a INDUMNEZEIT-o, a INALTAT-o la ceruri, in sanul SFINTEI TREIMI, de-a dreapta Tatalui. Cred ca sunteti de acord pana aici. sper. De aci posibilitate indumnezeirii si a libertatii depline, pe care intr-un fel, ce-i drept, nu o tagaduiti
3.
Concluzionati ca numai Dumneyeu este liber si asa este iar noi nu pt. ca suntem supusi necesitatilor.Libertatea noastra este una prin particiare la dumnezeire, ca si indumnezeirea, prin participare, nu una in sine. Numai Dumnezeu se defineste pe Sine
Eu sunt cel ce sunt Participarea inseamna cunoastere, si aici revenim la probl. initiala, dar ATENTIE, o cunoastere desavarsita a lui Dumnezeu, dar nu una in FIINTA Lui, Care ramane de nepatruns. Deci IL cunoastem fara sa-L cunoastem, Il vedem fara sa_l vedem. il stim fara sa-L stim. Si nu e nimic de mirare, cand nici pe omul de langa tine nu-l cunosti deplin, adica in fiinta lui. E ceva ce ramane nepatruns, spun Sf. Parinti, e taina persoanei. cu atat m. mult la Dumnezeu pe Care Parintii Bisericii IL numesc
INTUNERIC SUPRALUMINOS. - adica e lumina stralucitoare pentru noi, orbitoare, ca si cum ai privi soarele si ramai fara vedere. Nu IL poti cunoaste pe Dumnezeu in FIINTA LUI. Numai Fiul cunoaste pe tata; si Tatal pe FIul Iar Duhul cerceteaza adancurile lui Dumnezeu.
BREf. ca m-am lungit enorm, promit sa nu o mai fac - hai sa nu mai punem problema in termeni
antagonici si
asimetrici cimai degraba in termeni
ANTINOMICI. deci Sf. Ap. Pavel nu contrazice cu nimic textele de l afacere sau din alta parte. Asta este o realitate a Scripturii, se exprima antinomic.
Un link util tuturor userilor -
http://dexonline.ro/search.php?cuv=antagonic - sper sa fie folositor tuturor. Eu unul il folosesc mult.