Viata monahala sau viata de familie?

[eli]

Doamne, ajuta!
Am foarte multe intrebari in ceea ce priveste voia lui Dumnezeu pentru viata unui om. Cum ne putem da seama daca avem chemare pentru o viata monahala, data in intregime Domnului, sau pentru o viata de familie? Cum am putea stii ce decizie sa luam, ce sa alegem? Si daca aflam raspunsul, cum putem sa-i dam curs? Daca vrem sa-l urmam pe Dumnezeu si suntem prinsi in obligatiile lumii, ce sa facem? Si daca cei din jur, parintii mai ales, se vor intrista pentru copiii care vor alege manastirea, cum vor fi ei mangaiati?
Va multumesc!

[Florina]

Zicea un parinte ca un crestin adevarat poate fi si un monah bun, si un familist bun.

Suntem liberi sa alegem, dar sa avem in minte ca monahii au rasplata foarte mare, iar ispitele pe masura.

Nu stiu ce sa raspund despre calugarie. Mi-am dorit 7 ani sa merg la manastire si pana la urma am ales casatoria, avand in vedere ca nu m-am simtit in stare sa ma pot ruga atat de mult incat sa birui ispitele vietii monahale.

Parintele Petru poate vorbi mai mult despre viata monahala, parinti, etc.

Despre viata de familie, eu cred ca nu este o piedica in calea spre Imparatia Cerurilor, ci o cale. Si aceasta grea.

Pana la urma, decizia se ia dupa multa rugaciune, impreuna cu duhovnicul. Nicio decizie majora nu se ia pe cont propriu.

[protosinghel]

Parintele Petru poate vorbi mai mult despre viata monahala, parinti, etc.

Părintele Petru încă nu a început să vieţuiască călugăreşte ca să poată (sau chiar să aibă dreptul) să spună ceva...

[maria_andreea]

Eli şi în lume poţi crede şi îl poţi iubi pe Dumnezeu. Pentru asta ai nevoie de un cadru favorabil (soţul trebuie să te lase să te rogi, serviciul să nu impună compromisuri, să nu fi influenţată nici de părerile greşite ale prietenilor, familiei etc). pentru ambele căi trebuie să crezi, să fi tare şi să accepţi creucea Lui Iisus fără să cârteşti.

În căsătorie iei ca soţ pe un om şi el supus greşeli, în monahism iei ca Soţ pe Hristos şi ai un război mai puternic de dus din partea diavolilor. Însă ca să te menţii pe linia de plutire trebuie să fi harnic şi puternic, trebuie să nădăjduieşti în bucuria ce va să vină.

Pentru a afla calea roagă-te fără îndoială pentru că aşa cum spune Iisus de poţi crede toate sunt cu putinţă .

[maria_andreea]

Părintele Petru încă nu a început să vieţuiască călugăreşte ca să poată (sau chiar să aibă dreptul) să spună ceva

Părintele Petru are un bagaj enorm de cunoştinţe pe care le poate pune în slujba oamenilor. Viaţa fiecărui pământean anulează orice drept de a deschide gura, dar ceea ce cunoaştem de la alţii, de la noi, dar din alte perioade ale vieţii trebuie spus spre întărire şi folos. Trebuie să ne întărim unii pe alţii ca să nu devenim nişte smiorcăiţi de care să-şi râdă vrăjmaşul.

[Petrus]

Doamne, ajuta!
Am foarte multe intrebari in ceea ce priveste voia lui Dumnezeu pentru viata unui om. Cum ne putem da seama daca avem chemare pentru o viata monahala, data in intregime Domnului, sau pentru o viata de familie? Cum am putea stii ce decizie sa luam, ce sa alegem? Si daca aflam raspunsul, cum putem sa-i dam curs? Daca vrem sa-l urmam pe Dumnezeu si suntem prinsi in obligatiile lumii, ce sa facem? Si daca cei din jur, parintii mai ales, se vor intrista pentru copiii care vor alege manastirea, cum vor fi ei mangaiati?
Va multumesc!

Dumnezeu l-a creat pe om apoi ia facut o pereche potrivita. Astfel a luat nastere familia.
De unde a aparut insa monahismul, despartirea de familie (el si ea,si copiii)? Unde gasesti in Biblie asemenea dezlegare? Oricum nu l-a Iisus sau la apostoli. Oricum nu in Scripturi. E de undeva din paganism.
Iisus i-a trimis pe ucenici intre oameni, sa traiasca intre ei, sa-si intemieze o familie si sa-i slujeasca lui Dumnezeu si semenilor. In unele biserici crestine viata de familie a suferit modificari extreme:
1.In ortodoxie=poti fi familist sau calugar.
2.In catolicism= nu poti fi familist, doar preot celibatar sau calugar celibatar.Ma refer la cler.

De unde asemenea reguli? Cine va dat dreptul sa le faceti? Oricum nu vin de la Dumnezeu, caci nu vin din Biblie. Nu sunt inspirate de Dumnezeu.

[maria_andreea]

Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului cum să placă Domnului, dar cel însurat se îngrijeşte cum să placă femeii şi iată-l împărţit 1 Corinteni (7, 32-33)

Vă recomand însă întreg capitolul 7.

[Petrus]

Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului cum să placă Domnului, dar cel însurat se îngrijeşte cum să placă femeii şi iată-l împărţit 1 Corinteni (7, 32-33)

Vă recomand însă întreg capitolul 7.

Aceste versete care exprima parerea lui Pavel (care era neinsurat), se refera la posibilitatea de a ramane celibatar pentru a putea sluji liber lui Dumnezeu, nicidecum la a te calugari, a te retrage dintre oameni, intr-o chilie sau manastire.

[protosinghel]

Aceste versete care exprima parerea lui Pavel (care era neinsurat), se refera la posibilitatea de a ramane celibatar pentru a putea sluji liber lui Dumnezeu, nicidecum la a te calugari, a te retrage dintre oameni, intr-o chilie sau manastire.

Văd că aici lumea nu are habar ce înseamnă monahismul, de aceea e mai bine să tacă. Nu evaluaţi monahismul după propria minte, ca după aceea să vă daţi cu părerea dacă este sau nu conform cu Scriptura.

Monahii defapt nu se "retrag", în sensul de izolare, ci se grupează în comunităţi frăţeşti aşa cum o făceau primii creştini, având totul de obşte. "Nu se îngrijesc de ce vor mânca sau cu ce se vor îmbrăca..." aşa cum cere Evanghelia, "au lăsat toate: părinţi şi fraţi, şi îi urmează lui Hristos", aşa cum cere (sau mai degrabă "propune") Evanghelia; s-au făcut fameni pt Împărtăţia lui Dumnezeu şi încearcă să fie ca "fecioarele înţelepte" care-şi aşteaptă Mirele etc, etc.

Bineînţeles m-am referit la idealul monahal, nu la abateri, indiferent cât de multe ar fi ele.

[ovibutsan]

Un parinte spunea ca patru sunt starile acceptabile pentru crestini: monah, casatorit, celibatar in curatenie si vaduv.
Daca e sa alegi, trebuie sa o alegi pe cea in care te simt implinit, pe cea in care simti ca mergi spre desavarsire, pe cea in care simti ca poti sluji in deplina libertate lui Dumnezeu. Neaparat decizia se ia din deplina libertate si dupa parerea mea, neaparat cu sfatul si binecuvantarea duhovnicului.
Daca crucea vine peste tine, sau te-ai trezit cu ea in spate cel mai bine e sa o duci, iar schimbari se pot face numai si numai cu aprobarea duhovnicului.
Insa nu te mantuieste nici votul depus atunci cand ai fost tuns in monahism, nici nasterea de prunci, nici trairea in curatenie. Urcusul pe treptele desavarsirii crestine este deschis tuturor. In trecut monahii aveau multe informatii , multe exemple si mult ajutor comparativ cu mirenii acelor vremuri. Acum nu mai este asa. Avem invataturi, avem exemple, avem posibilitati. Totul depinde de ravna si de eforturile noastre. Trebuie sa dobandim virtutile.

Sf Nicolae Cabasila spune: " Vedem prin urmare ca legea duhului este o lege a dragostei, o lege care ne pregateste pentru intelepciunea si bunatatea cea adevarata. Aceasta lege trebuie asadar, sa o cautam cu mintea noastra. Intai pentru ca o astfel de cautare nu cere de la noi nici sudori, nici suferinte, nici bani, nu aduce nici cinste, nici rusine si nici orice altceva mai rau, nepunand nici o piedica in ducerea la indeplinire a muncii si indeletnicirilor noastre, ci comandantul poate comanda mai departe, plugarul isi poate ara pamantul, iar muncitorul sa-si vada in pace de lucrurile sale. Toate acestea din pricina ca nu ni se cere sa traim singuri, la marginea lumii, nici sa ne hranim cu mancaruri neobisnuite, nici sa ne schimbam imbracamintea ori sa ne primejduim vreunul dintre noi sanatatea, sau sa facem vre-o bravura ce intrece puterile noastre, ci doar, ramanand acasa, asa cum suntem si nepierzand nimic din avutul nostru, sa petrecem cugetand intruna la legea Domnului" ( Sf Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos, Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti- 2009, pag 187)

Desigur acceptarea unei responsabilitati ( luarea unei cruci ) ajuta mult pe om.
Va indemn: Luati acea cruce care va este potrivita si pe care o iubiti. Nu face alegeri dispretuind alta vietuire. Nu va faceti monahi pentru ca dispretuiti casatoria. Nu va casatoriti pentru ca dispretuiti monahii. Aveti intelegere, ca sa va castigati mai usor pacea. Fiecare vietuire are greutatile ei, dar si implinirile ei. Fiecare are necazuri si bucurii. Numai incepatorii se masoara duhovniceste si se compara cu altii. Spunea acel parinte ( referinduse la cele patru stari ale crestinilor) sa nu ne dispretuim unii pe altii, ci sa ne ajutam intre noi. Astfel vom pastra unitatea Duhului.

Din experienta am vazut ca pentru cei tineri ravna deosebita este folositoare si avand binecuvantarea duhovnicului se poate repede alege o cale.
Pentru cei mai in varsta recomand petrecerea unei perioade de timp printre oamenii a caror vieture doresc sa o urmeze si vor vedea daca li se potriveste.

Iertati !

[electric77]

Pana la urma, decizia se ia dupa multa rugaciune, impreuna cu duhovnicul. Nicio decizie majora nu se ia pe cont propriu.

Ba da, pe cont propriu o iei, pentru ca este alegerea ta, nu a lui Dumnezeu. Nu zice Pavel: "daca unul crede ca virginitatea este nepotrivita, sa faca ce doreste...sa se casatoreasca, nu pacatuieste"

[electric77]

dar ce se poate spune despre pustnici sau schimnici? aceia traiesc complet singuri prin pesteri. Este oare bine asa?

[Pr Haralambie]

dar ce se poate spune despre pustnici sau schimnici? aceia traiesc complet singuri prin pesteri. Este oare bine asa?

Intrebarea mea,la ce va foloseste ca sa stiti?

[electric77]

Intrebarea mea,la ce va foloseste ca sa stiti?

orice fenomen cu conotatii religioase ma preocupa.

[Pr Haralambie]

dar ce se poate spune despre pustnici sau schimnici? aceia traiesc complet singuri prin pesteri. Este oare bine asa?

Schima este o consacrare ,ceruta de cel care o doreste.
Depinde ,nu toti care se retrag in pustie se si folosesc de ea,unora le este de folos altora nu,daca ii ajuta pe calea desavirsirii si a unirii prin rugaciune cu Dumnezeu ,atunci e f bine daca nu ,nu.

[electric77]

Schima este o consacrare ,ceruta de cel care o doreste.
Depinde ,nu toti care se retrag in pustie se si folosesc de ea,unora le este de folos altora nu,daca ii ajuta pe calea desavirsirii si a unirii prin rugaciune cu Dumnezeu ,atunci e f bine daca nu ,nu.

si nu mai vorbeste cu nimeni stand complet izolat, sau periodic se intoarce in comunitatea umana din care a plecat?

[Pr Haralambie]

Schima este o consacrare ,ceruta de cel care o doreste.
Depinde ,nu toti care se retrag in pustie se si folosesc de ea,unora le este de folos altora nu,daca ii ajuta pe calea desavirsirii si a unirii prin rugaciune cu Dumnezeu ,atunci e f bine daca nu ,nu.

si nu mai vorbeste cu nimeni stand complet izolat, sau periodic se intoarce in comunitatea umana din care a plecat?

Totul este facultativ ,la libera alegere , izolarea si evitarea vorbirii nu este un scop in sine ci un mijloc de aceea nu este ceva anume stabilit,aici totul se ezuma la un act personal,care poate fi modificat oricind tot de persoana in cauza.Mai sunt si exceptii care au un motiv intemeiat,dar asta e alta problema.

[electric77]

Totul este facultativ ,la libera alegere , izolarea si evitarea vorbirii nu este un scop in sine ci un mijloc de aceea nu este ceva anume stabilit,aici totul se ezuma la un act personal,care poate fi modificat oricind tot de persoana in cauza.Mai sunt si exceptii care au un motiv intemeiat,dar asta e alta problema.

bine, si daca toata aceasta autoizolare voita nu aduce rezultatul scontat (comunicarea cu Dumnezeu prin vedenii sau auzirea glasului Domnului), ce va face schimnicul?

[Pr Haralambie]

Totul este facultativ ,la libera alegere , izolarea si evitarea vorbirii nu este un scop in sine ci un mijloc de aceea nu este ceva anume stabilit,aici totul se ezuma la un act personal,care poate fi modificat oricind tot de persoana in cauza.Mai sunt si exceptii care au un motiv intemeiat,dar asta e alta problema.

bine, si daca toata aceasta autoizolare voita nu aduce rezultatul scontat (comunicarea cu Dumnezeu prin vedenii sau auzirea glasului Domnului), ce va face schimnicul?

Putem spune ca nu si-a atins scopul,dar poate macar a fost ferit de pacate ceea ce e tot un pas in plus,iar daca a lucrat rele iadul /chinurile vesnice il primesc si pe el ,privegheati si va rugati in toata vremea si in ce te voi gasi in aceea te voi judeca este valabil si pt el.
P.S sunt f multe exemple patristice si pozitive dar si negative.

[electric77]

dumneavoastra cunoasteti monahi care au o conexiune cu Dumnezeu asa cum avea Pavel, prin vedenii si vise?