Sensul duhovnicesc al căsătoriei (nunta/cununia/viaţa)

[IOACHIM]

Mai departe:
- Ne complicam si mai mult daca e sa intram si sa vorbi,m si despre mitul androginului - care nu este un mit, la urma urmei. Vorbim insa numai despre alteritate, ca fundament ontologic al iubirii conjugale.

Ce gasesc eu f. interesant e atitudinea ortodoxa fata de relatia de cuplu barbat -femeie , care afirma ca aceasta polaritate nu e o VARIANTA a relatiilor inter=personale ci e necesitatea de a recunoaste pe celalat in implinirea de sine. Adica nu cauti la plezneala o alta persoana, in sens erotic, ci vedem polaritatea barbat -femeie ca pe o diferentiere care presupune si IMPOSIBILITATEA omului (fie el barbat, fie femeie) de a a-si avea toate conditiile activitatii sale in sine insusi, adica de a fi autentic uman fara accepatrea altei msniere de a exista. ASTA e alteritatea.

Dar e o alteriattea calitativa si exclude pluralitatea . Asta inseamna ca fiecare e UNIC, e singular si poate oferi un mesaj asemenea, un mesaj unic, pe care nimeni nu-l poate repeta.

- Sf. Ioan Hrisostom spune, mai simplu ca Dumnezeu este autorul casatoriei tocmai ca zideste pe om dualizat... ca fiinta in doi, nu ca pe o fiinta solitara - Facre 2, 18.
- sau si mai transant spus: crearea omului ca lucrare nu ajunge la implinire pana cand nu e creata si femeia. Eva n-a fost pusa in rai spre infrumusetare, spune sf. Chiril al Alexandriei - ci pt. a implini ceea ce lipsea in Eden!

Prin femeie Dumnezeu vorbeste barbatului intr-unmod deosebit, mai direct si mai intim; crearea femeii insasi este de fapt o revelatie a lumii divine. ADICA oiubirea dintre soti arata iubirea lui Dumnezeu.

Dar si mai profund este momentul scoaterii femeii din coasta lui Adam! Sf. Parinti vad aici un simbol al nasterii Bisericii

[IOACHIM]

De aici ajungem la ..... cresteti si va inmultiti (facere 1, 28).

- Cum e cu inmultirea? Daca Dumnezeu sadeste inca din Rai germenii casatoriei.... intelegem ca participarea l aviata divina nu e o realitate statica, incremenita, ci e o chemare spre dezvolatre si cretsre necontenita in sfintenie.
- IUBIREa insasi este creatoare; viata umna se naste si ea tot din iubire. Copilul este vesnicia in timp a iubirii celor 2 soti ! Dumnezeu a incredintat sotilor sarcina transmioterii vietii, dar nu s-a indepartat din viata lor. Copiii sunt deopotriva ai parintilor si ai Tatalui ceresc. E o impreuna lucrare. Meyendorff ii numeste o invazie ingereasca - a a duce copii in lume inseamna a cobori carul pe pamant.... iar asta chiar si in conditiile caderii in care ne aflam!

Dar asta deja depaseste sensul acesta reductiv de conservare a pseciei. Daca moartea e plata pacatului si inca nu exista moarte in Eden - asta inseamna ca rodnicia unirii coinjugale avea si alt rost..... mai inalt. A se vedea Matei 25, 34.

Dar sa revenim:

[IOACHIM]

am mai raspuns intre timp si pe alte topicuri.

Ziceam, asadar, ca... in limitele si cadrele timpului vietii noastre omenesti, casatoria mai pastreaza, conserva SFINTENIA - dar numai in masura in care in cei doi soti sunt pastrate urmele chipului lui Dumnezeu.

Daca ne gandim ca desi Adam si Eva au fost alungati din rai... totusi nunta a ramas bineplacuta lui Dumnezeu... intelegem de ce casatoria in sine a fost si a ramas intotdeauna o forma de viata religioasa. La toate popoarele casatoria e intr-un fel sau altul un act religios!

DAR exista totusi o diferenta intre NUNTA inainte de NT, nunta primei creatii SI nunta celei de a doua creatii, care este un HAR intru totul gratuit (ICor. 7, 7) AiCI avem si raspunsul de fapt.

Deci, spuneam, chiar si dupa caderea, nunta poarta cu sine un dar tainic, darul iubirii conjugale, fara sa se mai poata face o distinctie intre ce apartine lui Dumnezeu si ce apartine omului, adica zestrea sotilor - asta daca exista iubire autentica intre ei. Altfel spus - iubirea dintre soti vorbeste despre iubirea pe care moartea nu poate sa o mai distruga.

Am gasit la parintele Staniloae un citat din Sf. Efrem Sirul care spune ca: De la Adam pana la Domnul autentica iubire conjugala este sacramentul desavarsit

[IOACHIM]

Nu ma mai refer acum, desi ar fi interesant de stiut , la felul cum e ocrotita casatoria in Sf. Scriptura.
- Nu mai spun iar nici de functia profetica a casatoriei - ca d emulte ori casatoria e prezentata ca simbl al legaturii lui Iahve cu Israel. Intr-atat era de sfanta !!! si stim ca zica acolo ca e legamant vesnic etc etc.

- mai exista si o serie de trimiteri ale NT catre VT privitoare la casatorie care efectiv te lasa fara grai - cum ar fi Galateni 4, 28, unde se vb. de casatoria lui Isaac cu Rebecca..... sau cazul lui Avraam, despre care Sf. Irineu zice ca la nasterea lui Isaac, Avraam a vazut pe Hristos. Toate astea adancesc si mai mult taina!

Putem argumenta biblic adevarul ca nunta e un simbol al legamantului vesnic - asta e clar! dar daca totusi casatoria e o realitate vazuta ea nu doar reprezinta/simbolizeaza ci chiar face sa se vada prin ea o realitate nevazuta (legamantul cu Dumnezeu) - deci are o menire tainica.

Adica, privita profetic.... nunta ne vorbeste deja despr eo alta realitate; ne spune ca mai exista si o alta lume.. catre care ea are o deschidere. Ba mai mult... primeste si un anume sens de la aceasta lume nevazuta pe care o reprezinta simbolic.

Ce sa mai vorbim si de felul cum Sf. Duh lucreaza in lume trasand o linie spirituala NEINTRERUPTA, peste generatii, prin mijlocirea casatoriei, dupa principiul fidelitatii conjugale - npoporul ales din care se naste Hristos!

[IOACHIM]

revenind insa, nunta nu mai este un simbol, dupa intelesul crestin. E cu mult mai mult.

A se vedea Matei 19, 4-6; nu mai desfacem acum firul in patru - dar acolo apostolii intelegeau casatoria din perspectiva legii Vechi... ori Mantuitorul le explica aratand un sens mai inalt pe care El il da unirii conjugale: aceasta unire nu mai este umana decat prin harul lui Dumnezeu, si tot prin acest har ea este si vesnica - Mt. 19, 26.

pt. sotii care se iubesc dragostea insasi are valoare harica, vesnica, netrecatoare. INSA dorinta de a fi 2 intr-un trup se preface in minunea de a fi 2 intr-un duh. Adica IUBIREa ii face pe soti asemanatori lui Dumnezeu.

Ei.... in cazul asta..... ca fosti pagani si proaspat botezati.... cum sa nu primeasca si unirea sau harul, harismele casatoriei? Casatoria, e adevarat, are inca din Eden harisme ... dar de la Hristos primeste noi harisme. 1 Cor. 7,7

La nunta din Can aGalileii, prefacerea apei in vin, spun Sfintii Parinti, arata un sens si mai profund al casatoriei; e IMAGINEA EUHARISTICA - adica transformarea insasi a iubirii dintre cei 2 soti.. e deja o noua realitate, transfigurata, a imparatiei lui Dumnezeu. Nunta este o taina iar taine e o expresia suprema a sfinteniei .


SAU.... daca e sa spunem si altfel...despre barbatul din Eden nu s-a putut spune ca este cap femeii precum si Hristos este cap Bisericiii (Efes. 5, 23). Ori asta ce ne arata? Ca Hristos Insusi, printr-un un act personal a venit in lume sa schimbe zidirea SA si sa o ridice la o demnitate nebanuita si necunoscuta pana atunci.
- Ce sa mai vorbim de sensurile eshatologice si perspectiva vesniciei sau de imaginea casatoriei ca depasind lumea sau chiar moartea.

DECI....chiar daca erau casatoriti oficial ianinte, chiar si dupa botez trebuie sa primeasca taina cununiei. E vorba de alte harisme si nu punem semnul egal intre casatoria ca act legal si NUNTA crestina ca har si prezenta a lui Dumnezeu! Iar botezul nu poate tine loc de cununie.

Nici exceptie nu poate fi socotita(in sensul ca botezul nu poate tine loc de hirotonie, spre exepmlu - poate omu` inainte de botez a fost preot pagan, nu? Ori preotia e altceva ....... dar sa admitem ca totusi casatoria ar fi de institutie divina si e din Eden.... deci o exceptie) - decatdaca admitem ca prin botez a primit toate tainele, toate darurile, toate harismele si nu mai are nevoie de nimic - e desavarsit! Pentru ce sa mai facem atunci mirungerea? Pentru ce sa ne mai impartasim? De ce am mai avea nevoie de preotie harica? etc etc etc.

[IOACHIM]

si ca sa inchei cumva.... taina nuntii este de fapt pomul vietii - ca sa plecam tot din Eden, dar prin trunchiul acestuia urca seva care transforma/preface pacatul sau prihana in neprihanire sau sfintenie iar moartea in nemurire sau vesnicie.
- La Apoc. 22,2 citim: Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor. Iar pomul vietii este Hristos.


Acuma...daca ar fi sa ne referim si la Botez... in lumina aceleiasi intrebari....intelegem de buna seama ca botezul intr-adevar rezideste intreaga fiinta a omului, o reinnoieste cu puterea Sfantului Duh; de fapt , cum zice sf. Vasile cel Mare

Sf. Vasile cel Mare - Despre Sfantul Duh

omul este reinnoit fara a fi topit din nou, este recreat fara a fi sfaramat, este tamaduit fara a fi fost incercat prin durere, este renascut fara mama, si cel care era stricat si intinat de placerile vicleniei este plin de seva, a intinerit si a revenit la adevarata floare a tineretii

- Am putea deci intelege ca si casatoria, ca asezamant edenic este validata o data in plus, e curatita de orice intinare - dar asta nu inseamna ca nu mai are nevoie inca de Hristos, ca nu mai are nevoie de har si in continuare. Nu spune acolo ca am luat, ca primim de la El ...... har peste har?