Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Cineva de pe aici este în înşelare.Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Verificarea a faptului că suntem pe calea cea bună se face prin testarea dacă cei care ne văd pe noi doresc şi ei să fie în Hristos pt că faptele noastre sunt bune şi felul Lui Hristos de a fi, de a-l trăi atrage pt că este viaţa cea adevărată.
Este riscant să ne însingurăm dacă nu ne hotărâm pentru viaţa monahală...
Păi depinde de ce fel de înstrăinare se vorbea acolo şi de ce fel de lume...- Un ucenic îi zice bătrânului său: "Părinte, vreau să mă înstrăinez de lume". Şi bătrânul îi răspunde: "Fiule, lucrează poruncile lui Hristos, şi se va înstrăina lumea de tine".(Pateric)
În privinţa asta tare aş vrea... Daţi-ne nouă, mirenilor, un răspuns echilibrat la această problemă .Cineva de pe aici este în înşelare.
Adevarat, am citit asta in pateric. Se pare ca tot mai multa lume nu lucreaza poruncile lui Hristos de aceea cel care le lucreaza devine un singuratic. M-am lamurit pe deplin. Va multumesc pentru sfatul din pateric ca il uitasem.Cineva de pe aici este în înşelare.Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Verificarea a faptului că suntem pe calea cea bună se face prin testarea dacă cei care ne văd pe noi doresc şi ei să fie în Hristos pt că faptele noastre sunt bune şi felul Lui Hristos de a fi, de a-l trăi atrage pt că este viaţa cea adevărată.
Este riscant să ne însingurăm dacă nu ne hotărâm pentru viaţa monahală...
- Un ucenic îi zice bătrânului său: "Părinte, vreau să mă înstrăinez de lume". Şi bătrânul îi răspunde: "Fiule, lucrează poruncile lui Hristos, şi se va înstrăina lumea de tine".(Pateric)
De la Parintele Paisie Aghioratul am invatat un lucru minunat: daca vrei sa devi evlavios cauta sa fii in tovarasia oamenilor evlaviosi.Viaţa în Hristos este echilibrată, este moderată, armonioasă, fără excese şi extreme şi în primul rând şi poate cel mai important viaţa în Hristos există numai în comuniune cu ceilalţi. În momentul în care ne-am rupt de mădularele Bisericii care sunt ceilalţi prin îndepărtarea de ei pt că nu sunt ca noi "aşa credincioşi" riscul este mare să ne îndepărtăm şi de Hristos pt că în acel moment i-am criticat pe ei şi ne-am mărit pe noi. Hristos nu a fugit de păcătoşi şi de bolnavi pe fiecare i-a tămăduit şi de fiecare s-a apropiat. El trebuie să ne fie model...Cel care porneste pe drumul credintei, are asa un avant, repede totul, de teama ca a pierdut prea mult timp pana acum. Citeste de toate despre credinta si cum le gaseste, primeste sfaturi din stanga si dreapta, face rugaciuni, dar.... uneori incepe sa respinga tot ceea ce inainte era universul lui. Adica: nu mai priveste un film de exemplu, sau citeste doar Scriptura si carti ale Sfintilor Parinti, cauta de obieci singuratatea.
Care este pragul prin care poti cadea in habotnicie?
Pentru ca de multe ori cei din jur poate si necunoscand prea bine ce este habotnicia ajung sa il acuze de habotnicie. Dar se prea poate sa chiar cada in habotnicie.
De obicei asta se intampla atunci cand faci totul excesiv fara sa iti dai seama ca esti exagerat.
Dar daca tot ce faci simti ca trebuie sa faci, este habotnicie? Daca tot ce faci este pentru ca iubesti pe Hristos , atunci devine habotnicie?
Cum trebuie sa privim acest fapt si ce atitudine sa luam fata de noi insine sau fata de cei din jur dupa caz?
Verificarea a faptului că suntem pe calea cea bună se face prin testarea dacă cei care ne văd pe noi doresc şi ei să fie în Hristos pt că faptele noastre sunt bune şi felul Lui Hristos de a fi, de a-l trăi atrage pt că este viaţa cea adevărată.
Este riscant să ne însingurăm dacă nu ne hotărâm pentru viaţa monahală...
Maria-Andreea, eu sunt în înşelare!Cu riscul de a fi catalogată că sunt în înşelare spun că niciodată nu am gustat bucurie mai mare ca atunci când am stat în preajma oamenilor "păcătoşi" şi pentru fiecare m-am rugat şi l-am mângâiat cum am putut. În momentul în care am căutat tovărăşia caldă, mângâietoare a "celor buni", "mângâierea" am luat-o de la ei, de la oameni şi nu de la Dumnezeu ceea ce eu consider o pierdere, dar fiecare cu calea lui; important este să fie pe ea...
Doamne ajută!
Păi, "păcătoşi" pentru cei care ni se par nouă că ar fi păcătoşi, pt că încă nu postesc şi nu se roagă ca un credincios, de fapt ei sunt "oile cele pierdute"; "celor buni" mă refer aici la ceilalţi care se străduiesc să fie în Hristos, să fie buni, dar nu sunt buni 100% aşa cum nici ceilalţi nu sunt păcătoşi 100% ; "mângâierea" acea mângâiere egoistă (mie îmi face bine să stau numai cu cei care se străduiesc să fie buni îi aleg şi de ceilalţi nu mă interesează pt că nu au aceleaşi aspiraţii), lipsită de consistenţă pt că viaţa în Hristos nu înseamnă laxitate, ea implică activitate, foarte multă activitate printre orice fel de oameni, ea nu trebuie să fie o împărţire prealabilă a lumii: ăştia sunt buni, ăştia sunt răi şi ca atare fie mă izolez (mod periculos pt un mirean care trăieşte printre oameni) fie caut partea bună (mod egoist de a gândi V "în dar aţi primit în dar să daţi"). Bineînţeles dacă nu ne vor primii pe noi şi nu vor asculta cuvintele noastre trebuie să scuturăm praful de pe picioarele noastre (Matei 10, 14) , dar nu înainte de a încerca să fim primiţi, ascultaţi (mai ales prin graiul faptelor noastre) având în faţă şi probabilitatea de a fi urâţi pentru numele Lui Hristos, dar cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui (Matei 10, 22).gilimelele("păcătoşi","celor buni","mângâierea") pentru ce/cine le pui?
Mă iertaţi!Maria-Andreea, eu sunt în înşelare!
Poate ca eu nu m-am facut inteleasa Maria Andreea.Cu riscul de a fi catalogată că sunt în înşelare spun că niciodată nu am gustat bucurie mai mare ca atunci când am stat în preajma oamenilor "păcătoşi" şi pentru fiecare m-am rugat şi l-am mângâiat cum am putut. În momentul în care am căutat tovărăşia caldă, mângâietoare a "celor buni", "mângâierea" am luat-o de la ei, de la oameni şi nu de la Dumnezeu ceea ce eu consider o pierdere, dar fiecare cu calea lui; important este să fie pe ea...
Doamne ajută!
Care "nouă"?Păi, "păcătoşi" pentru cei care ni se par nouă
Aici despre cine e vorba, cine caută plăcerea aceasta egoistă?că ar fi păcătoşi, pt că încă nu postesc şi nu se roagă ca un credincios, de fapt ei sunt "oile cele pierdute"; "celor buni" mă refer aici la ceilalţi care se străduiesc să fie în Hristos, să fie buni, dar nu sunt buni 100% aşa cum nici ceilalţi nu sunt păcătoşi 100% ; "mângâierea" acea mângâiere egoistă (mie îmi face bine să stau numai cu cei care se străduiesc să fie buni îi aleg şi de ceilalţi nu mă interesează pt că nu au aceleaşi aspiraţii
Aşa e.), lipsită de consistenţă pt că viaţa în Hristos nu înseamnă laxitate,
Maria-Andreea, această învăţătură nu am întâlnit-o în Ortodoxie, înţelegând aici şi Biblia.Viaţa în Hristos e totuna cu dobândirea Duhului Sfânt, cu nepătimirea ("nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine")ea implică activitate, foarte multă activitate printre orice fel de oameni,
Iarăşi întreb: despre cine e vorba aici? Discutaţi cu altcineva şi din greşală postaţi aici ?ea nu trebuie să fie o împărţire prealabilă a lumii: ăştia sunt buni, ăştia sunt răi şi ca atare fie mă izolez (mod periculos pt un mirean care trăieşte printre oameni) fie caut partea bună (mod egoist de a gândi V "în dar aţi primit în dar să daţi").
Dvs. fiind Apostolul care?Bineînţeles dacă nu ne vor primii pe noi şi nu vor asculta cuvintele noastre trebuie să scuturăm praful de pe picioarele noastre (Matei 10, 14) ,
Aici înţeleg că e vorba de un apostolat, la care v-a trimis cine? Aceste cugete sunt străine de duhul Ortodoxiei. Noi urmărim dobândirea Duhului Sfânt, ceea ce presupune o lucrare lăuntrică în primul rând, de curăţire a inimii, şi restul sunt aranjate în funcţie de aceasta, căci Domnul spune: "Ce-i va folosi omului de va dobândi lumea toată iar sufletul său îl va pierde?" Sf. Serafim de Sarov spune:"Pacea sufletească se obţine prin dureri"; "Semnul vieţii duhovniceşti este adâncirea omului înlăuntrul său şi tainica lucrare în inima sa"; "Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui"; "Scopul vieţii omeneşti este dobândirea Duhului Sfânt".dar nu înainte de a încerca să fim primiţi, ascultaţi (mai ales prin graiul faptelor noastre) având în faţă şi probabilitatea de a fi urâţi pentru numele Lui Hristos, dar cel ce va răbda până în sfârşit acela se va mântui (Matei 10, 22).
Aceasta gândesc despre mine. "Singurul mod de a scăpa de înşelare, este să te consideri înşelat", spune Sf. Igantie Briancianinov, în "Despre înşelare". De ce? Citiţi de acolo şi veţi vedea.Maria-Andreea, eu sunt în înşelare!
Foarte buna tema.uite, acesta marele crestin fuge de ceilalti `pacatosi`. Nu, ci pacatosul fuge de pacat si vrea sa invete sa fie crestin bun, si sa se curete de pacat. Si asta o poate face langa cei buni. Iar cand incepe sa se indrepte, ceilalti ii pot spune in mod gresit : uite habotnicul, sau habotnica. Si vroiam sa stiu cum e de fapt, care e pragul spre habotnicie.
Da, fugi şi încă tare de păcat , dar să nu fugi şi de păcătoşi, pe ei ţine-i aproape de tine, de Hristos...daca deodata te trezesti asa in mijlocul pacatosilor si spui: vai mie ce-am facut 10 ani sau 20 ani, m-am scufundat in pacat , atunci ce faci? Nu fugi de pacat?
depinde....... dar să nu fugi şi de păcătoşi, ...
De, ce să faci, neajunsurile scrisului...! E bine să avem asta în vedere, mai ales când observăm aceste neajunsuri. Eu cu greu m-am recuperat, şi doar într-o mică măsură. Preoteasa m-a ajutat mult, şi am înţeles că a exprima în cuvinte ceea ce gândeşti şi simţi cu inima, necesită ceva sudoare. Şi cu cât mai târziu te apuci de asta, cu atât e mai greu.Of, of...
Mă iertaţi pt că nu sunt uşor de înţeles.
D-na "danadoina" eu mă refeream să îi avem lângă noi în rugăciune, "aproape de Hristos"
iarta-ma tu pe mine, maria_andreea, daca te-am inteles gresitOf, of...
Mă iertaţi pt că nu sunt uşor de înţeles.
D-na "danadoina" eu mă refeream să îi avem lângă noi în rugăciune, "aproape de Hristos"
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori