Iertarea trebuie sa fie completa. Contra intrebare: mai poti spune rugaciunea "Tatal nostru" daca tu nu ierti pe aproapele? Cum te simti spunand-o?Acum,intrebarea mea:in astfel de cazuri,pana unde trebuie sa mearga iertarea crestinului?Cand e amenintat si umilit,inclusiv fizic,el trebuie sa intoarca si celalat obraz?
Nu sunteţi cea care greşiţi, dacă nu mai sunt şi alte motive. Într-adevăr trebuie să iertăm atunci când cei care ne greşesc conştientizează greşeala lor şi ne cer iertare. Dar socra greşeşte spunând că sunteţi de vină. Există aşa o mentalitate printre oameni, că dacă eşti cu Biserica de acum trebuie să pleci capul la orice, să ţi se urce oricine în cap , să facă ce vrea, că cel care e cu biserica este obligat să ierte totul şi tot el e de vină.Nu demult am avut un conflict cu o ruda.De fapt acea ruda a avut ce a avut cu mine.M-a jignit in toate felurile,inclusiv m-a amenintat cu bataia.Comportamentul meu dupa:i-am spus ca nu are dreptate,m-am purtat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic,amabil,insa pastrand o anumita distanta.Daca inainte de incident il mai sunam din cand in cand,acum il sunam foarte rar(e vorba de fratele sotului meu).Soacra mea(mama respectivului),stiind ca incerc sa urmez calea Bisericii, spune ca Dumnezeu ne invata sa iertam si ca eu sunt cea care greseste.
Obrazul care trebuie întors după ce a luat palma, se referă în special, la a nu răsplătii cu rău celor ce ne fac rău şi a răbda cu neîmpotrivire celor care ne fac răul, chiar mai mult decât au îndrăznit să ne facă.Cand e amenintat si umilit,inclusiv fizic,el trebuie sa intoarca si celalat obraz?
Unele mame, au o iubire exagerată şi pătimaşă faţă de copiii lor, nu trebui să vă miraţi...Lui nu i-a spus nici macar un cuvant de repros.
Dacă el nu conştientizază şi pesistă în greşeală, sau se comportă ca şi cum el are dreptate, nu mai este valabilă regula 70x7 pe zi. Ci aceea de la ev Matei 18, 15-18 aici .Acum,intrebarea mea:in astfel de cazuri,pana unde trebuie sa mearga iertarea crestinului?
Exact aşa, bine spuneţi, bine gândiţi.Genul asta de iertare ,cred ca este gresit inteles.A intoarce si celalat obraz,inseamna a nu te razbuna,a nu plati cu aceeasi moneda.Insa nu cred ca trebuie sa ne punem de-a latul in fata agresorului si de a-l ispiti inca o data ,ca sa ne loveasca...
Asta este părerea mea şi nu numai ci şi a sfinţilor, a Lui Hristos.Voi ce pareri aveti?
Atunci când le trece mânia şi supărarea, încercăm să comunicăm cu ei, cu drag, aşa cum spune la evanghelie, să le arătăm că au greşit faţă de noi, că suferim pe urma greşelii lor. Pt că cei care ne-au greşit primesc cuvântul nostru mai uşor ca a altora.Cum ar trebui sa ne comportam in genul asta de situatii,intalnite la tot pasul in jurul nostru?
Parinte, iertati-ma, nu vreau sa relansez o discutie veche, dar UNDE anume?Nu este adevărat, verticalitatea şi demnitatea şi faptul de a nu te lăsa călcat în picioare şi luat de prost, sunt chiar porunci evanghelice.
La ev Matei 18, 15-18, nu v-aţi uitat?Parinte, iertati-ma, nu vreau sa relansez o discutie veche, dar UNDE anume?Nu este adevărat, verticalitatea şi demnitatea şi faptul de a nu te lăsa călcat în picioare şi luat de prost, sunt chiar porunci evanghelice.
Nu nu m-am uitat, ca altfel nu va intrebam!La ev Matei 18, 15-18, nu v-aţi uitat?Parinte, iertati-ma, nu vreau sa relansez o discutie veche, dar UNDE anume?Nu este adevărat, verticalitatea şi demnitatea şi faptul de a nu te lăsa călcat în picioare şi luat de prost, sunt chiar porunci evanghelice.
In fiecare zi ma rog pentru intreaga familie,inclusiv pentru el.ellena, intrebarea e: esti sigura ca ai judecat nepartinitor? Esti sigura ca nu ai nicio vina pentru acel conflict? Esti sigura ca el, cumnatul, are intreaga vina? Chiar si atunci as propune sa te rogi pentru impacare. Daca poti ierta, iarta, cu atat mai mult ca e fratele sotului tau.
ellena, iarta-ma, ai facut exact ceea ce face un crestin adevarat. E bine si ca nu pui intreaga vina pe cumnat, chiar daca vina ar fi in totalitate a lui, asta ajuta la smerirea noastra, caci oameni suntem si usor ne putem crede superiori. Dar nici sa-i dai dreptate in comportamentul agresiv, nu e bine, desigur, aici suntem cu totii de acord. Ai gandit bine ca decat sa izbucneasca alt conflict mai bine sa evitati un timp intalnirea. E foarte greu de schimbat un astfel de om, poate asa cum spui prin rugaciunile tale sa se miluiasca Dumnezeu de el si doar asa sa se schimbe. Trebuie rabdare multa.In fiecare zi ma rog pentru intreaga familie,inclusiv pentru el si pentru prietena lui.Si cand imi e greu,fac un exercitiu de imaginatie.Imi inchipui ca e fratele meu,nu al sotului.Si atunci il simt mai aproape.Si da,cu siguranta o-i avea si eu o parte de vina.Pentru ca omul cand se simte amenintat capata un comportament defensiv,care nu poate scapa celuilalt.Vezi,daca ma face sa gresesc,atunci mai bine e sa il evit,intr-o forma amabila,pana ne linistim cu totii...ellena, intrebarea e: esti sigura ca ai judecat nepartinitor? Esti sigura ca nu ai nicio vina pentru acel conflict? Esti sigura ca el, cumnatul, are intreaga vina? Chiar si atunci as propune sa te rogi pentru impacare. Daca poti ierta, iarta, cu atat mai mult ca e fratele sotului tau.
Nu orice greşeală este din motiv că eşti luat de prost, dar chiar şi din acest motiv dacă ar fi, mai întâi există o încercare, apoi se repetă dacă sunt semne de prostie...Parinte, sa ma explic:
In citatul dat, ati fost DEJA luat de prost si calcat in picoaore! adica fratele tau ti-a gresit DEJA.
Pt prevenit, trebuie atenţie, bună credinţă şi bun simţ în toate, şi tot nu se poate reuşii cu toţi, că... aşa sunt uni oameni.Problema este ce faci dupa asta, intelegeti? Christos nu spune cum sa previi ”luarea de prost”, ci cum sa-l tratezi pe cel care te-a luat DEJA.
Cam aşa ceva, altfel nu ştiu când o să-i vină mintea la cap, ne va tot greşi mereu dacă nu vom proceda aşa...Si, dupa ce a facut-o, ce alternative ai? Il tratezi ca pe vamesi si ca pe pagani. Adica intrerupi raporturile.
Ca să fim preventivi, trebuie comunicare, dragoste, amabilitate din partea noastră, dar în toate trebuie să se simtă o măsură...Cum cititi dumneavoastra pasajul asta? pentru ca „a nu te lăsa călcat în picioare şi luat de prost” pare, la dumneavoastra, o atitudine preventiva inainte ca fratele sa te ia de prost.
Prin faptul că ştiu ce vreau, îmi cunosc legea mea, sunt stăpân pe mine şi pe faptele care trebuie să le fac după evanghelie. Sunt amabil dar nu permit bătaia de joc, îl ajut dar nu mă las înşelat, mi-a greşit îl pun la respect după lege, dacă continuă să greşească şi nu se îndreaptă, ca să simtă că nu-i merge aşa cum crede...pai si cum traduceti d-voastra ca asta inseamna „ faptul de a nu te lăsa călcat în picioare şi luat de prost” ?
Cand esti singur si atacat ai libertatea sa te aperi, caci e legitima aparare si opresti raufacatorul de la o crima, sigur, incercand pe cat posibil ca nici tu sa nu-l omori, ci sa-l ranesti sau sa-l imobilizezi. Dar esti liber sa aplici si "iubirea dusmanului", insa e o prostie, caci nu asa se intelege ea. A te lasa omorait de dusman nu inseamna iubire, ci inseamna sa-i pui de gat un pacat de moarte.Ma gandeam ca daca am deschis un topic despre iertare,din punct de vedere crestinesc,as mai putea propune spre discutie inca trei intrebari,la care ma gandesc uneori.Acestea sunt:
1.Cum trebuie sa se poarte un crestin atunci cand este atacat,cotropit de raufacatori.Aici s-ar incadra hotii,criminalii,cei care dau iama in comunitati de crestini si ucid batrani,copii,femei si tot ce prind in cale,in numele altor credinte,pentru interese economice sau personale.Un crestin are voie sa se apere cu o arma?Sa isi ucida atacatorul?Sau trebuie sa stea ca mielul la taiere?
La fel ca in cazul 1. Aperi copilul nevinovat in fata agresiunii sau, daca poti, eviti prin plecare agresiunea. In niciun caz nu stai si privesti cum copilul tau sau al altuia e agresat.2.Cum trebuie sa se poarte un crestin cand ii este agresat copilul?Vorbesc atat de agresiune psihica(subtila sau mai explicita),cat si de agresiune fizica?Se mai aplica porunca iubirii aproapelui si in acest caz,sau iti iei copilul si fugi cat mai departe de agresor?
La fel, aperi copilul de influente negative. Ii spui respectivului sa lase copilul in pace. Iertarea nu inseamna si aprobare a comportamentelor negative. Iertare inseamna sa intelegi ca omul acela a gresit, sa-l faci sa constientizeze acest fapt, pe cat iti sta in putere, fara sa insisti inutil si sa te enervezi daca nu consimte la aceasta. Iar pana vezi daca a constientizat greseala te pazesti de repetarea ei, nu-i dai ocazia sa o repete, ca-i aduni pacate pe capul lui.3.Cum trebuie sa se poarte un crestin cand vede ca o ruda ii influenteaza copilul in mod negativ?Il sperie,il ademeneste cu bani si favoruri dupa care il instiga impotriva parintilor si a educatiei crestineasca primita de la acestia,il invata cuvinte obscene,sa injure,sa bata alti copii etc?Si aici se aplica regula iertarii celui care greseste,lasand copilul neconditionat in continuare in prezenta acestei rude?
Am inteles.Si eu gandesc asa,insa sunt persoane care culpabilizeaza tot victima sau in cazul de mai sus pe parintele copilului,ca il "rupe" pe acesta de rudele lui,ca ar trebui sa ierte si sa il iubeasca pe cel care greseste si sa aiba rabdare sa se indrepte,fara a se distanta fizic de catre acesta.Insa un copil are minte cruda.Pana se indreapta cel pacatos,se poate "stramba" iremediabil sufletul copilului.Si nu cred ca Dumnezeu e de acord cu asa ceva.Iertarea nu inseamna si aprobare a comportamentelor negative. Iertare inseamna sa intelegi ca omul acela a gresit, sa-l faci sa constientizeze acest fapt, pe cat iti sta in putere, fara sa insisti inutil si sa te enervezi daca nu consimte la aceasta. Iar pana vezi daca a constientizat greseala te pazesti de repetarea ei, nu-i dai ocazia sa o repete, ca-i aduni pacate pe capul lui.
Asta e o problema foarte complicata, ellena. Si stii de ce? Pentru ca toti, mai mult sau mai putin, ne "intepam" unii pe altii. Unii mai subtil, altii cu ironie, altii mai abrupt, altii calculat, altii mieros, etc, etc.Tot legat de iertarea crestineasca...Mai am cateva nelamuriri.Probabil ca si voi ati intalnit de-a lungul vietii,persoane care te "lovesc" subtil,fara a-si arata supararea pe care de fapt o au fata de tine.Ma refer la glumite sau cuvinte malitioase aruncate "accidental" si discret,la taceri si priviri dispretuitoare,lucruri pe care nu i le poti reprosa unuia fara sa pari nebun...Practic te "inteapa",te zgandara,astfel incat tu sa fii cel care se supara,ca sa te poata arata cu degetul si sa spuna ca tu esti cel rau...Astfel de persoane care au utilizat toata viata astfel de instrumente pentru a-si urmai interesele proprii au smintit nu numai familia,ci intregul neam.Lasa in urma frati invrajbiti,veri care se dusmanesc de moarte,cumnati care sunt gata sa isi dea in cap pentru o bucata de pamant sau de casa etc .Ce te faci daca esti un tanar fara experienta si ii iei drept unitate de masura(ma refer la cei care sunt fiii unor astfel de oameni),ca doar merg la biserica,sunt buni "crestini" si pana la urma respecta Legea.Ei nu se cearta cu nimeni,doar altii se cearta cu ei...Ajung sa te divorteze de sot,sa te invrajbeasca cu parintii si tot neamul,printr-o atitudine amabila si binevoitoare,insa calculata in functie de interese...
Cum se numesc astfel de persoane?In alte parti am auzit ca le spun "vampiri emotionali".Din punct de vedere crestin ortodox unde ii incadram?Si cum ne ferim de ei,mai ales atunci cand ne sunt parinti,socri,cumnati sau matuse etc?Avem dreptul sa ne departam fizic de ei,chiar daca ne cer iertare insa fac mereu aceleasi greseli?
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 9 vizitatori