Cum ne raportăm corect la ei de alte confesiuni?

[ara]

Batranii imi interziceau sa am vreo legatura de orice natura ar fi( prietenie, sau mai mult) cu cei protestanti, considerau ca e pacat sa port vreun fel de sentiment pentru ei pentru ca nu sunt botezati in Sfantul Duh, insa eu ma gandeam ca ei nu au nicio vina ca Dumnezeu le-a dat viata intr-o familie de asemenea cult religios. Inca mai cred ca nu este pacat atat timp cat reusesc sa NU ii judec pentru ca ei nu aduc slava lui Dumnezeu prin recunoasterea Sfintei Cruci.

[nectaria]

Era un canon ca nu trebuie sa mancam cu cei de alta religie sau confesiune. Am citit in viata Sf Ioan Iacob cum, pe cand era preot la Locurile Sfinte, a fost vizitat de un episcop. Acesta era insotit de un sofer musulman. Sfantul Ioan a asezat masa, iar episcopul l-a invitat pe sofer la masa. Sfantul Ioan a refuzat sa se aseze si sa manance pentru a nu incalca acel canon!

Care este logica acestui canon? De la o cateheza tinuta de Preasfintitul Ciprian Campineanu la Antim despre Comuniune si Cuminecare am aflat ca masa reprezinta comunicare intre rude, prieteni. La masa se intalnesc dimineata membrii familiei, la masa se ia cina. La masa a facut Mantuitorul si Sfanta Euharistie. Si Sfanta Euharistie este numai pentru crestini ortodocsi. Deci, masa este un moment de suprema comuniune si este vazuta ca un act liturgic. Asadar, daca avem prieteni de alta confesiune sau religie, nu este corect sa mancam impreuna si sa-L suparam pe Domnul pentru o prietenie pamanteasca.

[maria_andreea]

Sfantul Ioan a refuzat sa se aseze si sa manance pentru a nu incalca acel canon!

Care este logica acestui canon? De la o cateheza tinuta de Preasfintitul Ciprian Campineanu la Antim despre Comuniune si Cuminecare am aflat ca masa reprezinta comunicare intre rude, prieteni. La masa se intalnesc dimineata membrii familiei, la masa se ia cina. La masa a facut Mantuitorul si Sfanta Euharistie. Si Sfanta Euharistie este numai pentru crestini ortodocsi. Deci, masa este un moment de suprema comuniune si este vazuta ca un act liturgic. Asadar, daca avem prieteni de alta confesiune sau religie, nu este corect sa mancam impreuna si sa-L suparam pe Domnul pentru o prietenie pamanteasca.

MIe mi se pare că în cazul acesta "litera omoară duhul".
Sunt sigură că pt a face ascultare (care, dacă nu mă înşel este foarte importantă în monahism) a preferat Sfântul Ioan Iacob să nu mănânce, dar de aici, el fiind monah, până la aplica şi noi mirenii atitudinea e cam "primejdios". Pt că în primul rând noi nu cunoaştem/trăim importanţa/semnificaţia ascultării.
Iisus a mâncat cu/de la vameşi, cei de alt neam de care iudeii nu se apropiau (femeia samarineancă). El a venit să mântuiască pe tot omul, fără discriminare. De aceea nu pot accepta această diferenţiere între cei de altă religie, confesiune.
Cred că acest canon trebuie înţeles mai profund, altfel... Poate se îndură cineva priceput să ne lămurească.

[maria_andreea]

Mi se pare ok când ni se consideră păcat a te ruga împreună cu cei de alte confesiuni, a te împărtăşi etc din ce au ei acolo pt că aici întradevăr ai supăra, ai întrista pe Unicul Împărat căruia îi se cuvine slavă, cinste şi închinăciune pentru desconsiderare. Asta mai denotă că încă nu crezi, nu ai găsit ţarina pentru care vinzi tot.

[dimitrie]

Era un canon ca nu trebuie sa mancam cu cei de alta religie sau confesiune. Am citit in viata Sf Ioan Iacob cum, pe cand era preot la Locurile Sfinte, a fost vizitat de un episcop. Acesta era insotit de un sofer musulman. Sfantul Ioan a asezat masa, iar episcopul l-a invitat pe sofer la masa. Sfantul Ioan a refuzat sa se aseze si sa manance pentru a nu incalca acel canon!

Care este logica acestui canon? De la o cateheza tinuta de Preasfintitul Ciprian Campineanu la Antim despre Comuniune si Cuminecare am aflat ca masa reprezinta comunicare intre rude, prieteni. La masa se intalnesc dimineata membrii familiei, la masa se ia cina. La masa a facut Mantuitorul si Sfanta Euharistie. Si Sfanta Euharistie este numai pentru crestini ortodocsi. Deci, masa este un moment de suprema comuniune si este vazuta ca un act liturgic. Asadar, daca avem prieteni de alta confesiune sau religie, nu este corect sa mancam impreuna si sa-L suparam pe Domnul pentru o prietenie pamanteasca.

Acela care venise la Sf.Ioan nu era episcop, ci un bogat din America al cărui şofer era mahomedan, însoţit de Stareţul de la Hozeva. Bogatul intenţiona să restaureze Schitul Sf.Ioan Botezătorul de la Iordan (în paragină pe atunci). Neştiind că şoferul e mahomedan, Sf.Ioan a întrebat de ce şoferul nu-şi face cruce ca şi ei la rugăciunea de la masă. Aflând că acela e mahomedan, Sf.Ioan a refuzat să stea cu el la masă, cu toate că bogătaşul i-a pus în vedere că nu-l va mai ajuta în acest caz.
Comuniunea în rugăciune ne este cu totul interzisă cu eterodocşii, însă o asprime deosebită o arată Sf.Părinţi în relaţia cu evreii, că nici a călători cu ei nu ne este permis. De ce? Datorită virulenţei prozelitiste pe care o manifestau, versus nepriceperea creştinilor simpli în cele ale Scripturilor.
E cunoscut cazul de lepădare a ucenicului Sf. Paisie cel Mare datorită unei discuţii avute cu un evreu pe drum. Acela atâta l-a bătut la cap pe ucenic cu credinţa lui hulitoare faţă de Hristos, că ucenicul spre a scăpa de el a zis:"O fi şi cum zici tu!"
Fapt ce a condus la pierderea Darului Duhului Sfânt din partea ucenicului.
Nu întâmplător deci, Molitfelnicul consideră ca păcat citirea cărţilor ereticilor.
Aşadar ara, vezi să nu-ţi strecoare şarpele eresului veninul în suflet în încerecarea de a-ţi ajuta semenul.
Numai cine este foarte bine pregătit poate umbla cu şerpi veninoşi fără riscuri. Cine nu e pregătit în acet sens, şi vrea să umble cu şerpii veninoşi...., mai apoi ne dă nouă de lucru ca să-i administrăm antiviperinul (şi asta, dacă se mai poate). Avem câţiva pe forum care se prezintă ca ortodocşi, dar care contaminaţi fiind ... tulbură pe cei mai puţin pregătiţi.

[Florina]

MIe mi se pare că în cazul acesta "litera omoară duhul".
Sunt sigură că pt a face ascultare (care, dacă nu mă înşel este foarte importantă în monahism) a preferat Sfântul Ioan Iacob să nu mănânce, dar de aici, el fiind monah, până la aplica şi noi mirenii atitudinea e cam "primejdios". Pt că în primul rând noi nu cunoaştem/trăim importanţa/semnificaţia ascultării.

Tocmai, Sfantul Ioan facea ascultare de Dumnezeu, de Duhul Sfant care a inspirat Sfintele Canoane. De asta le numim sfinte, pentru ca sunt insuflate de Duhul Sfant. Formularea de la Sinodul I Apostolic de la Ierusalim din anul 50 a fost: "Parutu-s-a Duhului Sfant si noua...". Aceasta formulare a ramas valabila si la celelalte sinoade apostolice si ecumenice. Faci ascultare de episcop, dar mai ales de Dumnezeu. Daca episcopul iti cere ceva gresit, asculti de Dumnezeu. Noi nu suntem Iisus ca sa fim intangibili la pacate, noi suntem slabi in credinta si de aceea trebuie sa stam cu oameni duhovnicesti, ca sa crestem in virtute, nu sa risipim ce primim prin Sfintele Taine.

[dimitrie]

În 2009 am fost la cele 7 Biserici ale Apocalipsei din Asia (Turcia de azi), 33 de preoţi din toată ţara şi cu PS Timotei, episcop pt. românii din Spania şi Portugalia. Am luat masa doar la restaurante unde serveau turci, iar la mese mai erau oameni din diferite locuri ale lumii. Ce era, să nu ne rugăm la masă? Ba da, ne-am rugat însă eram separaţi cu mesele de ceilalţi. Era alta situaţia noastră; mâncam unde ne era prgătit. Avem exemplu în NT:

"31. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi.
32. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă.
33. Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând.
34. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.
35. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce.
36. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat." (FA.27)
Ce, erau creştini cumva soldaţii ori corăbierii? Nici vorbă!
Trebuie să căutăm duhul canoanelor, dincolo de literă. Dar pt. asta e nevoie de discernământ. Nu e un lucru uşor.
Domnul să ne ajute!