Erori asimilate

[presviter]

De curînd am avut pomenirea Sfinților 7 tineri din Efes.
În Sinaxarul lor sunt contrariat de numărul de ani pe care ei l-au petrecut în peșteră: 372, număr care a intrat și în Molitfelnic (Rugăciunea pentru cel ce nu poate să doarmă).
Totuși, între domnia lui Deciu și cea a lui Teodosie cel Mic nu sunt nici 200 de ani.

De unde a apărut acel număr ?
De ce nu poate nimeni să mai corecteze astfel de datări prin Mineie ?

[protosinghel]

Bună observaţie. Cândva am sesizat-o şi eu, dar îmi scăpase, întrucât eu nu prea citesc acea rugăciune din Molitfelnic şi nu văd care-i legătura dintre adormirea/moartea celor 7 tineri din Efes şi insomnie. Că doar cel care are insomnie nu vrea să moară ca şi acei tineri şi după 172 (nu 372) de ani să învieze.
Eroarea istorică este evidentă, dar şi lipsa de logică în ce priveşte textul rugăciunii la fel.
Foundoulis observă corect în unele din volumele sale că invocarea unor nume de sfinţi în unele rugăciuni este aproape întâmplătoare, cum ar fi pomenirea Sf. Procopie la apolisul Cununiei, care nu prea are ce căuta colo.

[presviter]

Foundoulis observă corect în unele din volumele sale că invocarea unor nume de sfinţi în unele rugăciuni este aproape întâmplătoare, cum ar fi pomenirea Sf. Procopie la apolisul Cununiei, care nu prea are ce căuta colo.

Din cîte îmi amintesc eu, Foundoulis, nu consideră chiar întîmplătoare invocarea anumitor sfinți, ci arată că evlavia populară bizantină avea alte criterii de ierarhizare a sfinților, cam greu de înțeles pt noi cei de azi. De ex., Sf. Procopie este invocat pt ”procopseala” noii familii întemeiate, dar pe de altă parte, de vreme ce la Cununie se cântă ”Sfinților Mucenici”, este firească pomenirea unui anume martir la apolis; a unui martir care a mers la moarte ca la nuntă, însoțit de fecioare.

Au fost și în vremurile mai apropiate viteji care cântau ”moartea...ne este cea mai sfîntă dintre nunți”, și chiar au murit pt crezul lor cu multă demnitate.

Așa cum teologia ortodoxă are profunzimi greu de atins de către ”ignoranți”, așa și viețuirea plăcută lui Dumnezeu are culmile ei, mult prea abrupte pentru noi, dar de neocolit.

[protosinghel]

Eu n-am avut timp şi nici chef ca să caut răspunsul detaliat al lui Foundoulis, dar citiţi încă o dată răspunsul 519, în special ultimul aliniat de la p.73, volumul 5, şi veţi vedea că prea multă teologie şi logică în aceste invocări de nume de sfinţi nu există. Sunt nişte asocieri puerile, valabile doar pentru limba greacă.

[presviter]

Dar sinaxarul si slujba Sf. Imparat Constantin cel Mare (daca tot il pomenim in mod deosebit in acest an), cand vor fi indreptate ? Ma refer in special la acea apocrifa cf careia Imparatul ar fi fost botezat de papa Silvestru in 314, dupa ce a fost vindecat de lepra. Pe baza ei s-a cladit in sec VIII si mai gogonata Donatie a lui Constantin, ca argument de baza al suprematiei papale.

[protosinghel]

Dar sinaxarul si slujba Sf. Imparat Constantin cel Mare (daca tot il pomenim in mod deosebit in acest an), cand vor fi indreptate ? Ma refer in special la acea apocrifa cf careia Imparatul ar fi fost botezat de papa Silvestru in 314, dupa ce a fost vindecat de lepra. Pe baza ei s-a cladit in sec VIII si mai gogonata Donatie a lui Constantin, ca argument de baza al suprematiei papale.

Botezul lui Constantin de către papa Silvestru a fost doar un pretext pt "Donatio Constantini". Iar pretextul putea fi şi adevărat. Despre asta s-a discutat aici.
Iar prin asta eu nu vreau să spun că Eusebiu de Cezarea chiar a minţit, ci că negarea unui apocrif târziu, bazat pe un eveniment care putea fi şi adevărat, nu trebuie să atragă şi negarea evenimentului invocat.

[presviter]

negarea unui apocrif târziu, bazat pe un eveniment care putea fi şi adevărat, nu trebuie să atragă şi negarea evenimentului invocat.

Apocrif este și evenimentul invocat.
Pe deoparte, slujba sfinților Împărați a aparut în sec. VII-VIII, cu puțin timp înaintea Donației. Pe ce izvor istoric s-au bazat cei care au compus-o ?
Pe de alta parte, nici un istoric antic nu și-ar fi permis astfel de minciuni gogonate asupra unor evenimente petrecute cu 2,3 decenii în urmă. Chiar dacă Eusebiu a fost istoric al Curții, această calitate nu are de-a face cu cea de ideolog de serviciu.
Nici un istoric serios al ultimelor 2 secole nu a luat în serios botezul primit de Constantin din mâinile papei.

Cei care scriau vieţile sfinţilor aveau ca scop să redea chipul ideal, perfect, duhovnicesc al persoanei sfinte, pentru ca noi, citind să ne îmbogăţim şi să avem un model de urmat. Datele istorice nu sunt atît de importante pentru hagiografi şi ei mai pot încurca cîte ceva.

Aici avem două probleme:
1. De ce și-au permis hagiografii să le înflorească (și nu doar viața lui Constantin, ci foarte multe vieți, poate majoritatea de ceea ce avem) ?
2. De ce trebuie să ducem mai departe aceste înflorituri ?

[protosinghel]

Cred că în privinţa lui Constantin aveţi dreptate şi nu ştiu ce s-ar mai putea spune. Nimeni nu cred că are curajul să schimbe ceva...
Iar a doua idee, cea cu înflorirea vieţilor de sfinţi, chiar ar trebui puţin dezbătută, cu exemplificări concrete.

De exemplu, există legenda întâlnirii Sf. Vasile cel Mare cu Sf. Efrem Sirul şi că primul l-ar fi hirotonit pe al doilea diacon, primind totodată şi harisma vorbirii în limba greacă. Aceasta apare foarte târziu prin scrierile aghiologice şi nu are nici un suport istoric. Dar m-am întristat să o găsesc şi la părintele Macarie Simonopetritul în Sinaxarul său. Eram să mă înec cu mâncare când am auzit-o la masă citindu-se...

[blackrose]

Cândva am sesizat-o şi eu, dar îmi scăpase, întrucât eu nu prea citesc acea rugăciune din Molitfelnic şi nu văd care-i legătura dintre adormirea/moartea celor 7 tineri din Efes şi insomnie. Că doar cel care are insomnie nu vrea să moară ca şi acei tineri şi după 172 (nu 372) de ani să învieze.
Eroarea istorică este evidentă, dar şi lipsa de logică în ce priveşte textul rugăciunii la fel. ?