Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Se vor discuta şi subiecte care ţin de Părinţii şi învăţătorii Bisericii. Operele şi învăţăturile lor. Sinaxare.
Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București
Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde presviter » 23 Sep 2012, 17:37

Generalizarea botezului pruncilor şi a celor necredincioşi a ruinat Biserica Ortodoxă.
GRAV DIAGNOSTIC. Și totuși, cum se face că nimeni nu a criticat pînă acum această practică (desigur, cu excepția baptiștilor) ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Putem refuza oficierea unor slujbe ortodocşilor formali?

Mesaj necititde maria_andreea » 23 Sep 2012, 20:01

Și totuși, cum se face că nimeni nu a criticat pînă acum această practică
Un posibil răspuns: poate pentru că mediul extern mai subtil ca oricând nu îngusta atât de mult calea cum se întâmplă astăzi. Şi deci astăzi nevoia de a fi activ în biserică (versus formal) este mai stringentă, mai vitală...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Constantinos

Re: Putem refuza oficierea unor slujbe ortodocşilor formali?

Mesaj necititde Constantinos » 23 Sep 2012, 21:38

Sf. Chiril al Ierusalimului, Procateheza, cap. 4 (Ed. 2003, p. 8)
Dacă stărui în intenţia ta rea, eu, care îţi vorbesc, n-am nici o vină; tu însă nu aştepta să primeşti harul. Apa te va primi, dar Duhul nu te va primi (subl. - Ierom. Petru). Dacă cineva se ştie pe sine cu rană, să-şi ia plasture! Dacă a căzut cineva, să se scoale! Nici unul dintre voi să nu fie Simon (Magul)! Să nu fie nici făţărnicie, nici iscodire a celor ce se fac!


Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, 17:36 (Ed. 2003, p. 318)
Cercetează-ţi sufletul, şi nu arunca mărgăritatele înaintea porcilor. Dacă eşti făţarnic, deşi acum oamenii te botează, Duhul nu te botează! Dar dacă te apropii cu credinţă, oamenii slujesc ritualul văzut, iar Duhul îţi dă ceea ce nu se vede (subl. - Ierom. Petru).

Aici am vazut ca poate exista un refuz al botezului spre o implinire viitoare dar nu poate exista un refuz total daca superstitiosul insista sa fie botezat , preotul neavand vina in acest caz . In schimb arhiereul este implicat personal cand hirotoneste , impartaseste sau daca spune aiureli cand sfatuieste sau catehizeaza.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Putem refuza oficierea unor slujbe ortodocşilor formali?

Mesaj necititde protosinghel » 09 Oct 2012, 18:41

Generalizarea botezului pruncilor şi a celor necredincioşi a ruinat Biserica Ortodoxă.
GRAV DIAGNOSTIC. Și totuși, cum se face că nimeni nu a criticat pînă acum această practică (desigur, cu excepția baptiștilor) ?
Practica nu e criticată (deşi cred că Vasile cel Mare ar critica-o), dar efectele sunt constatate de foarte mulţi.
Dar şi cu practica s-a produs ceva interesant (descriu pe etape):
- s-a acceptat botezul copiilor bolnavi, pe moarte,
- s-a generalizat copiilor la vârsta de 3-7 ani,
- grecii au ajuns să facă botezul la un an (şi aşa fac până astăzi)
- ruşii şi românii au început să boteze după 40 de zile sau chiar la 40 de zile
- unii fac botezul chiar înainte de 40 de zile.

Şi dacă în mediul grecesc nu se observă o grabă în privinţa botezului, mai ales la români ea este. M-am mirat să aud de la o fiică duhovnicească a pr. Daniil Sysoev, că acesta recomanda botezul chiar în ziua ieşii de la maternintate. Nu sunt de acord.

Metamorfoza
Mesaje:104
Membru din:06 Aug 2012, 17:28
Confesiune:ortodox
Preocupări:Filozofia si Teologia

Re: Putem refuza oficierea unor slujbe ortodocşilor formali?

Mesaj necititde Metamorfoza » 09 Oct 2012, 20:34

Generalizarea botezului pruncilor şi a celor necredincioşi a ruinat Biserica Ortodoxă.
ma intreb totusi ar mai fi avut crestinismul puterea asta si ar fi cucerit lumea pagana fara botezul pruncilor?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Putem refuza oficierea unor slujbe ortodocşilor formali?

Mesaj necititde protosinghel » 09 Oct 2012, 23:29

Generalizarea botezului pruncilor şi a celor necredincioşi a ruinat Biserica Ortodoxă.
ma intreb totusi ar mai fi avut crestinismul puterea asta si ar fi cucerit lumea pagana fara botezul pruncilor?
Împăraţii creştini au cucerit, dar creştinarea a fost un proces lent, care nu s-a încheiat nici până astăzi şi chiar cei care o realizau nu au ajuns niciodată creştini 100%.

Metamorfoza
Mesaje:104
Membru din:06 Aug 2012, 17:28
Confesiune:ortodox
Preocupări:Filozofia si Teologia

Re: Putem refuza oficierea unor slujbe ortodocşilor formali?

Mesaj necititde Metamorfoza » 09 Oct 2012, 23:44

Spuneti-mi si mie cum s-au crestinat tari intregi dintr-o data?Cum a fost asta posibil?

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde dimitrie » 16 Oct 2012, 09:14

Generalizarea botezului pruncilor şi a celor necredincioşi a ruinat Biserica Ortodoxă.
GRAV DIAGNOSTIC. Și totuși, cum se face că nimeni nu a criticat pînă acum această practică (desigur, cu excepția baptiștilor) ?
Și pe Israel ce l-a ruinat de a ajuns cum a ajuns în multe perioade din viața lui, de i-a "trebuit" până și robia?
Grecii botează la un an, daa.., dar sunt mai căzuți moral ca noi.
Aici se trag concluzii mari cam prea simplist ... E vorba totuși de BISERCA lui Hristos. Uite, persecuțiile întinereau Biserica - scrie în Apologeți de limbă greacă. Poate atunci mai botezau pruncii, sau poate nu. În NT scrie că se botezau cei ce credeau cu toata casa lor.
Eu cred că botezul celor mici a fost abandonat (parțial) din cauza persecuțiilor, ca o necesitate a păstrării tainei credinței, a continuării vieții de "catacombă". Copiii pot spune vrute și nevrute. Uite, Sf.Dimitrie Izvorâtorul de mir a aflat de credința mai târziu de la părinții săi:
"...Apoi cînd copilul a ajuns în vîrstă, ca să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, l-au dus părinţii în casa lor de rugăciune şi, arătîndu-i sfintele icoane, i-au zis: "Aceasta este icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pămîntul şi aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu". Deci, I-au învăţat pe el sfînta credinţă, spunîndu-i toate cele ce luminează cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi toate cele privitoare la deşertăciunea necuraţilor zei păgîni şi a idolilor cei neînsufleţiţi. Iar Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care începuse a lucra într-însul. El cu tot sufletul a crezut în Dumnezeu şi, închinîndu-se sfintelor icoane, le-a sărutat cu osîrdie. Părinţii lui, chemînd în taină un preot şi pe cîţiva creştini, prieteni ai lor, în acea ascunsă cămară de rugăciune, au botezat pe fiul lor în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Copilul, luînd Sfîntul Botez, a învăţat cu amănuntul Legea lui Dumnezeu..."

Starea națiunii noastre n-o v-om putea plasa și înțelege corect, istoric, moral, teologic, etc. dacă nu vom ține cont de ultimii 60 de ani (măcar).
Dacă veți citi pe Virgil Maxim, veți vedea că ce suntem azi nu am fost acum 60-70 de ani. După mai mult de 20 de ani de închisoare, Virgil Maxim nu a mai putut recunoaște în români românii (Imn pentru crucea purtată, p.432).
,Dar această decădere morală a poporului a fost prevăzută de Corneliu Zelea Codreanu:
"De vor intra trupele ruseşti la noi şi vor ieşi învingătoare, în numele
Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină, că ele vor
pleca de la noi, înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza? Consecinţele?
Inutil a le discuta!"

Redau mai jos întregul citat:
Mai actual ca niciodata: Testamentul politic al lui Corneliu Zelea Codreanu

14 SEPTEMBRIE 2012 SCRIE UN COMENTARIU
Rate This

Cinstiţi Români,
Domnilor şi Doamnelor,
Prea onorate familii româneşti,
Poporul român este poate singurul popor care, în toată
istoria sa, n-a cunoscut păcatul robirii, încălcării sau nedreptăţirii
altor popoare.
Sufletul Românesc trăieşte, de veacuri, cinstit, pe aceste
meleaguri dintre Nistru şi Tisa.
Sub domnia cuvântătorilor partidelor, Românul de
pretutindeni a sărăcit şi a îngenuncheat în faţa străinului pripăşit
de curând. Rosturile mari ale Patriei sunt părăsite. Lumea
noastră politicianizată nu mai vede în faţă decât interesul
partidului, pentru a cărui biruinţă sacrifică, în fiecare zi şi ceas de
ceas, însuşi viitorul nostru ca neam.
Muncitorii români părăsiţi îngroaşă rândurile
comuniştilor.
Comunismul înseamnă anticreştinism.
Comunismul pleacă de la materie şi rămâne în materie, dispreţuind
valorile morale ale lumii.
Comunismul, împreună cu anexele sale, luptă pentru nimicirea
neamurilor şi pentru prăbuşirea civilizaţiei creştine.
Triumful mişcării comuniste la noi ar însemna: desfiinţarea
Bisericii, desfiinţarea familiei, desfiinţarea proprietăţii individuale şi
desfiinţarea libertăţii; într-un cuvânt deposedarea noastră de tot
ceea ce formează patrimoniul moral al omenirii şi, în acelaşi timp,
deposedarea de
orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbră ai comunismului,
evreii – iudaismul a ajuns la stăpânire în lume prin masonerie şi în Rusia
prin comunism.
De vor intra trupele ruseşti la noi şi vor ieşi învingătoare, în numele
Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susţină, că ele vor
pleca de la noi, înainte de a ne sataniza, adică bolşeviza? Consecinţele?
Inutil a le discuta!
Nu-i de ajuns să învingem comunismul. Trebuie să şi luptăm în
contra partidelor oligarhice, creând organizaţii muncitoreşti naţionale care
să-şi poată câştiga dreptatea în cadrul statului, nu în contra statului.
Comerţul românesc, lipsit de protecţie, îngenunchează în
lupte neegale cu străinul.
În cadrele armatei noastre pătrunde tot mai adânc şi tot
mai sus germenul dizolvant şi corupător de conştiinţe.
Ţăranul român îşi vinde produsul sub preţul de cost.
Misiţii s-au înmulţit şi ne inundă. Cafenelele sunt pline de
cămătari şi samsari. Ei se înmulţesc în dauna celor care muncesc.
Poporul este spoliat. Românul, înglodat în datorii, a ajuns rob.
Ţara, împărţită în partide se dărâmă sub ochii noştri. Conducerea
partidelor nu are nici un pic de direcţie naţionalistă, de oblăduire
şi încurajare a elementului românesc, care ţine de multe secole pe
umerii săi viaţa ţării.
Pe deasupra milioanelor de gospodării care se distrug,
deasupra milioanelor de suflete sărace care plâng, se înalţă
batjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de Ţară. Cine este
acesta? Este trădătorul de Neam şi de Ţară, este omul de afaceri
profitor, care te-a luat în arendă, iar tu ai căzut în stăpânirea lui
cu Ţara pe care ai creat-o.
O minciună sunt toate programele noi şi sistemele sociale
fastuos etalate poporului dacă în spatele lor rânjeşte acelaşi suflet
de tâlhari, aceeaşi lipsă de conştiinţă întru îndeplinirea datoriei,
acelaşi duh de trădare faţă de tot ce-i românesc, acelaşi desfrâu,
aceeaşi faptă de risipă şi de lux.
Bacşişul, mita şi hoţia au desfiinţat sănatatea morală a
naţiunii române. Trăim într-o ţară care moare în fiecare zi din lipsă
de ţinută morală şi de
corectitudine interioară.
Străinii ne-au copleşit
Pământul nostru a fost pământul năvălirilor. El însă n-a cunoscut
niciodată vreo armată care să fi ajuns la formidabilul număr al străinilor de
azi. Năvălirile treceau peste noi mai departe; năvălitorii de azi nu mai
pleacă. Se stabilesc aici pe pământul nostru într-un număr neîntâlnit până
astăzi şi se prind ca râia în trupul pământului şi al Naţiei.
Fireşte, nu interesează numai numărul în sine, cantitatea, ci şi
calitatea celor cari îi reprezintă şi mai ales interesează poziţiile pe care le
ocupă în structura funcţională a unui stat şi în viaţa, sub toate formele, a
unei naţiuni.
Şi poate nu e bine zis năvală, căci aceasta presupune ideea de
violenţă, de curaj moral şi fizic. Infiltraţia este termenul cel mai potrivit,
pentru că cuprinde mai mult ideea de strecurare pe nesimţite, strecurarea
laşe şi perfidă. Căci nu e puţin lucru să răpeşti pământul şi avuţiile unui
neam, fără ca măcar să-ţi fi justificat prin luptă, prin înfruntarea riscului,
printr-o mare jertfă, cucerirea făcută.
Atacul asupra clasei de mijloc româneşti a fost dat cu precizia pe
care o întâlnim numai la unele insecte de pradă care, pentru a-şi paraliza
adversarul îl împung cu acul în şira spinării.
Nu se putea un loc mai bine ales.
Clasa de mijloc atacată cu succes, înseamnă spargerea în două a
neamului românesc.
E singura clasă care are un dublu contact: în jos cu cea ţărănească
pe care stă suprapusă, exercitând asupra ei o putere de autoritate şi prin
starea economică mai bună şi prin aceea de cultură; în sus cu cea
conducătoare, pe care o susţine pe umerii ei.
Atacul reuşit asupra clasei de mijloc, adică nimicirea ei, atrage după
sine, ca o consecinţă fatală, fără efort din partea atacatorului: a) năruirea
clasei conducătoare; b) imposibilitatea refacerii ei; c) zăpăcirea şi
îndobitocirea, înfrângerea şi robirea clasei ţărăneşti. Iar moartea, pieirea
poporului românesc nu înseamnă moartea celui din urmă Român, după cum
îşi imaginează unii. Moartea aceasta însemnează, viaţă în sclavie, reducerea
la starea de viaţă de rob… O populaţie se
înmulţeşte şi se dezvoltă în limita mijloacelor de subzistenţă de care
dispune. Cu cât aceste mijloace sunt mai puţine, cu atât mai puţine vor fi
posibilităţile de creştere şi de dezvoltare a populaţiei respective şi invers.
Aşadar, trecerea bogăţiilor din mâinile Românilor în mâinile
străinilor nu însemnează numai aservirea economică a Românilor, şi nu
numai aservirea politică – pentru că cine nu are libertate economică nu are
libertate politică – ci însemnează şi că în măsura în care ne dispar mijloacele
de subzistenţă, în aceeaşi măsură, noi Românii ne vom stinge de pe
pământul nostru.
Presa înstrăinată ne otrăveşte
Poporul Român n-a cunoscut decât lupta dreaptă. În contra noilor arme de
luptă şi distrugere – viclenia şi perfidia – el s-a găsit dezarmat.
În presa ostilă neamului – focar de infecţie morală, de otrăvire şi
zăpăcire a Românilor – ura împotriva Românilor e binecuvântată. E
susţinută; se face apel la ea.
Când e vorba însă ca Românii să-şi apere drepturile lor încălcate,
acţiunea lor este etichetată drept ură şi ura devine un semn al barbariei, un
sentiment înjositor pe care nimic nu se poate clădi.
Ori de câte ori naţia românească a fost ameninţată în existenţa ei,
această presă a susţinut tezele care conveneau mai bine duşmanilor noştri.
După cum urmărind evenimentele, uşor se poate vedea că aceleaşi teze au
fost combătute cu înverşunare, ori de câte ori ele erau în favoarea unei
mişcări de renaştere românească.
Libertatea aşa de mult contestată mişcării naţionale, era ridicată la
rang de dogmă întru cât ea trebuia să servească cauzei nimicirii noastre.
La adăpostul ei, presa aceasta atacă ideea religioasă la Români,
slăbindu-le astfel rezistenţa morală şi răpindu-le contactul cu Dumnezeu.
Presa aceasta împrăştie teorii antinaţionale slăbindu-le credinţa în
Naţiune şi rupându-i de pământul Ţării, de dragostea pentru acel pământ
care, în toate timpurile, a fost îndemn la luptă şi sacrificii.
Presa aceasta prezintă fals interesele noastre româneşti,
desorientând şi îndreptând pe Români pe linii opuse intereselor naţionale.
Presa aceasta înalţă mediocrităţile şi oamenii capabili de corupţiune
pentru ca străinul să-şi poată face interesele lui, şi coboară valorile morale
care nu nu se vor preta a face servicii intereselor acestuia.
Presa aceasta otrăveşte sufletul Neamului, dând zilnic şi sistematic
publicitate crimelor senzaţionale, legăturilor imorale, avorturilor,
aventurilor.
Presa aceasta omoară adevărul şi slujeşte minciuna, cu perseverenţă
diabolică, întrebuinţează calomnia ca armă de distrugere a luptătorilor
Români.
De aceea un Român trebuie să fie atent când citeşte o foaie, stând
în gardă faţă de fiecare cuvânt, care nu e la întâmplare aruncat, şi căutând
a descifra planul cu care el a fost scris.
Totul se reduce la cunoaşterea inamicului şi, în momentul în care,
noi Românii, îl vom cunoaşte, îl vom învinge.
Politicianismul ne omoară.
Sunaţi alarma din toate puterile.
Există o concordanţă perfectă între politica externă şi politica internă
românească, pornind amundouă din acelaş fond de ură împotriva ideii
naţionale şi a creştinătăţii.
Iar ruperea legăturilor cu cerul şi cu pământul – prin împrăştierea pe scară
întinsă a teoriilor ateiste – introducerea certurilor şi luptelor fratricide,
introducerea imoralităţii şi a desfrâului, constrângerea materială prin
limitarea la maximum a mijloacelor de subzistenţă, otrăvirea fizică, beţia,
toate acestea nimicesc o naţie mai rău decât dacă ai bate-o cu mii de tunuri
sau cu mii de aeroplane. Şi, toate acestea sunt cauzate de otrava
politicianistă.
Tot ce fac politicianii români fac pe carnea, pe sângele şi
pe răspunderea noastră. Este îngrozitor ca faptele şi atitudinile
lor de astăzi să atragă o mare răspundere pe umerii generaţiei
noastre.
Toţi cei ce se găsesc pe linia destinului şi a istoriei
naţionale au datoria să ceară şi să impună scoaterea politicii
româneşti de sub influenţa şi comanda coaliţiei oamenilor cu
păcate faţă de neam.
România trebuie să fie condusă de Români.
Numai o naţie românească puternică şi stăpână va putea rezolva toate
problemele româneşti. O conducere românească României, o legiferare
românească, legi de protecţie a elementului românesc!
E ceasul să punem temeliile unei epoci noi. O epocă de
întoarcere la realităţile naţionale, dând naţiunii înţelesul ei
real de societate naturală, a unor indivizi de aceeaşi rasă, iar
nu în sensul naţionalităţii juridice a cetăţeanului, care permite
transformarea automată în români, a maselor de străini
năvăliţi la noi pentru a ne cuceri şi oprima.
E ceasul să se înalţe din temelii un Stat nou, etnic,
naţional, întemeiat pe primatul culturii naţionale, pe primatul
familiei şi pe primatul corporaţiilor muncitoare.
Despoliticianizarea Ţării este o poruncă a vremii. În
locul partidelor mereu aplecate străinilor, politica de neatârnare
şi încurajare a Românismului susţinător de Ţară.
Români,
Un singur glas trebuie să ascultaţi, tainic şi nepătruns ca
Dumnezeu: chemarea Patriei. Acest glas să-l audă toată suflarea
voastră. Lui să vă supuneţi într-un suflet.
Un Stat nou cu oameni cu păcate vechi nu se poate
concepe. Statul este o simplă haină care îmbracă trupul Naţiunii.
Putem face o haină nouă, luxoasă, scumpă, dar ea nu va fi de nici
un folos dacă va îmbrăca un trup istovit, distrus de cangrene
morale şi fizice.
Mişcarea noastră nu poate birui decât odată cu
desăvârşirea unui proces interior de conştiinţă a Naţiunii
Române. Când acest proces va cuprinde majoritatea Românilor şi
se va desăvârşi, biruinţa va veni automat!
Ne trebuie omul de credinţă, omul viteaz, omul de jertfă,
omul corect. Corect în raport cu el, corect în raport cu lumea, în
raport cu Ţara sa, în raport cu Dumnezeu.
Cea dintâi a noastră revoluţie morală în viaţa publică sau
privată trebuie să fie aceea de a ne învăţa să nu mai câştigăm
nimic din tragerea pe sfoară a altui om.
Nici un drept nu putem avea, nici o critică sau înfierare a
politicianismului incorect nu putem face, dacă noi înşine nu
suntem corecţi.
Noi aşteptăm biruinţa noastră de la desăvârşirea în
sufletul Naţiunii, a unui proces de perfecţiune omenească.
Caracteristica noilor forme statale din lume nu stă atât în forma statului,
cât stă în contribuţia naţiunei la crearea acestor forme de stat. Nu are
importanţă mecanica statului pe cât are în aceste schimbări voinţa naţiunei.
Aceiaşi stare de înaltă conştiinţă, aceiaşi stare de elan la care se
poate ridica
un neam chemat să-şi hotărască propria soartă.
La acest mare examen, la acest concurs care se dă între naţiile lumei,
se apreciază nu formarea şi înfăţişarea noastră a statului, ci capacitatea de
conştiinţă şi demnitatea naţiunei.
Omul nou sau Naţiunea înnoită presupune o mare înnoire
sufletească, o mare revoluţie sufletească a Poporului întreg, adică
o împotrivire direcţiei spirituale de astăzi şi o ofensivă categorică
în contra acestei direcţii.
Poporul Român nu are nevoie de un mare om politic, aşa cum greşit se
crede, ci de un mare educator şi conducător, care să biruiască puterile răului
şi să zdrobească tagma celor răi. Pentru aceasta însă, el va trebui să
biruiască mai întâi răul din el şi dintr-ai lui.
Ţara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de programe.
Pentru că aşa cum sunt astăzi oamenii crescuţi de politicianism vor
compromite cele mai strălucite programe.
Deci nu programe ne trebuie, ci oameni, oameni noi.
Să vă pregătiţi temeinic nu atât mintea, cât sufletul; pentru că
filosofi avem destui, dar ce folos că ei sunt laşi, fără caracter, fără suflet,
sau mai bine zis cu suflete pierdute.
Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alţi
oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt şi poftele firii noastre
pământeşti. Ne ocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile
împotriva păcatului.
Ne desolidarizăm de o mentalitate atotstăpânitoare peste veac şi peste
lume.
Ucidem în noi o lume pentru a înălţa o alta, înaltă până la cer:
domnia absolută a materiei răsturnată, pentru a fi înlocuită cu domnia
spiritului, a valorilor morale.
Nu negăm şi nu vom nega existenţa, rostul şi necesitatea materiei în
lume, dar negăm şi vom nega de-a-pururi dreptul stăpânirii ei absolute.
În acest om nou, trebui să învieze toate virtuţile sufletului
omenesc. Toate virtuţile rasei noastre. În acest om nou trebui
distruse toate pornirile spre rău. În acest tip de erou – erou în sens
războinic, pentru ca să poată prin luptă să-şi impună puterea;
erou în sens social, incapabil după victorie de a exploata munca
altuia; erou al muncii, uriaşul creator prin muncă al Ţării sale -
trebuie să fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul
miilor de ani Poporul Român.
Pe acest om se va baza Statul cel nou, România de mâine,
ceasul învierii noastre ca Neam.
Această mare înviere, de la sine, va crea o ofensivă a
poporului în toate domeniile.
Această ofensivă, ajutată şi susţinută de legi, va repune pe
Român în drepturile lui de care a fost deposedat an cu an, într-o
mie de ani, cu nedreptate şi silnicie.
E ceasul să se desfiinţeze tot ce e parazitism pe trupul
istovit al Ţării; să se răscolească, să se organizeze şi să se
stimuleze toate energiile creatoare ale Neamului, să se facă
dreptate Românului în propria sa Ţară.
Programul este: Să dăm tot ce avem pentru Neamul nostru,
luptând din toate puterile împotriva acelora ce-l fură, exploatează
şi dezonorează, ameninţându-i existenţa.
Trăiţi ca fraţii între voi: UNIRE, unire şi iar unire.
Sacrifică tot, calcă-te pe tine în picioare, cu toate poftele şi
egoismul din tine, pentru această unire. Ea, UNITATEA, ne va
da biruinţa.
Nu-ţi vorbi de rău camarazii. Nu-i pârâ. Nu şopti la ureche, nu primi
să ţi se şoptească. În SINGURĂTATEA TA, roagă-te lui Dumnezeu, în
numele morţilor noştri, pentru ca să ne ajute să suferim toate
loviturile, până la capătul suferinţelor şi până la marea Înviere şi
biruinţă.
În societate veţi face şcoală de educaţie cu toţi cei pe care îi veţi
întâlni mai puţin pregătiţi decât voi asupra următoarelor: a fi drept cu
toată lumea, respect pentru cei ce s-au jertfit.
Purtarea voastră: pretutindeni, în orice împrejurare, să fie un
adevărat model.
Aşează un lucru la locul său, chiar dacă nu e sarcina ta a o face, ridică o
hârtie, ajută un camarad. Nu zice ca leneşul <>. Fă cât
poţi, fă tot, fă mereu, observă tot din jurul tău, judecă tot, acţionează cu
repeziciune. Inteligent şi viu ca un şarpe.
Războaiele se câştigă de aceia care au ştiut să atragă din văzduh, din
ceruri, forţele misterioase ale lumii nevăzute şi să-şi asigure concursul
acestor forţe. Forţele acestea misterioase sunt sufletele morţilor, sufletele
strămoşilor noştri, care au fost şi ei odată legaţi de glia, de
brazdele noastre,
care au murit pentru apărarea acestui pământ şi care sunt şi azi legate de el
prin amintirea traiului lor aici şi prin noi, copiii, nepoţii şi
strănepoţii lor.
Dar mai presus de sufletele morţilor stă Dumnezeu. Odată aceste forţe
atrase, ele vin în balanţa ta, te apără, îţi dau curaj, voinţă în toate
elementele necesare victoriei şi te fac să învingi. Introduc panică şi groază
în duşmani, le paralizează activitatea. În ultimă analiză, biruinţele nu
depind de pregătirea materială, de forţele materiale ale beligeranţilor, ci de
puterea lor de-a-şi asigura concursul puterilor spirituale. Astfel se explică,
din istoria noastră, biruinţele miraculoase ale unor puteri materialiceşte cu
desăvârşire inferioare.
Cum se poate asigura concursul acestor forţe?
1) prin dreptatea şi moralitatea cauzei tale;
2) prin apelul frecvent, insistent, la ele.
Cheamă-le, atrage-le cu puterea sufletului tău şi ele vor veni.
Puterea de atracţie este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugăciunea, se face
în comun de către mai mulţi.
Române, Fii disciplinat, căci numai aşa vei învinge.
Disciplina este o îngrădire a noastră fie pentru a ne conforma unor norme
etice de viaţă, fie pentru a ne conforma voinţei unui şef.
În cazul întâi o practicăm pentru a urca pe înălţimile vieţii, în cazul
al doilea pentru a obţine succesul în luptă.
Pot fi o sută de oameni care se iubesc între ei ca fraţii. Dar în faţa
unei acţiuni, e posibil ca fiecare să aibă câte o părere. O sută de păreri nu
vor birui niciodată. Dragostea singură nu-i va putea face biruitori. Este
nevoie de disciplină. Să-şi însuşească toţi o singură părere, aceea a celui mai
experimentat dintre ei, a şefului.
Disciplina este chezăşia biruinţei pentru că ea asigură unitatea
efortului. Sunt greutăţi pe care numai un neam întreg, unit, ascultând de o
singură comandă, le poate birui.
Iar dacă, întru tot adevărul, disciplina este o renunţare, o jertfă, ea
nu înjoseşte pe nimeni. Pentru că orice jertfă înalţă, nu coboară.
Munceşte, munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Răsplata muncii
să-ţi fie nu câştigul, ci bucuria că ai pus o cărămidă la înflorirea
României. Vorbeşte puţin, vorbeşte ce trebuie, vorbeşte când trebuie.
Oratoria ta este oratoria faptei. Tu făptuieşte, lasă-i pe alţii să
vorbească. Trebuie să devii altul. Un erou. Ajută-ţi fratele căzut în
nenorocire. Nu-l lăsa. Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă
şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să
învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei
Orice muncă e onorabilă de la măturător de stradă, la plugar, muncitor etc.
Nu e onorabilă haimanaua, omul fără căpătâi, beţivul, coada satelor şi a
oraşelor, pleava.
Ne trebuie în primul rând curajul de a sfărâma mentalitatea în care
creştem noi, mentalitatea care face pe tânărul intelectual să-i fie ruşine, de a
doua zi, după ce a devenit student, să mai ducă un pachet în mână pe
stradă.
Căci nu avem nici un prieten. Nici o mână sinceră de ajutor nu se zăreşte
de nicăieri întinsă către noi. Cele pe care le vedeţi, care încearcă să ne
ademenească şi să ne cumpere, apropiindu-se binevoitoare, sunt mâini
vrăjmaşe.
Păziţi-vă pe voi şi copiii de azi şi de mâine ai Neamului Românesc şi ai
oricărui Neam din lume, de această racilă îngrozitoare: mişelia.
Învăţaţi-i pe copiii voştri să nu întrebuinţeze mişelia nici în contra
prietenului şi nici în contra celui mai mare duşman al lor. Nici în contra
mişelului şi a armelor lui mişeleşti să nu întrebuinţeze mişelia, pentru că, de
vor învinge, nu va fi decât un schimb de persoane. Mişelia va rămâne
neschimbată. Mişelia învinsului va fi înlocuită cu mişelia învingătorului.
În esenţă, aceeaşi mişelie va stăpâni peste lume. Întunericul mişeliei din
lume nu poate fi alungat prin alt întunerec, ci numai prin lumina pe care o
aduce sufletul viteazului, plin de caracter şi de onoare.
Crede în Dumnezeu şi roagă-te Lui. Şi închină-te pentru
cei morţi care veghează asupra noastră.
Clocoteşte ura în jurul vostru ca marea în jurul unei insule
de piatră. Vi se vor întinde paharele de ademenire,
politicianismul, prin miile de mijloace, va voi să vă facă trădători,
vor curge cuvintele mieroase şi promisiunile, minciunile,
calomniile. Vor încerca dezbinarea voastră, vor curge deopotrivă
asupra voastră ameninţările şi ura. Veţi fi prigoniţi. Veţi simţi
amarul nedreptăţilor. Eu vă strig: nu vă lăsaţi!
Sunt multe de discutat și de făcut. Eu ca preot sunt primul responsabil de educația creștină a celor încredințați mie. Și ...vai mie!
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde protosinghel » 16 Oct 2012, 12:58

1. Nici n-am zis că grecii care botează la un an, sunt mai buni ca noi. Dacă ar boteza la 18 ani, ar fi cu totul altceva: ortodocşi mai puţin, dar mult mai buni, iar restul cred că nici n-ar vrea să se boteze. Şi la ce bun să se boteze, dacă nici n-au de gând să fie creştini?! Am umblat toată Europa, dar nicăieri n-am văzut atât de multe fete cu piersing ca în Grecia. Unii pot întreba: ei şi ce? Ce are asta cu credinţa? Dar eu cred că are, şi mă întreb la ce-i ajută pe acei tineri că sunt botezaţi? Oraşele greceşti sunt pline de homosexuali, iar în Postul Sf. Apostoli au făcut un marş-gay chiar între vechea şi noua catedrală a Thessalonicului. Toţi aceia sunt botezaţi... Şi satanaştii din România tot sunt botezaţi...
2. Nu sunt de acord cu această abordare naţionalistă a pr. Dimitrie. În sec. XX mentalitatea întregii lumi s-a schimbat, indiferent prin ce regim a trecut un popor sau altul. În perioada interbelică toată lumea gândea la fel, apoi toţi s-au schimbat, iar patimile specifice românilor: furtul, invidia, înjurăturile ş.a., nici n-au scăzut, nici n-au crescut. Doar au căpătat alte forme, mult mai caraghioase... Vorbim de persecuţii care chipurile au întărit Biserica, apoi ne plângem că persecuţiile din sec. XX au slăbit Biserica. Nu-i logic, mai ales că avem 22 de ani de libertate. Oamenii născuţi la Revoluţie şi care au făcut religia în şcoală deja au devenit taţi şi mame, dar nimic nu s-a schimbat.

Eu propun să revenim cu picioarele pe pământ şi să facem o analiză profundă a subiectului. El e legat cu subiectul despre refuzul Sf. Taine pentru cei care nu au credinţă şi pregăitrea necesară.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde presviter » 16 Oct 2012, 14:20

Nici eu nu am înțeles pentru ce pledează pr. Dimitrie. Toată stima pentru întemeietorii Mișcării, și mai ales pentru principiile lor, dar să nu uităm că această Mișcare a apărut în acel context trist în care tineretul creștin se vedea abandonat și de clasa politică, dar și de Biserică. Dacă Biserica ar fi fost cu adevărat atentă la propriile ei derive și triumfalisme, n-ar fi fost nevoie nici de legionari, nici de Oastea Domnului, nici de Cornilescu & Co. Și , desigur, nu vorbesc doar de B:O:R:
De cîteva zeci de ani s-a ridicat o întrebare: Ce au avut de-a face cu Biserica oameni ca Hitler și Stalin ? Nu este vorba despre careva uscături ce nu lipsesc din nici o pădure. Nu este vorba despre cazuri izolate de apostazie (ca în celelalte secole), ci de lideri care au fost urmați, adulați și regretați de milioane de alți creștini.
Nu cred că Biserica are de gînd să răspundă la această întrebare, dar noi putem încerca. La chestiune.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde dimitrie » 16 Oct 2012, 16:16

Treceți atunci la treabă și nu mai botezați decât adulții, ori acceptați doar nașii responsabili cu adevărat, sau ce alte soluții mai aveți! Puteți face asta sau doar discutați?
Poate ar trebui să ne asigurăm că va fi restricționat de către părinți și accesul copiilor la tv/web. Putem asta?
Și eu le mai spun câte ceva nașilor cu privire la atribuțiunile lor, pentru a face ceva deși.... e insignifiant (cred).
Cât despre legionari, naționalismul acelora ținea de contextul vremii. Nu iau partea nimănui, ci doar a Bisericii. Eu sunt creștin ortodox și doar atât; nu mai am nevoie și de alte adaosuri ca: ostaș, legionar... Singurul meu steag la care țin cu adevărat este Crucea și-i consider conaționali pe toți ortodocșii.
Am vrut doar să surprind idealurile înalte la care mulți tineri români au subscris atunci. Bunele lor intenții sau concretizat în mârturisire ori martiraj. Deci i-am cunoscut după roade.
Doar că, dacă azi s-ar încerca ceva asemănător, procentajul celor ce ar subscrie cred că ar fi de1/1000 cel mult. Am vrut să arăt că nu botezul pruncilor e cauza, că nici Israeliții nu așteptau majoratul ca să-și taie pruncii împrejur (știți importanța circumciziei).
Cred doar că nu săpați în direcția tocmai corectă; atâta tot.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde presviter » 16 Oct 2012, 19:57

Am vrut să arăt că nu botezul pruncilor e cauza, că nici Israeliții nu așteptau majoratul ca să-și taie pruncii împrejur (știți importanța circumciziei).
Există o diferență: Iudaismul se transmite prin sânge, în timp ce creștinismul prin Duh. De aceea obligativitatea circumciziei nu o implică pe cea a Botezului.
Eu cred că Botezul și Cununia sunt cele mai bune ocazii de a-i prinde (în năvodul evanghelic) pe cei căldicei și pe cei răciți de-a binelea. Însă chiar în aceste ocazii evlavia strămoșească vine să ne îmbrobodească cu niște argumente băbești:
- botezul nu poate fi refuzat, că vezi, dacă moare copilul, e vina preotului.
- cununia nici ea, că de ce să rămână bieții tineri în păcat ? Îi cununăm, și acea secundă au devenit o familie creștină: ei pot și trebui să-și boteze copii, pot să nășească pe alții, pot face pomenile părinților. și cam atît.

Ori noi aici vorbim despre cum ar fi să le arătăm părinților și tinerilor că nu sunt pregătiți să facă acest pas, și să amînăm oficierea propunîndu-le o perioadă de probă în relația cu Hristos și cu Biserica. Dacă facem așa vom avea cu toții de câștigat !
Cred doar că nu săpați în direcția tocmai corectă; atâta tot.
Care credeți că este cea corectă ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde maria_andreea » 16 Oct 2012, 20:19

Efectele sunt dramatice; de exemplu am întâlnit o situaţie familială dureroasă în care singura soluţie era întoarcerea spre Biserică şi efortul de a duce o viaţă curată, însă familia era de confesiune reformată şi mi-a replicat că nu are de gând să să boteze la ortodocşi pentru că şi bunicii şi părinţii au fost tot reformaţi; deci o greşeală perpetuată din teama sau reticenţa de a schimba "tradiţia"...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde protosinghel » 16 Oct 2012, 21:20

Treceți atunci la treabă și nu mai botezați decât adulții, ori acceptați doar nașii responsabili cu adevărat, sau ce alte soluții mai aveți! Puteți face asta sau doar discutați?
;) Eu demult asta fac... Şi numai aşa fac.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde dimitrie » 17 Oct 2012, 02:58

Treceți atunci la treabă și nu mai botezați decât adulții, ori acceptați doar nașii responsabili cu adevărat, sau ce alte soluții mai aveți! Puteți face asta sau doar discutați?
;) Eu demult asta fac... Şi numai aşa fac.
Ați aplicat asta la mânăstire sau ați avut o parohie? Sunt diferențe mari între una și alta.
Cred doar că nu săpați în direcția tocmai corectă; atâta tot.
Care credeți că este cea corectă ?
Botezați de prunci au fost și tinerii de acum 60-70 de ani, și noi și cei de azi. Dumnezeu lucrează cu fiecare în parte.
E adevărat, trebuie să ne mai responsabilizăm cu toții.
E necesar să ne mai sfătuim și cu cei mai înaintați duhovnicește ca noi, să le cerem părerea; duhovnicul este indispensabil în atare situații.
Dar mai presus de toate, nădejdea trebuie să o punem mai mult în Dumnezeu decât în mijloacele și soluțiile gândite exclusiv de noi. Trebuie să mă schimb eu ca om și apoi se vor schimba și ceilalți. Asta este soluția apostolică, patristică. Vă amintiți cum oamenii se converteau numai văzându-l pe Sf.Antonie cel Mare?
Dumnezeu lucrează, însă eu nu (conlucrez)! Ce spune Sfântul Serafim de Sarov?
din învățăturile Sf.Serafim de Sarov-“Cu orice preț, noi trebuie sa încercăm a păstra pacea sufletului și să nu ne tulburăm la jignirile venite de la alții. Nimic nu este mai prețios decât pacea intru Hristos Domnul. Sfinții Părinți aveau mereu un duh de pace și, fiind binecuvântați cu harul lui Dumnezeu trăiau mult. Dobândește pacea, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Atunci când un om se află intr-o stare de pace a minții, el poate de la sine sa le ofere celorlalți lumina necesară luminării rațiunii. Această pace, ca pe o comoară neprețuită, Domnul nostru Iisus Hristos a lăsat-o drept moștenire ucenicilor Săi înainte de moarte. (In. 14,27) Apostolul mai spunea despre ea: “și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să vă păzească inimile și cugetele voastre întru Hristos Iisus” (Filip. 4,7). Introdu mintea înlăuntrul inimii și dăi de lucru acolo cu rugăciunea; atunci pacea lui Dumnezeu o umbrește si ea se află într-o stare de pace. Trebuie să ne obișnuim să tratăm jignirile venite de la alții cu calm, ca și cum insultele lor nu ne privesc pe noi, ci pe altcineva. O astfel de practica ne poate aduce pacea inimii si o poate face lăcaș al lui Dumnezeu Însuși. Dacă nu se poate să nu te tulburi, atunci, cel puțin, e necesar să încerci să îți înfrânezi limba, după cuvântul psalmistului: “tulburatu-m-am și n-am grăit“ (Ps. 76, 4). Pentru a ne păstra pacea sufletului, este nevoie sa evităm cu orice preț a-i critica pe alții. În mod aparte, pentru a păstra pacea sufletească trebuie evitată acedia și să te străduiești a avea un duh vesel și nu trist. Trebuie să încerci să ieși din această stare cât mai iute cu putință. Atenție la duhul întristării, căci aceasta da naștere la toate relele. O mie de ispite apar din pricina lui: agitație, furie, învinuire, nemulțumirea de propria soartă, gânduri de desfrânare, schimbare permanentă a locului. Uneori duhul cel rău al întristării pune stăpânire pe suflet și îl lipsește de umilință si bunătate față de frați și dă naștere la repulsie față de orice conversație. Atunci sufletul evita oamenii, crezând ca aceștia se afla la originea tulburării sale și nu înțelege ca pricina tulburării sale se afla într-însul. Sufletul plin de întristare și parcă scos din minți este incapabil să accepte in pace sfaturile bune ce i se aduc sau să răspundă cu umilință la întrebările ce i se pun. Primul medicament cu ajutorul căruia omul își află in curând mângâiere sufletească este smerenia inimii, așa cum ne învață Sfântul Isaac Sirul. Această boală este tratata cu rugăciune, abținere de la grăire în deșert, lucru de mână, după puterile fiecăruia, citirea Cuvântului lui Dumnezeu și răbdare; căci el se naște din lașitate, trândăvie și grăire în deșert”.
-“Pentru acest motiv se numește Maica Domnului “rana dracilor“, fiindcă nu poate satana sa piardă pe om, atâta timp cât omul nu încetează să alerge la ajutorul Maicii Domnului“.
Cred că aceasta este principala soluție (în direcția ei să săpăm), pe care am subliniat-o în cuvintele sale.

Încă ceva, Sf.Paisie Velicicovscki spunea în Crinii Țarinii (cf.Sfinților Părinți) că la un duhovnic bun trebuie să afli mărturii din trei direcții: din Sfânta Scriptură, de la Sfinții Părinți și din viața lui (am citat din memorie). Așadar, deciziile noastre duhovnicești vor fi bune dacă vor găsi corespondent în acestea trei (gândesc că a treia nu e necesară în anumite cazuri).
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde protosinghel » 17 Oct 2012, 03:29

Ați aplicat asta la mânăstire sau ați avut o parohie? Sunt diferențe mari între una și alta.
Am aplicat şi la mănăstire, dar de peste 3 luni sunt paroh la o Biserică din Portugalia, unde deja am avut peste 20 de botezuri. Nici unul n-a fost botezat fără 3-4 cateheze serioase cu părinţii şi naşii. Iar această practică aici în Portugalia (drept că numai în 4 parohii) funcţionează de cel puţin 8 ani de zile. Preotul rus din Lisabona nu acceptă la botez fără 10-12 cateheze. Un lucru important pe care-l spunem e că botezul nu poate fi săvârşit decât în baza credinţei şi a asumării responsabilităţii de a fi mădular viu al Bisericii. Dacă cineva nu este pregătit pentru asta, poate să amăne sau să renunţe la botez!
Mulţumim lui Dumnezeu pentru schimbările pe care le vedem ca urmare a acestei discipline, chiar dacă nu-i uşor să le explici oamenilor anumite lucruri.
Botezați de prunci au fost și tinerii de acum 60-70 de ani, și noi și cei de azi. Dumnezeu lucrează cu fiecare în parte.
Şi câţi dintre ei sunt mădulare vii ale Bisericii, cu o credinţă conştientă şi lucrătoare? Şi de ce oare acest "vaccin" pe care chipurile îl administrăm în copilărie, devine eficient doar în 10% din cazuri, iar uneori şi mai puţin. Dacă aţi fi doctor şi aţi vedea că un medicament prescris are un efect atât de scăzut, iar în cazul celorlalţi are efecte adverse, l-aţi mai prescrie?

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde presviter » 17 Oct 2012, 13:26

Iar această practică aici în Portugalia (drept că numai în 4 parohii) funcţionează de cel puţin 8 ani de zile.
1. Există doar 4 parohii rusești, sau celelalte nu aplică această disciplină ?

2. Le puteți cere părinților să vină duminical la Liturghie, avînd în vedere distanțele de parcurs ?

3. Care este situația în parohiile românești din Spania și Portugalia ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde protosinghel » 17 Oct 2012, 14:09

Există doar 4 parohii rusești, sau celelalte nu aplică această disciplină ?
În alte 3 parohii sunt botezaţi nu credincioşii, ci posesorii de prosoape.
Le puteți cere părinților să vină duminical la Liturghie, avînd în vedere distanțele de parcurs ?
Asta le cerem, iar celor care sunt foarte departe, le cerem nu mai rar decât o dată la 3 duminici, aşa cum cer Canoanele. Dacă sunt oameni în nevoi, Biserica le compensează cheltuiala de drum. Asta-i Biserica, nu?
Care este situația în parohiile românești din Spania și Portugalia ?
Din câte ştiu, în nici o parohie românească din Portugalia (vreo 5 oficiale) nu se face catehizare, dar totuşi 2 preoţi din cei 5 sunt mai conştienţi şi nu merg după mofturile oamenilor. În Spania, sunt mult mai multe parohii şi asta crează şi un soi de concurenţă. Unii se întrec în misiune şi catehizare, alţii în "prestarea unor servicii religioase cât mai frumoase". Nu pot spune de care sunt mai mulţi, dar cunosc preoţi sârguincioşi, care au probleme din partea celorlalţi. Episcopul român are intenţii bune şi sprijină activităţile frumoase, dar nu poate totuşi depăşi "clişeele sistemului".

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Generalizarea pedobaptismului. Cauze şi efecte

Mesaj necititde dimitrie » 17 Oct 2012, 22:40

Sunt bucuros de ce aud! E o mângâiere această veste.
Între păcătoși cel dintâi sunt eu.
Spor la treabă părinților, și sper să lucreze Domnul ca să se miște și la noi lucrurile!
Rugați-vă și pentru mine!
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!


Înapoi la “SFINŢI PĂRINŢI şi ISTORIE BISERICEASCĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX