Povestiri cu caracter moral

[maria_andreea]

Deasupra Craiovei era un duel aerian. O ţărăncuţă, undeva în marginea Craiovei, printr-un sat, urmărea înspăimântată cum trăgeau cu mitralierele în aer unul într-altul; şi, la un moment dat, un avion românesc cade în flăcări. Şi ce-a putut să facă femeia aia? A luat nişte lumânări şi, de pe câmp, în goană, a strâns nişte floricele, să-i ducă pilotului mort, acolo, la căpătâi, pentru că ştia că are şi ea un copil care este pilot. Şi alergând cu lumânările şi cu florile - avionul era în flăcări - , ea se duce suspinând, dar nu ştia că cel din avion era chiar fiul ei. (povestire extrasă din cartea Dan Puric "Despre omul frumos")

Ce părere aveţi, care este morala?

[valercosma]

Sa-i cinstim pe cei morti, fiindca sub chipul lor s-ar putea sa fie chiar persoana pe care o iubim cel mai mult.

[maria_andreea]

Sa-i cinstim pe cei morti, fiindca sub chipul lor s-ar putea sa fie chiar persoana pe care o iubim cel mai mult.

Hm, "fiindcă ..." şi ce urmează după nu mă mulţumeşte. Adică creştinii sunt nişte oportunişti?

Nu vă ispitesc, ci vreau ca în urma meditaţiei din mai multe unghiuri de vedere să avem o morală deplină .

[Metamorfoza]

Ceea ce vreti sa va faca voua oamenii aceea faceti intocmai.

[maria_andreea]

Ceea ce vreti sa va faca voua oamenii aceea faceti intocmai.

Să înţeleg că şi dvstră stabiliţi ca şi cauză a binelui interesul propriu?

[Metamorfoza]

Ceea ce vreti sa va faca voua oamenii aceea faceti intocmai.

Să înţeleg că şi dvstră stabiliţi ca şi cauză a binelui interesul propriu?

De fapt parafrazam un citat din Biblie.

[maria_andreea]

De fapt parafrazam un citat din Biblie.

Mi-am dat seama.
Nu e greşit însă am vrut să mă asigur că ăsta e ultimul dvstră cuvânt vis-a-vis de întâmplare.

[Metamorfoza]

Nu stiu care e morala acestei povestiri.

[maria_andreea]

Despre rugăciune şi despre o vulpe

În Egipt, unde în vechile vremuri creştine existau multe mănăstiri mari, un monah se împrietenise cu un ţăran, neînvăţat şi cam naiv. Odată, ţăranul i-a spus monahului:
- Şi eu îl cinstesc pe Dumnezeu, Care a făcut această lume! În fiecare seară torn într-o strachină lapte de capră şi îl pun sub palmier. Noaptea, Dumnezeu vine şi bea tot lăpticul meu. Îi place foarte mult. Niciodată nu a mai rămas în strachină vreo picătură.
Auzind vorbele acestea, monahul nu a putut să nu izbucnească în râs. Cu blândeţe şi pe înţeles i-a explicat prietenului său că Dumnezeu nu avea nevoie de lapte de capră. Totuşi, ţăranul a stăruit cu încăpăţânare în părerea sa. Şi atunci monahul i-a propus ca în noaptea următoare să stea la pândă şi să vadă ce se va întâmpla după ce va pune strachina cu lapte sub palmier.
Zis şi făcut. Când a venit noaptea, monahul şi ţăranul s-au ascuns undeva, nu departe şi curând au văzut la lumina lunii cum s-a furişat spre strachină o vulpe mică şi a băut tot laptele.
Ca un trăznet la lovit pe ţăran această descoperire.
- Da, a recunoscut el zdrobit, acum văd că nu a fost Dumnezeu!
Monahul a încercat să îl aline pe ţăran şi a început să-i explice că Dumnezeu este Duh, că El este cu totul altfel faţă de lumea noastră, că oamenii Îl cunosc pe El într-un chip aparte...
Dar ţăranul a stat înaintea lui numai cu capul plecat. Apoi a început să plângă şi a plecat la bordeiul său.
Monahul a plecat şi el la chilia lui. Dar, apropiindu-se de ea, a văzut uimit la uşă un înger, tăindu-i calea. Şi, cuprins de frică a căzut în genunchi, iar Îngerul a spus:
- Omul acela simplu nu avea nici educaţie, nici ştiinţă de carte, nici înţelepciunea ca să-L cinstească pe Dumnezeu altfel decât o făcea. Iar tu, cu înţelepciunea şi erudiţia ta, i-ai luat această posibilitate. Tu crezi fără îndoială că ai procedat corect. Însă nu ştii un singur lucru, o înţeleptule: că Dumnzeu, uitându-Se la inima sinceră a acelui ţăran, în fiecare noapte trimitea sub palmier o vulpe mică, ca să îl mângâie şi să primească jertfa lui.
Nesfinţii sfinţi şi alte povestiri (Arhimandritul Tihon)

Deşi puţin cam lungă povestirea am postat-o pentru că mi s-a părunt că se potriveşte astăzi multora; sunt mulţi care nu respectă libertatea de gândirea a celorlalţi încercând să le impună punctul lor de vedere şi de cele mai multe ori reuşesc să buimăcească, să le fure încrederea, piatra de la temelia oricărei acţiuni...

PS: Recomand şi eu carţile arhim. Tihon; Citindu-le veţi râde, veţi plânge şi veţi medita serios la anumite teme profund duhovniceşti.

[protosinghel]

Întrucât morala e altceva decât spiritualitatea, pot spune că şi aceasta e o poveste morală: