Problema, după părerea mea, nu este în faptul că acest slujbe se scurtează,ci în faptul că scurtarea se face neprofesionist, iar uneori şi în funcţie de banii plătiţi...Ce parere aveti despre faptul ca slujba inmormantarii se scurteaza f mult, in special la orase? (Din pacate asa se intampla si la Taina Cununiei)
Bun si at care ar fi o abordare profesionista, in sensul ca daca e o caldura foarte mare, sau un ger napraznic... nu-ti poti permite ca si preot sa tii lumea doua ceasuri in caldura/frig. Presupun ca ecteniile, apostolul, evanghelia si rugaciunea de dezlegare sunt esentiale, si ar mai ramane varianta cu reducerea stalparilor sau a canonuluiProblema, după părerea mea, nu este în faptul că acest slujbe se scurtează,ci în faptul că scurtarea se face neprofesionist, iar uneori şi în funcţie de banii plătiţi...Ce parere aveti despre faptul ca slujba inmormantarii se scurteaza f mult, in special la orase? (Din pacate asa se intampla si la Taina Cununiei)
Da, iar in practica am vazut ca se face chiar si mai scurt!!!Din toată această rânduială, în prima parte nu ai ce scoate, iar în a doua parte, aşa cum deja se obişnuieşte mai peste tot, se pot face următoarele modificări:
- Din Ps. 118 (Catisma a 17-a) se pun doar anumite stihuri alese, fără a le împărţi în stări;
- De la Canon se pun doar irmoasele 3, 6 şi 9 (cu Sedealnă, Condac şi Icos la locul potrivit), deşi Canonul este frumos şi folositor;
- Din stihirile Sf. Ioan Damaschis se pot pune doar 2-3, pt că ele nu se referă la cel adormit, ci sunt o reflecţie pt cei vii şi, în prezent, acest lucru se poate realiza mai eficient printr-o predică, decât prin nişte stihiri poetice din sec. VIII;
- Fericirile se pot citi simplu, fără tropare intercalate;
- Rugăciunea de dezlegare se spune direct după Evanghelie, iar Ectenia întreită se mută după "Cu duhurile drepţilor" de la sfârşit, înainte de Otpust (aşa cum e normal).
Obiceiul de a citit nu ştiu ce Evanghelii ("stâlpi") pe drum sau în alte locuri şi momente (decât cel din cadrul Slujbei Prohodului), este o inovaţie acceptabilă. Ea este preferată în locul altor obiceiuri, unele chiar păgâne, practicată în legătură cu riturile de înmormântare (vezi aici).
In practica, slujba inmormantarii, cel putin la romani, e si mai scurta de-atat.Da, iar in practica am vazut ca se face chiar si mai scurt!!!Din toată această rânduială, în prima parte nu ai ce scoate, iar în a doua parte, aşa cum deja se obişnuieşte mai peste tot, se pot face următoarele modificări:
- Din Ps. 118 (Catisma a 17-a) se pun doar anumite stihuri alese, fără a le împărţi în stări;
- De la Canon se pun doar irmoasele 3, 6 şi 9 (cu Sedealnă, Condac şi Icos la locul potrivit), deşi Canonul este frumos şi folositor;
- Din stihirile Sf. Ioan Damaschis se pot pune doar 2-3, pt că ele nu se referă la cel adormit, ci sunt o reflecţie pt cei vii şi, în prezent, acest lucru se poate realiza mai eficient printr-o predică, decât prin nişte stihiri poetice din sec. VIII;
- Fericirile se pot citi simplu, fără tropare intercalate;
- Rugăciunea de dezlegare se spune direct după Evanghelie, iar Ectenia întreită se mută după "Cu duhurile drepţilor" de la sfârşit, înainte de Otpust (aşa cum e normal).
Obiceiul de a citit nu ştiu ce Evanghelii ("stâlpi") pe drum sau în alte locuri şi momente (decât cel din cadrul Slujbei Prohodului), este o inovaţie acceptabilă. Ea este preferată în locul altor obiceiuri, unele chiar păgâne, practicată în legătură cu riturile de înmormântare (vezi aici).
Vă rog frumos fără de astea... Nu-mi plac.Parinte profesor
Nu cunosc ceva concret, mai ales că nici nu m-a preocupat în mod deosebit acest subiect. Poate ştiu alţii...unde putem gasi talcuiri cu privire la cantarile din ierurgia inmormantarii?
Multe din problemele abordare de Foundoulis în răspunsurile sale, se referă exclusiv la practica greacă, care nu e valabilă peste tot. Aşa e şi cu acest răspuns, încât nu prea ai ce să răspunzi aici.Am gasit in Dialoguri liturgice, intrebarea 59 cum ca rugaciunile: ''Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce cu intelepciunea ta cea de negrait''... si ''Stapane mult indurate, Doamne...'' sunt rugaciuni rostite doar de arhiereu, care citez : nu au nici o pozitie in slujba de inmormantare....se rostesc la randuiala de sambata,la parastase si nu la inmormantari.Face cineva acest lucru?Este corect?
Dar la ce ne va ajuta asta? Şi cine este măsură să spună exact care tradiţie locală este mai bună şi care mai proastă? Cum să-i faci pe ceilalţi să renunţe la tradiţiile lor?Si parintele Coman, care a editat Dialoguri liturgice in romana vorbea de traditia greaca, traditia romana....dar cand o sa vorbim de o traditie a Bisericii uniforma..???
O să mă uit pe texte, că nu am avut timp.daca ma refer la intrebarea 59 de care vorbeam, Foundoulis da un raspuns foarte concret si plauzibil (bazat pe continutul rugaciunii,etc.) si ma gandesc cum sa fie asta aplicabil doar la greci. :?
AM SI EU O NELAMURIRE IN PRIVINTA UNEI RUGACIUNI DIN CADRUL CANONULUI, CANTAREA A 4, PRIMUL TROPAR. NU INTELEG ROSTUL SI LOCUL LUI IN CANON, CA SUNA A AFIRMATIE MAI MULT DECAT A RUGACIUNE, CA PRIN ACESTE CUVINTE NU ROG NIMIC PE DUMNEZEU. IATA TROPARUL: "FACAND DOVADA INTELEPCIUNII CELEI INALTE SI A BUNATATII CELEI BOGATE PRIN DARURI, STAPANE, CETELE MUCENICILOR LE-AI NUMARAT IMPREUNA CU INGERII". LAMURITI-MA, ASTFEL INCAT CAND LE CITESC SA SI MA POT RUGA.
Dacă puteți transcrieți-l aicea să-l vedem și noi!... in prima seara dupa ce a decedat crestinul(a), canonul dupa iesirea sufletului, care se afla in trebnicul in l.rom, dar cu caractere chirilice..
Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori