FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Ati afirmat că textul de la sfinţirea Aghiasmei Mari are o singură epicleză, al II-lea caz trebuie să fie formă de gerunziu: Însuţi şi acum, sfinţind apa aceasta cu Duhul Tău cel Sfânt…. Abia în sec. XIV verbul a sfinţi a fost pus la imperativ, de unde a rezultat ideea celei de a doua epicleze.
În Molitfelnicul românesc editia 2006 eu ca începător văd că sunt 6 epicleze:
1. Tu Însuţi, dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino şi acum, prin pogorârea Sfântului Tău Duh, Care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta (preotul binecuvintează de trei ori apa, afundând în chipul crucii mâna de fiecare dată.
Apoi după o rugăciune:
2. Însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt (binecuvintează de trei ori apa cruciş de fiecare dată) p.686
În studiul d-voastră asupra Tainei sfântului Maslu ati aratat ca numai Molitfelnicul românesc are rostirea epiclezei de 7 ori, spre deosebire de alte Molitfelnice care prevăd rostirea rugăciunii de sfinţire o singură dată cu mentiunea ca ceilalţi preoţi să binecuvinteze cu mâinile în acelaşi timp. Toate Tainele au o singură epicleză care se rosteşte o singură dată.
Vreau să public ceva pe tema aceasta şi vreau să vă cer acordul pentru preluarea acestei observaţii liturgice, desigur citând sursa.
Eu nu am alte Molitfelnice din alte limbi ca să verific.
va multumesc.
Şi astept sa apara cartea despre istoria dumnezeiştii Liturghii.

Ati afirmat că textul de la sfinţirea Aghiasmei Mari are o singură epicleză, al II-lea caz trebuie să fie formă de gerunziu: Însuţi şi acum, sfinţind apa aceasta cu Duhul Tău cel Sfânt…. Abia în sec. XIV verbul a sfinţi a fost pus la imperativ, de unde a rezultat ideea celei de a doua epicleze.
În Molitfelnicul românesc editia 2006 eu ca începător văd că sunt 6 epicleze

E vorba de 2 epicleze cu câte 3 binecuvântări fiecare. Când sunt 3 binecuvântări şi o singură invocare, e ok. Aşa avem şi la Liturghie. Când deja avem 2 invocări, lucrurile se complică deşi în istorie se cunosc şi Liturghii cu 2 epicleze, dar numai la a doua se binecuvântau darurile, nu la ambele. Anume aici e non-sensul: să invoci încă o dată harul după ce deja ai binecuvântat darurile euharistice sau apa.

În studiul d-voastră asupra Tainei sfântului Maslu ati aratat ca numai Molitfelnicul românesc are rostirea epiclezei de 7 ori, spre deosebire de alte Molitfelnice care prevăd rostirea rugăciunii de sfinţire o singură dată cu mentiunea ca ceilalţi preoţi să binecuvinteze cu mâinile în acelaşi timp. Toate Tainele au o singură epicleză care se rosteşte o singură dată.
Vreau să public ceva pe tema aceasta şi vreau să vă cer acordul pentru preluarea acestei observaţii liturgice, desigur citând sursa.

În decursul timpului au existat diferite variante de binecuvântare a uleiului, dar în forma în care este astăzi, e ceva specific Molitfelnicului românesc.
Şi dacă numărul simbolic 3 (legat de invocări-binecuvântări) nu este perceput ca o repetare, ci ca o întărire a aceleiaşi invocări, deja numărul de 7, mai ales când e rostit de unul sau 2-3 preoţi, pare exagerat şi cumva inutil.

Am mai multe nelămuriri în legate de slujba Aghiasmei Mari.
1.După rânduiala din Minei, Aghiasma Mare se săvârşeşte numai în Ajunul Bobotezei (la sfârşitul Sfintei Liturghii unita cu vecernia) şi în ziua praznicului Bobotezei (la sfârşitul Utreniei şi/sau al Sintei Liturghii). Eu însă cunosc preoţi şi chiar profesori de Teologie care sunt de părere că slujba Aghiasmei Mari se poate face şi la odovania praznicului Botezului sau în orice moment din cursul anului când este nevoie. Am auzit chiar de o asemenea slujbă făcută undeva prin august. Se justifică dpdv liturgic o asemenea practică? Pentru restul anului oare nu este suficientă slujba Aghiasmei mici?
2.Unii preoţi sfinţesc Aghiasma în nişte găletuţe după care stropesc butoaie întregi şi afirma că şi apa din butoaie este la fel cu cea din găletuţe. Chiar se poate ascest lucru?