FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Pe mine mă interesează ziua (duminică, luni, marţi, joi)...la noi s-a obişnuit sâmbăta pentru că e zi liberă, însă precemerge duminica...

Şi despre asta scrie. Citeşte atent.

Am tot auzit (dacă am auzit bine) că păgânii chiar şi creştinii se judecă după altă rănduială (mai puţin aspră) dacă nu au ştiut de existenţa legii...dar, cum Mântuitorul a luat trup învăţându-ne şi personal şi prin Sfinţii Lui nu mai avem scuză, nu ?

Asta e o viziune jurudică care pune întrebarea dacă cine se face vinovat sau nu de un păcat. În Ortodoxie însă păatul este boală şi nu (sau mai puţin) vină, şi în cazul acesta, indiferent dacă ai Lege sau nu, păcatul are aceleaşi urmării asupra tuturor...

Şi despre asta scrie. Citeşte atent.

Vai, părinte protosinghel dar deloc nu ne iertati, vreti neaparat sa facem "muschi" la minte. Frumos studiul la a 2-a citire.

În principiu, chiar în BOR, Cununiile în zilele de sâmbătă sunt interzise.

Când sunt permise ?

Off, duminica sunt recomandate .

Spuneaţi în studiiul că este un minus că nu se mai împărăşesc mirii în cadrul Slujbei Cununiei şi aşa şi este. La noi tinerii, nu toţi, se împărtăsesc înainte cu o săptămână (de exemplu) special pentru a se unii tainic cu Însuţi Hristos la începutul împreunei vieţuiri. Poate fi considerat acest lucru oarecum o respectare a rânduielii din sec VII-XII, deci nu s-a renunţat în totalitate la rânduială.

O să fiu înafara topicului cu umătoarele întrebări.

În Ortodoxie însă păcatul este boală

Ce înseaman boală, consecinţă a păcatului, pt dv ?

indiferent dacă ai Lege sau nu, păcatul are aceleaşi urmări asupra tuturor

Numai că asupra unora (cei care nu cunosc Legea) are urmări numai după moarte, iar asupra altora (cei care cunosc Legea) are urmări şi aici şi după moarte.

Discuţia despre păcat am mutat-o în altă parte (pierzând din păcate unele mesaje), iar aici vom continua doar la subiect.

”În principiu, chiar în BOR, Cununiile în zilele de sâmbătă sunt interzise.”

- exista, in acest sens, o hotarare sinodala a Sinodului BOR? Sau, mai mult, exista vreo hotarare a vreunui Sinod Ecumenic de a nu se savarsi Taina Cununiei sambata?

exista vreo hotarare a vreunui Sinod Ecumenic de a nu se savarsi Taina Cununiei sambata?

Până se întoarce părintele protosinghel, peste 2 săptămâni vă răspund eu dpdv moral: dv. vi se pare normal să benchetuieşti până în dimineaţa zilei de Duminică când Însuşi Mântuitorul se jerfeşte pe Sfânta Masă...nu cred că trebuie să existe niciun canon care să îţi spună cum să-L cinsteşti, iubeşti pe Cel în numele căruia te-ai înhămat la un jug .

exista vreo hotarare a vreunui Sinod Ecumenic de a nu se savarsi Taina Cununiei sambata?

Spre surprinderea tuturor, în toată colecţia de Canoane (nu doar de la Sinoadele Ecumenice) nu există niciun Canon despre Cununie. Cât despre ziua de săvârşire, nici nu poate să meargă vorba.

exista, in acest sens, o hotarare sinodala a Sinodului BOR?

Nu cred că există, dar ştiu că unii ierarhi interzic categoric acest lucru. O făcea şi PF Daniel pe când era la Iaşi, deşi la o biserică chiar din centru se făceau în continuare Cununii sâmbăta, inclusiv în unele posturi.

Multumesc. Cam asta stiu si eu... Ba chiar majoritatea cununiilor se savarsesc sambata.

La punerea inelelor si la punerea cununiilor, au vreun rost cuvintele ` acum si pururea si in vecii vecilor`? Unele molitfelnice noteaza ca se pun aceste cuvinte altele ca nu se mai pun! Va multumesc!

La punerea inelelor si la punerea cununiilor, au vreun rost cuvintele ` acum si pururea si in vecii vecilor`?

Nu văd rostul acestor cuvinte aici, dar cred că cei care le spun (sau le scriu în Molitfelnic) o fac din pură obişnuinţă...

Concluzia mea e că doar românii mută inelele pe mâna stângă. Nu vreau să învinuiesc pe nedrept, dar şi aici poate fi o influenţă papistaşă...

Nu e mai papistasa decat inovatia, adaosul cu cele 2 intrebari pentru miri!!!
Motivatia e mai simpla. inelul se pune pe dreapta, nu mai enumeram motivele, se stiu... dar din motive de ordin practic se trec pe mana stanga. la urma urmei nu este esential si nici indispensabil pt. mantuire pe ce mana porti inelul.
Iar cu schimbarea inelelor intre miri de trei ori, iarasi, nu vad sa fie un act esential, sine qua non, deci nu e nimic gresit in nu-l savarsi, poate chiar dimpotriva. E redundant.

Am si eu o intrebare despre cununie mai... canonica.
Am intalnit multe cazuri cand unul dintre soti l-a inselat pe celalalt, apoi s-a casatorit cu amantul/amanta la biserica. In mod normal, aceasta casatorie reprezinta totusi un adulter, avand in vedere ca nu a fost vorba despre o desfiintare canonica a primei casatorii. Asa cum am spus, casatoria cu amantul/amanta este valabila in fata lui Dumnezeu?

In vechime exista o randuiala pentru desfacerea cununiei. Acum insa se presupune ca divortul consfinteste ruperea, despartirea celor doi, in mod suficient. Nu prea e normal. Din cate stiu se discuta in mediile ierarhice reluarea sau alcatuirea unei rugaciuni/randuieli pt. desfacerea casatoriei celor care divorteaza, ca sa nu ramana o simpla kestiune formala. Pe de alta parte, BO nu accepta decat un motiv de divort: MOARTEA.
Dar ea poate fi de m multe feluri:
- m. fizica, trupeasca
- m. juridica (unul din ei este dat disparut, este inchis, in penitenciar, nu s-a mai intors de pe front etc.)
- m. iubirii dintre cei doi ( pacate de moarte, unul devine eretic si cu orice pret vrea sa-l traga si pe celalalt, atenteaza asupra vieitii celuilalt etc)
Dcei desfiintarea canonica nu face decat sa constate ruperea legaturii; asa cum la cununie nu fortat din exterior, ci ei, de buna voie s-au unit tot asa se si despart.

Problema e foarte complicată şi depinde de la caz la caz.
În BOR situaţia e şi mai complicată, pt că episcopii au transferat duhovnicilor dreptul de a anula o cununie şi a permite a doua sau a treia cununie. În Biserica Rusă, chiar dacă foarte formal, acest drept a rămas unul exclusiv al episcopului eparhiot. În acest sens, dpdpv canonic, este o oarecare acoperire şi, pe de altă parte, se poate duce o evidenţă. Sunt eparhii unde episcopul chiar stă de vorbă cu cei care vor să divorţeze şi reuşeşte să-i împace. Şi la ruşi însă, ca mai peste tot, se acceptă divorţul şi chiar recăsătorirea şi în alte situaţii decât cele canonice.

Sunt de acord cu parintele. Si in BOR preotul, pt. unele cazuri, cere binucuvantrea episcopului dar mai mult formal. problema cu evidenta este la noi adevarata problema. Aici suntem intr-adevar rasariteni. Poate ceva exemple organizatoice de la papistasi n-ar fi chiar de neglijat din capul locului. Am vazut ca sunt f. f. organizati. Plus ca mai e si problema anuntarii in biserica, din timp, a celor care se cununa - uite o practica veche, pe care ei o pastreaza + impartasirea.

Eu când aud de astea, mă umflă râsul...
1. În veacurile primare nu exista Cununie...
2. Nu există ABSOLUT NICI UN IZVOR care să vorbească despre unirea Cununiei cu o Liturghie completă. Asta e o invenţie făcută de greci în sec. XX. Înainte mirii se împărtăşeau cu Daruri mai înainte Sfinţite.

Pai nu erau formele, dar fondul exista asa ca... ramane loc de discutat. Nu, completa nu. Problema este alta - daca sa s eimpartaseasaca la cununie sau nu? Daca da, cum e corect? in timpul liturghiei, cum propun unii, si nu fara temei, SAU separat de liturghie, ca la Botez?

Motivatia e mai simpla. inelul se pune pe dreapta, nu mai enumeram motivele, se stiu... dar din motive de ordin practic se trec pe mana stanga. la urma urmei nu este esential si nici indispensabil pt. mantuire pe ce mana porti inelul.
Iar cu schimbarea inelelor intre miri de trei ori, iarasi, nu vad sa fie un act esential, sine qua non, deci nu e nimic gresit in nu-l savarsi, poate chiar dimpotriva. E redundant.

Dacă o luăm aşa, multe nu sunt importante. Poate că nici să nu mai punem inele că eu, mai ales călugăr fiind, chiar nu le văd rostul...

Pe de alta parte, BO nu accepta decat un motiv de divort: MOARTEA.
Dar ea poate fi de m multe feluri:
- m. fizica, trupeasca
- m. juridica (unul din ei este dat disparut, este inchis, in penitenciar, nu s-a mai intors de pe front etc.)
- m. iubirii dintre cei doi ( pacate de moarte, unul devine eretic si cu orice pret vrea sa-l traga si pe celalalt, atenteaza asupra vieitii celuilalt etc)
Dcei desfiintarea canonica nu face decat sa constate ruperea legaturii; asa cum la cununie nu fortat din exterior, ci ei, de buna voie s-au unit tot asa se si despart.

Ce vorbiţi? Desfiinţaţi Scriptura? Sau confundaţi recăsătorirea cu divorţul?
În mod normal recăsătorirea se acceptă fără probleme doar în cazul văduviei (şi aici se pot include şi unele speculaţii despre felurile de a muri), dar divorţul se poate face şi în cazul adulterului, lucru nespecificat mai sus de IOACHIM, dar precizat de Hristos în Evaghelie.

inelul se pune pe dreapta, nu mai enumeram motivele, se stiu... dar din motive de ordin practic se trec pe mana stanga. la urma urmei nu este esential si nici indispensabil pt. mantuire pe ce mana porti inelul.

Şi care sunt acele "motive practice", (părinte) IOACHIM?

Pe de alta parte, BO nu accepta decat un motiv de divort: MOARTEA.
Dar ea poate fi de m multe feluri:
- m. fizica, trupeasca
- m. juridica (unul din ei este dat disparut, este inchis, in penitenciar, nu s-a mai intors de pe front etc.)
- m. iubirii dintre cei doi ( pacate de moarte, unul devine eretic si cu orice pret vrea sa-l traga si pe celalalt, atenteaza asupra vieitii celuilalt etc)
Dcei desfiintarea canonica nu face decat sa constate ruperea legaturii; asa cum la cununie nu fortat din exterior, ci ei, de buna voie s-au unit tot asa se si despart.

Ce vorbiţi? Desfiinţaţi Scriptura? Sau confundaţi recăsătorirea cu divorţul?
În mod normal recăsătorirea se acceptă fără probleme doar în cazul văduviei (şi aici se pot include şi unele speculaţii despre felurile de a muri), dar divorţul se poate face şi în cazul adulterului, lucru nespecificat mai sus de IOACHIM, dar precizat de Hristos în Evaghelie.

Acum faceti dvs. contraziceri de dragul contrazicerii! De ce va grabiti sa dati cu mine de pamant??? Nu am specificat adulterul mai sus, din graba sau neatentie, dar ce este adulterul daca nu o moarte a iubirii dintre cei doi? De aceea am si pus la sfarsit etc. Dar va intreb altceva.. adulterul, desfranarea sunt pacate de moarte? De ce sunteti suspicios fara motiv? Si unhde am desfiintat Scriptura? Daca aveti ceva de spus spre indreptare primesc cu bucurie si mustrarea si cuvantul de folos, dar daca nu astia sunt termenii dialogului ma retrag bucuros.
Poate acolo, la inceput era intr-adevar mai bine sa precizez - motive pt. acceptarea recasatoriei, ca sa nu intelegeti ca as confunda-o cu divortul. M. fizica, trupeasca aunuia dintre soti il facepe celalat, intr-adevar, vaduv. Se intelege de la sine. Acum e randul dvs. sa va corectati

inelul se pune pe dreapta, nu mai enumeram motivele, se stiu... dar din motive de ordin practic se trec pe mana stanga. la urma urmei nu este esential si nici indispensabil pt. mantuire pe ce mana porti inelul.

Şi care sunt acele "motive practice", (părinte) IOACHIM?

Dvs. pe ce mana purtati verigheta, parinte? Si la urma urmei, conteaza atat de mult? Motivele le stiti prea bine, tin de aspectul ordinar, obisnuit al vietii de zi cu zi, sunt destul de evidente.

Sunt de acord cu dvs. si totusi... chiar daca exista asemanari, una este Taina iar cealalta nu. O sa-mi raspundeti ca trebuia trecuta si intrarea in monahism intre Sfintele Taine.

Dacă ştiţi şi dvstră, de ce mai pomeniţi de prostia care s-a făcut cu referire la această schemă absurdă a "celor 7 Taine"?

De acord insa am in continuare rezerve in ceea ce priveste OBLIGATIILE in sensul nud al termenului. Nu vi se pare ca termenul poate fi usor susceptibil de formalisme juridice sau poate fi inteles in sensul uor sarcinii, poveri exterioare, neasumate? De aceea prefer m. curand sa vorbim despre responsabilitati, adica implicit asumarea acestor obligatii (care nu mai raman exterioare), indatoriri, sarcini etc.

Deşi alegerea termenului potrivit este un lucru important, nu trebuie să ne blazăm...

Nu cred nici eu ca sunt temeiuri pt. a respinge ideea de fagaduinta

Mă bucur!

Este oare, totusi , posibil, si va intreb ca un necunoscator, nespecialist, sa fie o reactie la felul cum inteleg unii Taina Cununiei? Adica cine oficiaza taina, Mirii? Ma gandesc ca poate acetsa ar fi unul din motivele pt. care noi nu le avem, tocmai pt. a nu se face confuzia aceasta.

Bine, dar călugăria cine o oficiază? Haideţi să fim serioşi. Şi ştiţi cine oficiază Tainele în Ortodoxie? - BISERICA!

trebuie deci sa spun cum vad eu lucrurile iar dvs. la randu-va sa ma corectati, indrumati acolo unde credeti de cuviinta, in ideea unui dialog, si veti vedea ca nu sunt nici cartitor, nici de rea-credinta.

Foarte bine că vă expuneţi punctul de vedere. Doar că mi-ar plăcea să fie mai argumentate...

Nu am inteles ce anume a introdus Molitvelnicul BOR. Daca va referiti la cuvantul imediat de dupa scoaterea cununiilor, eu de acolo am inteles ca tine loc de predica (cuvantare) si in nici un caz nu il rostesc mirii ci preotul, deci nu prea seamana a fagaduinta.

Molitfelnicul subînţelege o "făgăduinţă" prin sărutarea şi punerea mâinii pe Evanghelie (ceea ce confirmă acele cuvinte ale preotului), dar acest gest nu este prevăzut în alte Biserici.

IOACHIM scrie:
Este oare, totusi , posibil, si va intreb ca un necunoscator, nespecialist, sa fie o reactie la felul cum inteleg unii Taina Cununiei? Adica cine oficiaza taina, Mirii? Ma gandesc ca poate acetsa ar fi unul din motivele pt. care noi nu le avem, tocmai pt. a nu se face confuzia aceasta.
Protosinghel raspunde:
Bine, dar călugăria cine o oficiază? Haideţi să fim serioşi. Şi ştiţi cine oficiază Tainele în Ortodoxie? - BISERICA!

Ma tem ca v-a scapat sensul intrebarii mele. S-a pus vreodata problema ca fratele doritor sa intre in viata monahala sa fie de fapt si cel care oficiaza Taina, randuiala, souneti-i cum vreti???? Ei bine, in cazul casatoriei DA. Unii asa spun, ca de fapt mirii oficiaza taina, preotul doar asista! Acum intelegeti unde bat?
Daca , prin absurd s-ar pune aceasta probl. in monahism, e posibil ca prezenta fagaduintelor sa accentueze confuzia? Atunci, lipsa lor ar putea la fel de bine sa sublinieze CORECT ca el/ei sunt/este doar primitorul si nu savarsitorul Tainei. Fagaduintele se subinteleg, raman in planul secund si Spovedania este suficienta.