Cum ar fi?
Bine, cândva eu m-am mulţumit cu scoaterea expresiei "şi eu nevrednicul preot", dar între timp am trecut la o cu totul altă rugăciune. Şi e vorba anume de rugăciune prin care cer iertarea, nu de o proclamare .
Cum ar fi?
Bine, cândva eu m-am mulţumit cu scoaterea expresiei "şi eu nevrednicul preot", dar între timp am trecut la o cu totul altă rugăciune. Şi e vorba anume de rugăciune prin care cer iertarea, nu de o proclamare .
Chiar vă rog. Personal, sunt interesat şi cred că va fi de folos şi altora.Un alt aspect privind istoria acestei taine îl reprezintă chiar istoria rugăciunii de dezlegare. Rugăciunea din Molitfelnicul românesc şi Trebnicul slavo-rus este diferită de cea din Evhologhionul grecesc. Aici putem detalia, dacă cineva este interesat.
Şi totuşi, Matei 18 cu 18, vorbeşte despre anume dezlegare şi dă asigurare că oricâte.Cred că uneori exagerăm cu închipuirea că Dumnezeu chiar dezleagă tot ce dezlegăm noi, obligându-L parcă pe Dumnezeu să se conformeze nepriceperii sau chiar ignoranţei noastre. Mă tem că nu tot ceea ce preoţii dezleagă ajunge să dezlege şi Dumnezeu...
.
Mă feresc să spun "toate păcatele" (fără nici o specificare), tocmai pentru că am avut destui care s-au înşelat, crezând că chiar dacă nu-mi spun totul la mărturisire, dezlegarea este pentru absolut toate păcatele.Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, care după învierea Ta cea mântuitoare ai dat ucenicilor puterea de a lega şi a dezlega păcatele, iar prin trânşii mi-ai dat şi mie nevrednicului acest mare dar şi har, iartă şi dezleagă robului Tău (N) toate păcatele mărturisite şi pe cele care din neştiinţă sau din uitare nu le-a mărturisit. Înnoieşte-i mintea şi duhul, şi dăruieşte-i putere de a lepăda toate faptele şi gândurile rele şi deşarte, ca să se facă moştenitor vieţii celei veşnice şi să Te slăvească împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Amin.
Dar mai este o problemă: chiar dacă ei spun totul, nu se iartă decît acelea pentru care ei chiar se pocăiesc. Și aici poate fi o înșelare.Mă feresc să spun "toate păcatele" (fără nici o specificare), tocmai pentru că am avut destui care s-au înşelat, crezând că chiar dacă nu-mi spun totul la mărturisire, dezlegarea este pentru absolut toate păcatele.
Eu cred că nu, pentru că aceasta ar întări ideea greşită că înainte de fiecare împărtăşire este nevoie de dezlegare. Aici e vorba despre dezlegarea "păcatelor curente", săvârşite chiar şi de cei mai credincioşi şi duhovniceşti, care nu presupun oprire de la împărtăşire.rugăciunea de dezlegare n-ar trebui oare să facă referire și la Împărtășire, fie că ea urmează îndată (după o lungă lipsă), fie că se impune o pregătire pentru primirea ei ?
Eu cred că în mod sigur dezleagă atunci când preotul crede fără nicio îndoială că dezleagă, dar poate că preotul crede doar atunci când mărturisirea păcatelor se face cu pocainţă.Şi totuşi, Matei 18 cu 18, vorbeşte despre anume dezlegare şi dă asigurare că oricâte.Cred că uneori exagerăm cu închipuirea că Dumnezeu chiar dezleagă tot ce dezlegăm noi, obligându-L parcă pe Dumnezeu să se conformeze nepriceperii sau chiar ignoranţei noastre. Mă tem că nu tot ceea ce preoţii dezleagă ajunge să dezlege şi Dumnezeu...
.
În principiu aşa înţeleg şi eu ca sf vs. Există o anume temere.
Am înţeles demult acest fapt de la sf Simeon N Teolog că există riscul nedezlegarii chiar şi de la episcopi.
E o chestie foarte suspectă şi, slavă Domnului, nu foarte răspândită, care nu ştie cum să împace deasa împărtăşire cu închipita obligativitate de a te spovedi înainte de fiecare împărtăşire. Şi s-a inventat: pentru păcatele mai mari treci şi te spovedeşti normal seara, iar pentru alea mici treci doar şi iei dezlegare înainte de Liturghie, deşi nu-i nevoie de aşa ceva. Am văzut la sârbi şi mai ceva: erau mai mulţi preoţi, unul slujea şi împărtăşea, iar altul se punea înaintea acestuia (lângă icoana Mântuitorului) şi-i dezlega pe toţi la rând. Mie mi se pare o mare prostie asta...care este practica rusa despre care vorbeste parintele Vladimir Vorobiev in Duhovnicul si ucenicul, spunand ca la ceasuri, se apropie cei care vor sa se impartaseasca sa li se citeasca o rugaciune de dezlegare, si atentioneaza e,l sa nu o faca cei care nu s-au spovedit mai de mult timp si cei cu pacate mai grele?
Pare cam revoluționar acest punct de vedere.treci doar şi iei dezlegare înainte de Liturghie, deşi nu-i nevoie de aşa ceva.
4. Este o chestie de tranziție, dacă vreți, între cele două, care încurajează pe cei care îndrăznesc. Poate că într-o comunitate euharistică (cu împărtășire 100 %), nu este nevoie (deși mă îndoiesc că și acolo unii nu se vin cu turma, neavînd haină de nuntă ), dar aici, pe planeta strămoșească, nu putem schimba procentele de la un an la altul, iar dezlegarea rămîne o măsură părintească și necesară.E o chestie foarte suspectă şi, slavă Domnului, nu foarte răspândită, care nu ştie cum să împace deasa împărtăşire cu închipita obligativitate de a te spovedi înainte de fiecare împărtăşire.
Ei, asta-i altceva. Dar ruşii şi sârbii chiar spun acea "formulă de dezlegare" fără de care chipurile nu te poţi împărtăşi. Şi mă întreb cum se împărtăşea lumea până la Petru Movilă...Vreau să completez că nu înțeleg prin dezlegare o rugăciune de dezlegare, ci un simplu gest de binecuvîntare, pe care credincioșii îl cer fie înainte de slujbă, fie la Utrenie când aduc prescură și lumînare.
Eu cred că se împărtășea încă și mai puțin decît a precizat el. Dacă creștinii au căpătat măcar conștiința de a veni să se cuminece de 4 ori pe an, este datorită lui. Altfel, să ne aducem aminte de staroveri...Şi mă întreb cum se împărtăşea lumea până la Petru Movilă...
Totul este corect şi patristic, dacă nu se ajunge la exagerări sau înşelări.Cum puteti explica faptul ca duhovnicul nostru ne propune Impartasania saptamanala (spovedania la 4-6 saptamani)
Chiar întrebarea lui nu este ortodoxă.iar intr-o Manastire cunoscuta din Romania, un preot ne-a sfatuit sa luam seama bine ca preotul de aici din Italia sa nu fie de alta confesiune, pt ca Impartasania se da doar celor vrednici si nu atat de des.
Argumentul cu pr. Cleopa este foarte slab şi nu spune nimic. Să aducă el canoane care să confime punctul lui de vedere şi să lase legende la o parte.am inteles de la Sfintia sa ca impartasania trebuie savarsita doar in urma spovedaniei, nicidecum Impartasindu-ne de mai multe ori fara a ne spovedi. Ne-a argumentat cu exemple ale unor mari duhovnici (ex. Parintele Cleopa) care se Impartasea o data la 3 saptamani. Care sunt Canoanele in care sunt specificate aceste aspecte?
Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 75 vizitatori