Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Laurentiu

Probleme ce vizează strict situaţia BOR.
Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:
Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Laurentiu

Mesaj necititde Petre C » 24 Dec 2009, 21:02


‡ L A U R E N Ţ I U,

DIN MILA LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOPUL SIBIULUI ŞI
MITROPOLITUL ARDEALULUI


Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhiereşti binecuvântări!

„Hristos Se naşte — slăviţi-L!
Hristos din ceruri — întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ — înălţaţi-vă!
Cântaţi Domnului tot pământul!”

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

Ca în fiecare an, inimile noastre sunt copleşite de bucuria duhovnicească a credinţei mântuitoare, ascultând acest îndemn dumnezeiesc, cuprins în această minunată cântare liturgică, prin care Biserica Ortodoxă slăveşte praznicul luminos al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
De aproape două mii de ani Îl primim ca români ortodocşi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, în locaşurile de cult, în casele şi în vieţile noastre, cântând şi teologhisind împreună cu sfinţii îngerii şi cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care inspirat au alcătuit imnele şi rugăciunile slujbelor noastre liturgice.

Iubiţi credincioşi,

Pentru cunoaşterea şi cinstirea după cuviinţă a sfinţilor, „casnicii lui Dumnezeu”, rugători şi modele pentru noi, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât să dedice anul acesta care tocmai se încheie comemorării Sfinţilor Părinţi Capadocieni, stâlpii Ortodoxiei noastre de peste şaisprezece veacuri. Sunt sfinţi născuţi în secolul IV după Hristos în două minunate familii creştine. Una i-a dat întregii creştinătăţi pe Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei (329-379), dar şi pe Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele său (330-395), precum şi pe Sfânta Macrina (327-390), sora lor mai mare. Cealaltă familie l-a dat pe Sfântul Grigorie de Nazianz (330-390), prietenul de-o viaţă al Sfântului Vasile cel Mare. Îi cunoaştem cu toţii pentru că Biserica noastră îi cinsteşte în fiecare an pe fiecare în parte cu prăznuiri individuale în cursul lunii ianuarie. Iar pe cei mai mari dintre ei — pe Vasile cel Mare şi pe Grigorie Teologul — îi mai serbează o dată cu solemnitate deosebită împreună cu Sfântul Ioan Gură de Aur, pe 30 ianuarie, de marele praznic al Sfinţilor Trei Ierarhi.
Comemorarea Sfinţilor Capadocieni ne oferă prilejul de a ne aduce aminte de faptul că minunatele cuvinte: „Hristos Se naşte, slăviţi-L!…”, din prima catavasie a Canonului Crăciunului, prin care noi, creştinii ortodocşi, lăudăm Naşterea Domnului, au fost luate din cea mai profundă cuvântare ţinută vreodată în cinstea acestui măreţ praznic din istoria creştinismului. Autorul ei este Sfântul Grigorie de Nazianz, cel care, pentru adâncimea gândirii, sale, pentru avântul predicii sale şi poezia cuvintelor sale, a binemeritat supranumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu” sau „Teologul”.
Abia ieşită din marile persecuţii ale împăraţilor păgâni prin Sfântul Constantin cel Mare, Biserica s-a şi văzut confruntată în libertate cu scandalurile dezbinărilor dinăuntru. Erezia lui Arie tăgăduia adevărata dumnezeire a lui Hristos, chiar şi după ce Biserica mărturisise solemn această credinţă prin Simbolul niceo-constantinopolitan. De atunci îl rostim cu toţii la fiecare Sfântă Liturghie, mărturisind credinţa noastră în Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treime deofiinţă şi nedespărţită. Ortodoxia a biruit după decenii de lupte supraomeneşti, al căror greu a fost purtat de Sfinţii Părinţi Capadocieni.
După mult prea timpuria mutare la Domnul a Sfântului Vasile cel Mare, istovit de osteneli şi asceză, pe 1 ianuarie 379, la doar 49 de ani, marele apărător al Ortodoxiei a rămas Sfântul Grigorie. În toamna aceluiaşi an este chemat din Nazianz, ca episcop misionar, în Constantinopol, pentru mica Biserică Ortodoxă rămasă în oraşul dominat de arieni. Şi cuvântul său reuşeşte, doar într-un an de zile, minunea întoarcerii capitalei Imperiului la Ortodoxie.
Devenit arhiepiscop al Constantinopolului, Sfântul Grigorie rosteşte pe 25 decembrie 370 în catedrala „Sfinţii Apostoli”, în prezenţa împăratului ortodox Teodosie, cea mai minunată cuvântare din istoria creştinismului în cinstea Naşterii Domnului.
Aşa cum anul trecut l-am ascultat pe nemuritorul mitropolit Andrei Şaguna, cel Mare şi Sfânt, la împlinirea a 200 de ani de la naşterea sa, tot astfel vă invit anul acesta să-l ascultăm cu toţii pe marele şi nemuritorul Sfânt Grigorie Teologul vorbindu-ne despre taina Naşterii lui Hristos, despre cum anume trebuie ea înţeleasă şi trăită de creştini în libertatea adevărată, care este cea a credinţei şi a virtuţilor.

Ce este deci sărbătoarea de astăzi?

„Praznicul nostru de astăzi — ne spune învăţatul ierarh — este arătarea lui Dumnezeu sau ziua naşterii Lui, fiindcă se numeşte şi într-un fel şi în altul, unuia şi aceluiaşi lucru punându-i-se două denumiri. Căci prin naştere S-a arătat oamenilor Dumnezeu, Cel care exista şi de-a pururi există din Cel de-a pururi, iar acum Acesta S-a născut pentru noi, ca astfel Cel care ne-a dat viaţa să ne dea acum şi fericirea şi, pentru că alunecaserăm de la fericire din pricina răutăţii, să ne-o redea prin întruparea Sa. Numele praznicului este deci Arătarea lui Dumnezeu, pentru că Acesta S-a arătat, şi Naştere, pentru că S-a născut.
Aceasta ne este prăznuirea de acum şi aceasta o sărbătorim: venirea lui Hristos la oameni, pentru ca, prin aceasta, să ne ducem noi la Dumnezeu, sau ca să ne reîntoarcem la El — căci aşa este mai potrivit să spunem —, pentru ca, odată ce am murit prin Adam, să ne facem din nou vii în Hristos, născându-ne, răstignindu-ne, îngropându-ne şi înviind împreună cu El”.

Care este taina zilei de azi?

Iată ce spune marele Grigorie:„Cel Netrupesc Se întrupează; Cuvântul lui Dumnezeu Se îngroaşă; Cel Nevăzut Se vede; Cel Nepipăit Se pipăie; Cel mai presus de timp Se începe; Fiul lui Dumnezeu Se face Fiu al Omului”.

Care e scopul tainei Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu?

Vindecarea şi înălţarea noastră: vine la noi Dumnezeu cu trup, ca să ne unească iarăşi cu Dumnezeu, să ne îndumnezeiască. Sau în cuvintele Sfântului Grigorie:„O, ce minunată amestecare! Cel ce este Se face; Cel necreat Se creează, Cel nemărginit Se mărgineşte; Cel bogat sărăceşte — căci Se sărăceşte cu trupul meu, ca eu să mă îmbogăţesc cu Dumnezeirea Lui — şi Cel plin Se goleşte — căci Se goleşte pentru puţin timp de slava Sa, ca să mă împărtăşească pe mine de plinătatea Sa. Iată bogăţia acestei bunătăţi! Iată taina care s-a făcut cu mine!” . Naşterea este începutul tainelor lui Hristos, fiind urmată de Botezul Său şi culminând în Pătimirea, Învierea şi Înălţarea Lui. Iar creştinii, ca ucenici ai lui Hristos, sunt chemaţi să „călătorească fără prihană prin toate vârstele lui Hristos” şi „ prin fiecare din tainele Lui, taine al căror scop e unul singur: desăvârşirea şi rezidirea noastră, reîntoarcerea noastră la Adam cel dintâi”.
Cum anume, ne-o spune în chip minunat tot Sfântul Grigorie:
„Primeşte zămislirea şi saltă de bucurie ca Ioan din pântece!
Cinsteşte înscrierea, prin care ai fost înscris în ceruri!
Închină-te naşterii, prin care ai fost dezlegat de legăturile naşterii!
Cinsteşte micul Betleem, care te-a readus în rai!
Închină-te ieslei prin care, fiind un necuvântător, ai fost hrănit de Cuvântul, pe Care cunoaşte-L cum îşi cunoaşte boul stăpânul!
Aleargă cu steaua şi adu cu magii daruri: aur, tămâie şi smirnă, ca unui împărat, ca unui Dumnezeu şi ca unui mort din pricina ta!
Doxologeşte cu păstorii! cântă cu îngerii! dănţuieşte cu arhanghelii!”.

Sfântul Grigorie ne învaţă însă nu numai teologie, ci şi felul concret în care creştinii trebuie să ţină sărbătorile lui Hristos. O recomandare atât de actuală, astăzi când puţini par să mai ştie acest lucru:

Să sărbătorim deci nu ca la un praznic omenesc, ci ca la unul dumnezeiesc; nu lumeşte, ci mai presus de lume; nu pe cele ale noastre, ci pe cele ale Celui al nostru, sau, mai bine zis, pe cele ale Stăpânului; nu pe cele ale slăbiciunii, ci pe cele ale tămăduirii; nu pe cele ale creaţiei de la început, ci pe cele ale creaţiei noi de acum…; să nu ne sârguim să ne întrecem între noi în necumpătare, fiindcă tot ce prisoseşte şi este peste nevoie este necumpătare, şi toate acestea în vreme ce alţii, făcuţi şi ei din unul şi acelaşi lut şi din aceeaşi plămadă cu noi, sunt flămânzi şi în strâmtorări!”.

Drept-măritori creştini,

Iată câte învăţăminte minunate ascund comorile Ortodoxiei noastre! Iată câte daruri ne aduce praznicul de astăzi! Dumnezeu a venit pe pământ să ne ridice la cer, a sărăcit de bunăvoie ca să ne îmbogăţească pe noi. El a venit la noi ca să ne ajute şi să ne arate cum să ne îmbogăţim în Dumnezeu. În nenumăratele greutăţi pe care le avem astăzi toţi trebuie să ne dorim să ne adâncim relaţia noastră cu Dumnezeu, prin rugăciune, prin post, prin păzirea sfintelor porunci, prin spovedanie curată şi împărtăşire cu vrednicie cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Pe toate fronturile vieţii ne trebuie astăzi oameni îmbogăţiţi în Dumnezeu, adică oameni cu rezerve de înţelegere, de dragoste, de rugăciune, de curăţire de păcat şi de patimi, oameni cu sufletul lipit de Dumnezeu şi devotaţi, luminaţi şi întăriţi cu puteri de slujire, în Duhul lui Dumnezeu, în numele Lui şi după principiile Lui; oameni, într-un cuvânt, care nu numai la şcoala lumii, ci şi la şcoala lui Dumnezeu au învăţat să îndrăgească şi să slujească valorile vieţii. Aceasta ne învaţă sărbătoarea venirii în lume a Mântuitorului şi aceasta o mărturisim în Acatistul Bunei Vestiri, la condacul al optulea, în care cântăm: „Văzând naştere străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel Preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înălţime pe cei ce strigă Lui: Aliluia”.E atât de bogat în adânci învăţăminte praznicul Naşterii Domnului! Să ne facem vrednici de o aşa mare bunătate arătată nouă, să ne câştigăm libertatea credinţei şi a Duhului şi atunci vom ajunge mai presus de lume şi vom fi pururi împreună cu Domnul. Amin.Sărbători fericite!

An Nou binecuvântat!

Întru mulţi şi fericiţi ani!Al Vostru arhipăstor şi rugător fierbinte către Dumnezeu,

‡ Dr. Laurenţiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului şi
Mitropolitul Ardealului

"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Înapoi la “BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX