Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Teodosie

Probleme ce vizează strict situaţia BOR.
Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:
Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Teodosie

Mesaj necititde Petre C » 24 Dec 2009, 21:07

Pastorală la Naşterea Domnului, anul mântuirii 2009

† TEODOSIE
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Tomisului

Iubitului nostru cler,
cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini,
din cuprinsul de Dumnezeu păzitei
Arhiepiscopii a Tomisului.
Har vouă şi pace de la Dumnezeu
Mântuitorul nostru, Cel născut în ieslea Betleemului,
iar de la noi Arhierească Binecuvântare.

„Hristos Se naşte, slăviţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!”

Iubiţi fii duhovniceşti,

Astăzi se reînnoieşte minunea unirii cerului cu pământul. Să cugetăm la taina aceasta mare şi să căutăm tălmăcirea ei. Dacă am vedea soarele pogorându-se din cer şi alergând pe pământ şi întinzând către toţi razele sale, ne-ar înspăimânta, dar acum să vedem şi să înţelegem că lucru mai mare este a vedea pe Soarele Dreptăţii coborând pe pământ îmbrăcat în trupul nostru şi împrăştiind razele Sale, ca să lumineze sufletele şi trupurile noastre.
Într-o peşteră săracă a răsărit Acest Soare din Maria Fecioara, Care a venit să fie lumina neamurilor şi a răspândit lumina pe pământ. A strălucit în noapte tot ţinutul Betleemului, i-a surprins pe păstori dormind şi i-a trezit, iar ei, copleşiţi de aceste raze strălucitoare au venit la peşteră unde au aflat minunea, că Cel fără de început, înconjurat de slavă şi de îngeri, este acum în braţele Mariei Preacurate.

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Pruncul născut din Fecioară a strălucit pretutindeni ca o primăvară însorită şi a îndreptat lumea către înnoire, raza slavei Lui cuprinzând nu numai pe oameni, ci toate făpturile s-au bucurat şi s-au luminat. El ne-a izbăvit din iarna înşelăciunii şi din frigul rătăcirii şi ne-a adus arvuna bucuriei.
Cel ce a venit, S-a născut mai presus de fire, ca să biruiască firea cea stricată de păcat, căci firea păcătoasă se biruieşte acolo unde lucrează voinţa Stăpânului.
Cea care simte fiorul bucuriei şi dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu este Maica Domnului, copleşită de prezenţa îngerilor, a păstorilor şi a magilor.
Sfântul Ioan Damaschin tălmăceşte în cuvinte pline de înţelepciune întâlnirea magilor cu Maica Preacurata, zicând: „O, Maică a maicilor, te-au fericit pe tine cei de la Răsărit şi lauda ta este mare, că te-ai arătat mai împărăteasă decât toate împărătesele, iar pe Prunc luându-L în braţe şi sărutându-L, şi închinându-se Lui au zis: Ţie, pe ale Tale, cu osârdie le dăruim, prea puternice Iisuse, lucrurile lumii nu s-ar fi ocârmuit bine, dacă nu ai fi venit în acest chip, nu s-ar fi amestecat cele de sus cu cele de jos, dacă nu Te-ai fi pogorât Tu. Iar Pruncul Se veselea şi sălta de mângâierile magilor”.
Tălmăceşte de asemenea şi Sfântul Ioan Gură de Aur taina Crăciunului zicând: „Fiul lui Dumnezeu S-a născut după trup ca tu să te naşti după Duh; El a avut o îndoită naştere: una asemenea nouă, dar cea din veci mai presus de noi. El a venit din cer pe pământ şi a îmbrăcat cu trupul nostru dumnezeirea Sa, ca să fie mijlocitor între noi şi Tatăl Cel Ceresc. După cum un om care stă în mijloc, între doi oameni, şi îi uneşte pe aceştia prinzându-şi mâinile de ale lor, tot astfel şi Fiul lui Dumnezeu a unit firea cea veche cu cea nouă, firea cea dumnezeiască cu cea oamenească, pe cele ale Lui cu cele ale noastre”.
Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om din Fecioară, devine un nou Adam sau un nou început curat, al umanităţii. Hristos, Care Se naşte astăzi din Fecioară, uneşte firea omenească cu cea dumnezeiască fără să le amestece pe cele două, fără să le împartă sau să le despartă. El este asemenea unei pâini coborâte din cer, pentru că Se dăruieşte pe Sine nouă, cu învăţătura, cu puterea, cu dragostea şi cu toată firea pe care o primeşte de la oameni. Sfântul Leon cel Mare spune că: „Mântuitorul nostru, născându-Se astăzi, toţi trebuie să ne bucurăm. Nimeni nu este alungat de la împărtăşirea acestei veselii, deoarece pricina bucuriei noastre este comună tuturor oamenilor”.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Cei ce v-aţi împărtăşit astăzi L-aţi primit aievea pe Hristos. Nimic nu este mai de preţ pentru noi decât credinţa, bucuria cunoştinţei adevărului, dragostea şi comuniunea cu Dumnezeu prin primirea Fiului Său. Bucuraţi-vă de acest mare dar dumnezeiesc, că Hristos intră în mădularele noastre, umplându-ne nu numai de razele luminii celei netrecătoare, ci devenind în noi izvor de sfinţenie şi întărindu-ne să avem comuniune cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.
Bunătatea lui Dumnezeu a coborât pe Fiul din cer şi vedem aceasta prin aceea că El, Cel ce a dat chip omului, vine şi se cuprinde de însuşi chipul pe care îl oferise omului, potrivit Sfatului dumnezeiesc şi, pentru că trupul şi sufletul erau cuprinse de boală, se îmbracă în trupul nostru şi ia suflet înţelegător, curăţindu-ne şi vindecându-ne pe toţi cei ce suntem chemaţi la asemănarea cu El. Cel întru totul bogat şi Sfânt Se face sărac prin luarea trupului nostru slăbit şi plin de rănile păcatelor, El îi vindecă pe cei bolnavi şi-i îmbogăţeşte cu sfinţenia Lui. Pentru puţin timp, Fiul lui Dumnezeu se goleşte de slava Sa, pentru ca noi să ne împărtăşim de plinătatea Lui. Dumnezeu îl pedepseşte pe Adam, dar, în pedeapsă, Îşi descoperă şi dragostea Sa, astfel încât, pedeapsa, pentru Adam şi urmaşii săi, devine iubire.
Naşterea Domnului este minunea cea mare şi noutatea de sub soare, fiind a doua naştere, cea după Trup, întrucât, ca Dumnezeu, Fiul este din veci născut din Tatăl.
Acea naştere cerească, în afara timpului şi neînţeleasă de mintea omenească, era din Tatăl fără de mamă. Naşterea de astăzi, cea pământească, este o naştere din mamă fără de tată şi, prin urmare, mai presus de cuprinderea minţii noastre. Însă Naşterea lui Hristos este o icoană dumnezeiască şi se petrece după legi dumnezeieşti. „Duhul Sfânt umbreşte pe Fecioara, Cel netrupesc Se face trup, Cel nevăzut Se face văzut, Cel neatins Se lasă atins, Cel din afara timpului capătă început, Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul Omului, căci Iisus Hristos ieri, astăzi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8).
Fiul lui Dumnezeu vine pe pământ, în trup! Să ne veselim şi să săltăm, să ne minunăm şi să ne înspăimântăm de mărimea dragostei care covârşeşte toată mintea!
Nimeni să nu fie trist la această sărbătoare, niciunul să nu se simtă singur sau înstrăinat, căci rudenie cu noi Se face Însuşi Dumnezeu. Hristos rămâne cu noi, numai dacă şi noi vrem să rămânem cu El. Vrea să rămână cu noi pururea, însă noi, îndoielnici fiind, ne despărţim de El adeseori, în ispite şi nevoi, deşi El nu vrea a Se despărţi de noi.

Iubiţi fraţi creştini,

Crăciunul este o sărbătoare a sufletelor noastre, a neamului omenesc, dar şi o sărbătoare a tuturor făpturilor celor văzute, care au fost dăruite omului, să le stăpânească şi să le chivernisească. Le-ar fi putut chivernisi şi stăpâni omul, dar nu singur, ci împreună cu Dumnezeu, prin harul pe care El îl revarsă neîncetat asupra omului.
Hristos S-a culcat în ieslea dobitoacelor pentru a-i întoarce pe oameni din necuviinţă la bună cuviinţă, din amorţire duhovnicească spre trezire dumnezeiască.
Venind astăzi la Sfânta Biserică, L-aţi aflat pe Iisus Pruncul, precum magii la Betleem. Aţi primit aici minunea şi aţi adus ofranda sufletelor voastre. Primindu-vă cu bucurie şi dragoste dumnezeiască vă împărtăşeşte tuturor darurile Sale: pacea, bucuria şi sfinţenia, căci astăzi Hristos S-a născut duhovniceşte în toţi cei care şi-au deschis inima ca să întâmpine acest praznic minunat.
„Hristos a luat astăzi asupră-Şi chipul nostru şi l-a înnoit pe dânsul prin luarea trupului Său, din trupul Fecioarei şi, îmbrăcându-Se în toată firea noastră afară de păcat, ne-a făcut pe noi fii ai Tatălui Său, prin înfiere, devenind noi moştenitori ai împărăţiei Sale”, ne spune Sfântul Ioan Damaschin.
Iar Sfântul Vasile cel Mare glăsuieşte astfel: „Se cuvine ca noi să ni-L dorim pe Pruncul mai mult, iar odată primit de noi, să ne aducă curăţirea, şi curăţiţi fiind, să dea minţii noastre chip dumnezeiesc”.

Iubiţi fii duhovniceşti,

Pe pământul nostru dobrogean, Sfântul Apostol Andrei a adus strămoşilor noştri daco-geţi lumina cunoştinţei şi, găsindu-şi sălaş într-o peşteră, face din aceasta Betleemul românesc. Aici alergau oamenii să primească lumina lui Hristos, dar şi Apostolul mergea din cetate în cetate să dăruiască razele Betleemului înnoind bucuria acestui eveniment salvator. Noi suntem urmaşii stră-românilor care s-au încălzit şi s-au luminat aici de la razele Soarelui Dreptăţii, Hristos-Domnul chiar de la începutul Bisericii creştine. Să ne bucurăm azi cu toţii, să primim răsplata postului, a rugăciunilor şi a milosteniilor în sufletele şi trupurile noastre. Să curăţim inima noastră cu focul credinţei şi să Îl întâmpinăm pe Cel ce a venit să ne îmbrăţişeze, să ne lumineze, şi să rămână întru noi, ca să cântăm împreună cu păstorii ce şi-au unit odinioară glasurile lor cu ale îngerilor, lăudând pe Domnul vieţii prin cuvintele: „slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” .
Vă doresc tuturor ca Pruncul Iisus, Cel ce S-a pogorât din cer şi S-a născut în peşteră, să vă aducă în suflete lumină, pace în inimi, bucurii în casele voastre şi să rămâneţi cu toţii în purtarea de grijă cea dumnezeiască spre a trăi comuniunea iubirii în adevăr şi în sfinţenie. Amin.

Vă binecuvântez pe toţi şi vă încredinţez de dragostea mea părintească.
Al vostru arhipăstor şi de tot binele rugător către Hristos Cel născut în ieslea Betleemului,

† Teodosie,

Arhiepiscopul Tomisului
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Înapoi la “BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron