Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Calinic

Probleme ce vizează strict situaţia BOR.
Petre C
Mesaje:606
Membru din:24 Noi 2008, 21:42
Confesiune:ortodox
Localitate:Bucuresti
Contact:
Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Calinic

Mesaj necititde Petre C » 24 Dec 2009, 21:08



"Priveşte iubitorule de înţelepciune, Ce lucrează Domnul pentru tine, Se naşte din Fecioara, mai presus de fire, Spre a noastră, a tuturor înnoire Că alt mai mare lucru nou, făptura n-a văzut, Că Fecioara Maria pe Dumnezeu l-a născut" (Proloage, vol. I, Craiova, 1991, pag. 368-369)

Dreptmăritori creştini şi creştine,

În ziua cea mai mare a omenirii, astăzi, când prăznuim Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos din Fecioara Maria, se cuvine să înălţăm gândul fiecăruia dintre noi, la "Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută". Cât de mult ne bucurăm să vedem deasupra noastră spaţiul infinit, aşa zisa boltă a cerului, care este împodobită cu zeci şi sute de miliarde de stele, noi pământenii făcând parte din galaxia, numită Calea Lactee sau Calea Laptelui! Privind cerul, în adânc de noapte, vedem stelele răsfirate ca într-un pom uriaş. Fără să vrem, ne aducem aminte de Psalmul XVIII: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă." (Psalmul 18, 1-2)

Cei dinaintea noastră n-au avut prilejul să aibă lumină electrică. Ei îşi plecau capul spre odihnă când luna apărea de după dealuri, dar nu înainte de a mai arunca o privire către bolta cerului cuprinsă de spuza de stele care licăreau ca luminiţele din miliardele de candele din argint. Potrivit ştiinţei lui Dumnezeu, noi pământenii, avem marea bucurie şi fericire de a vedea divina zidire la fiecare pas, începând cu firicelul de iarbă sub adierea vântului, până la stelele lucitoare din înaltul cerului, de la pruncuţul care se naşte în căsuţa noastră, până la Paradisul, unde toţi avem câte un loc pregătit de Iisus Hristos, Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu, potrivit Cuvântului Său din Scripturile Sfinte: "În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu." (Ioan 14, 2-3).

În vremurile cele de demult, cu mii de ani în urmă, scriitorul şi filosoful grec Sofocle, în cartea sa, Antigona, scria: "În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s". Putem spune, pe drept cuvânt, că fiecare dintre noi este cea mai mare minune din lume. Aşa l-a inspirat pe filosoful grec Sofocle, în scrierile sale, Duhul Sfânt, Carele pretutindeni este şi pe toate le plineşte. Cu sute de ani mai înainte, David proorocul, inspirat de Duhul Sfânt, grăieşte în Psalmul VIII: "Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: "Ce este omul de-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?" (Psalmul 8, 4).

Dreptmăritori creştini,

Pentru zidirea cea dragă inimii Sale, omul, Dumnezeu are marea Sa grijă de a-l ocroti şi a-l salva de la ispitirea diavolului, care "umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.' (I Petru 5, 8). Cât de mângâietor este ca noi să ştim exact, care este măsura noastră în creaţia binecuvântată de Dumnezeu. Cine suntem noi, de altfel? Care este scara valorică pe care ne-a orânduit Dumnezeu să fim pe acest pământ, precum şi în ceruri? Iată cum citim în Biblie sau Sfânta Scriptură, despre demnitatea la care ne-a chemat Însuşi Dumnezeu, ca Părinte al Creaţiei: "Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el" (Psalmul 8, 5).

Nu vom şti niciodată, ce poate însemna micşorarea omului mai puţin ca a îngerului, pentru că nu ştim nici noi, exact, marea cinste de care se bucură, cu adevărat, îngerul în faţa lui Dumnezeu. Totuşi, avem clară descrierea vredniciei omului, vrednicie sădită şi binecuvântată de Dumnezeu, în sufletul şi trupul omului. Să auzim, aşadar, demnitatea la care a fost chemat de Dumnezeu: "Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor" (Psalmul 8, 6-8).

De atâta cinste aşezată peste firea omului, ne-am bucurat noi toţi de la zidirea lumii. Această mare cinste ne-a dus cu gândul, că noi putem să devenim mici dumnezei, sau chiar să dorim să ne substituim lui Dumnezeu, aşa cum a gândit Lucifer: "Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor, de neamuri! Tu care zicea în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. Şi acum te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului" (Isaia 14, 12-15).

Tot aşa a căzut şi omul, Adam, fiind ispitit de cel ce a căzut la rândul lui şi nu suferea ca altă zidire să se bucure de iubirea părintească a Dumnezeului Celui Viu, de-a pururi! Învăţat de ispititorul diavol să calce porunca, spunându-i că va fi mai mare ca Dumnezeu, omul a căzut în păcat de moarte. Omul singur, cu ale sale puteri n-a putut să repare ruptura de comuniune şi iubire cu Părintele Luminilor. De aceea se aştepta un Mântuitor, un Izbăvitor din păcatul morţii. Sfântul Apostol Pavel, cel călătorit în al treilea cer, ne spune din tainele lui Dumnezeu: "Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea" (Galateni, 4, 4-5). Iisus Hristos, Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu s-a orânduit în sânul Sfintei Treimi, ca să coboare pe Pământ, între noi oamenii şi să aducă jertfă de ispăşire pentru păcate.

Iubiţi credincioşi,

Crăciun numim noi, în fiecare an, Întruparea lui Iisus Hristos ca jertfă de răscumpărare din robia păcatului strămoşesc. Adică Creaţia din nou, repararea legăturilor stricate şi înfierea, devenirea din nou a ceea ce am fost, adică fii: "Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte" (Galateni, 4, 6).

De aceea, colindele noastre, pline de credinţă, nădejde şi dragoste, pe care le rostim sau le cântăm aşa de frumos şi cu multă râvnă, în vremea sărbătorilor Naşterii Domnului Iisus Hristos, reprezintă marea sensibilitate a creştinilor ortodocşi români. Ei mărturisesc, cu dinamism plin de sfinţenie, marea taină a Întrupării lui Iisus Hristos din Fecioara Maria, adică, Ziditorul a toate se înzideşte în zidirea Sa, atât de generos răspândită pe faţa întregului pământ. De aceea s-a spus, că Întruparea lui Iisus Hristos este o mare taină. "Dumnezeu S-a arătat în trup � prin Iisus Hristos � S-a îndreptat în Duhul, fiind adumbrită Fecioara Maria de către Duhul Sfânt, la vestirea Zămislirii lui Iisus, a fost văzut de îngeri şi de oameni, S-a propovăduit şi se propovăduieşte între neamuri, a fost şi este crezut în lume, a suferit moarte pe cruce ca să spele păcatele omenirii cu sfânt Sângele Său. S-a pogorât întru adâncuri ca să zdrobească porţile iadului şi să scoată la lumină pe cei închişi întru întuneric. A Înviat a treia zi ca să adeverească zdrobirea morţii şi să ne înveţe şi pe noi trecerea de la moarte la viaţă, după care S-a înălţat întru slavă!" (I Timotei, 3, 16).

Ca să înţelegem această Taină mare a Creştinătăţii, sau a dreptei credinţe, cum spune Sfântul Apostol Pavel, episcopului Timotei, ucenicul său, trebuie să avem multă ştiinţă de carte. Vedem întruchiparea tainelor în minunile din fiecare zi, care se săvârşesc în viaţa noastră. A vedea Tainele lui Dumnezeu, presupune o statură duhovnicească şi cărturărească deosebită, cultură cuprinzătoare şi observarea minunilor care ne înconjoară. Aşa vom înţelege mai bine, că preamilostivul Dumnezeu n-a mai putut suferi ca să ne vadă pe noi căzuţi. N-a uitat că suntem făpturile mâinilor Lui şi că "plecând cerurile, S-a pogorât pentru cercetarea noastră. Şi ce a făcut? Domnul nostru Iisus Hristos s-a ascuns într-un trup de Prunc, în pântecele Maicii Domnului, adică în trup omenesc. Aşadar, Cel nevăzut, ca Dumnezeu, S-a făcut văzut, ascuns în trup de om. Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului. Fără să se schimbe ca Dumnezeu, Om cu trupul se face, Dumnezeu şi Om desăvârşit. Încă şi mai mult, trupul fiecăruia dintre noi îl face trup din Trupul Lui şi os din oasele Lui. Împrumută de la noi trupul nostru omenesc şi ne aduce, în schimb, împărtăşirea din viaţa firii lui de Dumnezeu Cel Veşnic.

Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a pogorât peste noi pentru că El a venit în căutarea noastră. Cum spun Sfinţii Părinţi: la Crăciun, Dumnezeu s-a făcut prunc de om, ca pe om să-l facă Dumnezeu. Datori suntem, aşadar, lui Dumnezeu Cel mult milostiv, să-I mulţumim mereu, câte zile vom mai avea, de atâta milă şi atâta bunătate. Când păşim în peştera din Betleem, la locul unde S-a născut Iisus Hristos, stă scris: "Aici S-a născut Iisus Hristos, Dumnezeu, Care S-a făcut Om pentru mântuirea lumii".

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul nostru Iisus Hristos,

Cuvine-se cu adevărat, ca glasul inimii noastre să cânte întru mulţumire şi închinare către Dumnezeu pentru venirea Lui la noi, în trup omenesc, venirea cea plină de daruri, pe care o prăznuim astăzi: "Taină străină văd astăzi şi preamărită. Cer se face peştera din Betleem, scaun de Heruvimi, Fecioara Maria, ieslea sălăşluire întru care S-a culcat cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl mărim". (Minei, Catavasiile de Crăciun). La ceas de taină, fiecare dintre noi putem zice: "Îţi mulţumesc, Doamne, că Te-ai gândit şi la mine şi la mântuirea mea şi a fiecăruia dintre noi, în ziua când Te-ai născut prunc şi Te-ai făcut om, în peştera din Betleem". Pierzania omenirii a încetat o dată cu venirea lui Iisus la noi în bătătură. El ne cheamă la bucuria Lui: "Bucuraţi-vă dimpreună cu Mine, că am aflat oaia cea pierdută". (Luca 15, 6).

Această supremă dragoste a lui Dumnezeu arătată nouă, ne cheamă şi pe noi să cinstim pogorârea Lui la noi şi prin păzirea poruncilor Lui, pentru că poruncile Lui sunt căi trainice de sfântă împărtăşire din viaţa cea dumnezeiască şi fără de moarte. Aşadar, cu dragoste, unul pe altul să cinstim, precum Însuşi Domnul a scris în Legea Sa, aşa să facem, că a poruncit: "Să nu ucizi, să nu furi, să nu fii desfrânat, să nu grăieşti minciuni, să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, pe aproapele nu numai pe cel de bun neam cu tine, ci pe tot omul din lume, pentru care a venit Dumnezeu la noi şi S-a făcut om, asemenea nouă, afară de păcat."

Să nu uităm, de asemenea, ca pe cei care sunt flămânzi să-i hrănim, pe cei străini să-i primim, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe slujitorii lui Dumnezeu, în cinste să-i avem, de Biserică să nu ne înstrăinăm şi acolo să ne curăţim de păcate şi să ne trezim din lenevia trupului şi a sufletului. Să avem grijă de spovedania curată către Dumnezeu şi să împlinim poruncile duhovnicilor, apropiindune de dumnezeiasca împărtăşanie cu Trupul şi Sângele lui Hristos, drept garanţie a sfinţirii vieţii noastre şi a înnoirii mereu proaspete, chemare pe care ne-o face Iisus Hristos, Fiu al lui Dumnezeu; Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.

Iubiţi credincioşi,

Ca o adevărată încununare a vieţii noastre, grija de căpetenie a fiecăruia dintre noi este să lucrăm asupra inimii noastre. Curăţia inimii, sau curăţenia în casa inimii, ne va aduce bucuria mare de a auzi mereu fericirea rostită de Iisus Hristos: "Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5, 8). Iar o fericire, asemenea acesteia este: "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei, 5, 9).

Aceste două celebre fericiri, ne ajută să lucrăm, cu mare atenţie asupra vieţii noastre. Nu vom putea ajunge fiii lui Dumnezeu dacă nu zidim în noi înşine şi în jurul nostru pacea cea adevărată, care nu poate răsări decât dintr-o inimă, cu adevărat curată. Să nu aşteptăm, ca doar cei din jurul nostru să-şi cureţe şi să-şi are în grădina inimii şi a sufletului. Fiecare să ne măturăm în casa inimii şi a sufletului. Aşa vom putea avea gătită casa inimii pentru a primi, ca oaspete drag, pe Iisus Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru: �Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.� (Apocalipsă 3, 20).

Dreptmăritori creştini şi creştine,

Gândul şi inima noastră se ridică la Sfânta Treime, pentru a-I mulţumi din adâncul inimii pentru darurile făcute nouă, argeşenilor şi muscelenilor. Tot acum, doresc să mulţumesc, tuturor preoţilor şi creştinilor, pentru inima curată şi bucuria duhovnicească arătată zilei unice, din 26 septembrie 2009, când, prin darul lui Dumnezeu, la Curtea de Argeş din Eparhia Argeşului şi Muscelului, s-au proclamat trei sfinţi: Iachint mitropolitul, Neagoe Vodă Basarab şi Ioanichie cel Nou de la Muscel. De asemenea s-a făcut şi ridicarea la treapta de arhiepiscopie a acestui ţinut eclesiastic plin de istorie şi trăire duhovnicească în Mitropolia Ţării Româneşti, care a împlinit vârsta de 650 de ani.

Arătăm preţuire deosebită Părintelui Patriarh Daniel şi întregului Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care ne-au bucurat cu aprobările şi prezenţa iubitoare la marele şi unicul moment din 26 septembrie 2009, ziua de prăznuire a Sfântului Neagoe Vodă Basarab, care ne-a chemat la bucuria cinstirii Sale. Să ne îndreptăm bucuria inimii către Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi să-i cântăm din prea plinul inimii: Hristos se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul! Vă întâmpinăm, pe toţi, Cler şi Popor iubit de Sfânta Treime, Tatăl, Fiu şi Duhul Sfânt, cu dorirea de a ne bucura de mângâierea adusă prin Naşterea lui Iisus Hristos Domnul şi Mântuitorul nostru. De ziua Naşterii lui Iisus, să ne bucurăm şi să fim veseli în Duhul Sfânt cum cântăm în colindă.

Cu pace şi bucurie în Duhul Sfânt, Vă îmbrăţişează,

IPS Calinic Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului


"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Înapoi la “BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX