Am în vedere şi capitolul Cum trebuuie citite rugăciunile de la Liturghie ? din cartea sfinţiei voastre, cu cele 5 propuneri pe care le faceţi. Ultima dintre ele este compatibilă cu premisa de mai sus.Teoretic Axionul poate să nu fie pus deloc, iar Anaforaua să fie rostită tare integral fără pauze.
Cât de mult ne putem apropia de acest nivel teoretic, adică contemplativ ?
Personal, avînd şansa slujirii într-o biserică nouă şi a formării unei comunităţi, am mers pe o dezvăluire treptată a rugăciunilor ascunse, proces în care am ţinut seama de catehizarea credincioşilor şi de schimbarea lor duhovnicească.
Consider că nu se poate atinge scopul principal al liturghisirii - împărtăşirea credincioşilor - fără o angajare pe calea pocăinţei şi fără o mistagogie care să întărească de fiecare dată valoarea participării colective.
Pentru preoţi ar trebui să fie evidentă importanţa catehetică a rugăciunilor Liturghiei. Părintele Florin Botezan are un studiu foarte bun în acest domeniu : Liturghie şi cateheză, în care spune:
Caracterul de Taină al Liturghiei nu constă în ascunderea de credincioşi...
Citirea în taină a rugăciunilor este însă foarte coerentă într-o liturghie în care:
-împărtăşirea credincioşilor este un fapt excepţional
-predica lipseşte sau deviază dramatic de la Evanghelie
-cateheza lipseşte cu desăvîrşire
-se infiltrează cântări necanonice, cu rol de umplutură (pricesne, ostăşeşti).
Care este pînă la urmă logica acestei tăinuiri ?