Despre Suflet

Despre particularităţile acestor confesiuni mai speciale
Avatar utilizator
undecimus
Mesaje:139
Membru din:04 Noi 2011, 08:19
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:adventist de ziua a şaptea
Re: Despre Suflet

Mesaj necititde undecimus » 09 Apr 2012, 16:59

Poate explicaţi asta:

16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte. 1Ioan

Cum poate afirma acestea Apostolul, cum că este şi păcat nu de moarte, când se spune limpede că "printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea" Rom.5:12?
Despre ce fel de moarte e vorba acolo? De moartea trupului? Şi dacă nu de a trupului e vorba, atunci de moartea cui e vorba? Şi în ce fel se manifestă această moarte?
Vedeţi, judecaţi şi acest pasaj biblic tot prin prisma prejudecăţii "nemuririi sufletului"... De unde deduceţi că ar fi vorba despre moartea trupului, ori moartea altei componente a naturii umane? Omul este un tot unitar, nu poate fi analizat pe bucăţele. Nici trupul, nici spiritul nu pot trăi independent, autonom şi conştient ca să putem vorbi de "moartea trupului", ori a altcuiva. Iată, deja avem de-a face cu o mare problemă: e vorba de o persoană, ori două? Haideţi să ne desprindem de gândirea aceasta platono-aristotelică şi să judecăm prin prisma Celui care a inspirat Scriptura...

Hmm... păcat "nu de moarte", ori care "nu duce la moarte"... Este incontestabil faptul că Ioan face deosebire între formele păcatului, deoarece puţin mai departe, în acelaşi verset, el vorbeşte despre un păcat "de moarte" /"care duce la moarte”. Dar trebuie să se aibă în vedere contextul. În v. 14, 15 el l-a asigurat pe credincios că va primi răspuns la rugăciunile sale; aici el limitează această asigurare la un anumit fel de rugăciune – cea făcută în favoarea altuia – şi explică în ce împrejurări poate ea avea efect. Făcând aşa, tratează două categorii de păcat: cel pentru care mai există nădejde pentru păcătos şi cel pentru care nu mai există nădejde. În prima categorie rugăciunea poate fi un ajutor eficient în mântuire; în a doua, aşa cum explică Ioan mai departe, nu există garanţie că rugăciunea va fi ascultată. Se susţine, în general, că păcatul care duce la moarte este păcatul care nu poate fi iertat (cel împotriva Duhului Sfânt). Prin urmare, un păcat care nu duce la moarte este oricare altă formă a păcatului în care cade un frate greşit.

Întrucât Ioan nu defineşte un anume păcat care duce neapărat la moarte, probabil că se referă aici la un tip de păcat care va duce cu siguranţă la moarte. Dacă Ioan ar fi cunoscut un anumit păcat care să-l lase pe om fără nădejde de mântuire, era de aşteptat să-l numească, pentru ca toţi să se poată feri de o astfel de condamnare irevocabilă. Deşi este adevărat că orice păcat, dacă păcătosul stăruie în el, va duce la moarte, există păcate care îl duc pe om mai repede aproape de moarte. Păcatele comise de cei care doresc cu adevărat să-L slujească pe Dumnezeu, dar care au o voinţă slabă şi obiceiuri puternice, sunt foarte diferite de acele păcate care sunt săvârşite voit, sfidându-L cu neruşinare şi premeditare pe Dumnezeu. Ceea ce face diferenţa, sunt atitudinea şi motivul, nu actul păcatului în sine. În sensul acesta păcatele se deosebesc între ele. O greşeală mai mică, dacă a fost repede mărturisită şi iertată, e un păcat care nu duce la moarte. Un păcat mai grav, făcut pe neaşteptate, din lipsa puterii spirituale, nu este nici el un păcat care duce la moarte, dacă este urmat de o pocăinţă adevărată, dar refuzul de a se pocăi îl duce pe om cu siguranţă de moartea finală. Deosebirea este clar ilustrată în experienţa lui Saul şi a lui David. Primul a păcătuit şi nu s-a pocăit; al doilea a păcătuit grav, dar s-a pocăit serios. Saul a murit fără speranţa vieţii veşnice; David a fot iertat şi şi-a asigurat un loc în împărăţia lui Dumnezeu
Domnule Dimitrie, toţi murim, că suntem buni ori răi. Însă sunt păcate care atrag după sine moartea veşnică, adică moartea a doua, cea din care nu mai există înviere. Orice păcat repetat, nemărturisit, şi nepărăsit, duce la această moarte.
Domnule, trebuie să aveţi serioase probleme de raţionament! Păi Biblia (textele citate de noi în acel topic) ARATĂ că sfletul trăieşte după moarte, ceea ce este mai presus decât a spune simplu "sufletul trăieşte după moarte"
O interpretare subiectivă niciodată nu e mai presus decât textul limpede, explicit al Scripturii. Scriptura spune explicit că sufletul moare. De ce ar avea valoare mai mare o dogmă (a "sufletului nemuritor" în cazul de faţă) pentru care nu se poate aduce nici măcar o singură probă biblică? Repet din nou provocarea intelectuală cu care am început: aduceţi o probă de felul acesta, iar eu vă aduc 10 că "sufletul moare"! Altfel nu vom depăşi nivciodată stadiul unor interpretări strict subiective şi confesionale.

Constantinos

Re: Despre Suflet

Mesaj necititde Constantinos » 09 Apr 2012, 20:34

Cine vrea sa citeasca ratacirile adventiste le poate gasi aici : http://www.adventist.ro/index/materiale ... blice.html In Apocalipsa sunt multe citate netalcuite, tocmai unde ii invata Satana sa pastreze tacerea .

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Despre Suflet

Mesaj necititde dimitrie » 10 Apr 2012, 01:03

D-le adventist, păcatele de moarte sunt cele care ucid sufletul şi-l fac netrebnic de Împărăţia lui Dumnezeu. Uite câteva dintre ele:
-9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. 1Cor.6

-19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Gal.5

-1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; 2Petru.2

-11. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. 1Cor.5

-mai jos, ne este descrisă atât moartea sufletească, manifestată prin neputinţa realizării binelui înţeles cu mintea, dar şi opusul ei.
- 2. dar şi omul cel nou legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii,
Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, dar şi
Capitolul 7
4. Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu.
5. Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii;
6. Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.
7. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!
8. Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort.
9. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;
10. Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.
12. Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.
13. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
14. Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
16. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
17. Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine.
18. Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu;
19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?
25. Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.

Capitolul 8
1. Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.
2. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii,
3. Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii - fiind slabă prin trup - a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup,
4. Pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh.
5. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului.
6. Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace;
7. Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate.
8. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
10. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate,
11. Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi.

12. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup.
13. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii.
etc.

Dat fiind faptul că subiectul a fost lămurit o dată, în alt topic, acesta de acum poate fi închis.
Despre faptul că sufletul viază conştient după moarte, s-a vorbit destul şi argumentat biblic. Nu mai revenim.
Discuţiile se vor purta doar din perspectivă dihotomică, într-un topic nou şi cu un titlu sugestiv.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!


Înapoi la “Adventiştii şi "Martorii lui Iehova"”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX