Rolul Sfinţilor şi puterea lor de a mijloci...

[protosinghel]

Sf. Ioan Evanghelistul primise o revelaţie (apocalipsă) mai mare decât cea dată îngerilor, deci îi depăşise şi pe aceştia în cunoaşterea Tainelor lui Dumnezeu

Parinte, va dati seama ce afirmatii faceti ? Adica ingerul care ii explica lui Ioan toate acele taine nu intelegea ce spune ? E absurda ideea...

1. Întreaga teologie este "absurdă", de aceea şi trebuie să o credem, nu să o explicăm.
2. Eu nu am spus că îngerul nu le înţelegea. Asta-i deducţia ta absolut prostească. Eu am spus că Ioan Teologul îi întrecuse pe îngeri în cunoaşterea lui Dumnezeu, deci şi în sfinţenie..., chiar dacă încă era în trup. Oricum, după Învierea lui Hristos şi şederea dea dreapta Tatălui a Fiului lui Dumnezeu, acest lucru este cât se poate de posibil.

Faptul că Sf. Ioan, învrednicit de o cunoaştere atât de profundă a lui Dumnezeu, dar în acelaşi timp se închină Îngerului, arată că acest lucru se practica chiar de către Apostoli, doar că nu era cazul să o facă şi Ioan. Deci aici Ioan nu se comportă ca un păgân, închinându-se la un Înger, ci exact aşa cum se comportau şi evreii (!), dar şi creştinii

O afirmatie pur personala. N-aveti nici macar o dovada ca acest lucru se practica si intre apostoli. Astept alte dovezi

Eu am adus o dovadă, tu niciuna, adară de un text pe care-l interpretezi greşit, aşa cum foarte clar am arătat. Deci e rândul tău...

În nici un alt loc nu găsim că Apostolii ar respins cinstea adusă lor. Ba Sf. Pavel chiar îşi revendică acest drept de la Corintheni şi acelaşi lucru îl învaţă şi pe Timothei

Parinte, cu respect ma adresez, dar va rog, nu mai induceti oamenii in eroare. Dvs stiti foarte bine ca in Biblie gasim exact contrariul afirmatiilor dvs. Cititi, va rog Fapte cap 14...

Scriptura se completează pe ea însăşi. Eu nu am spus că Apostolii căutau lauda, dar ca apostoli şi slujitori ai lui Hristos, erau cinstiţi încă din timpul vieţii. Cu atât mai mult trebuie cinstiţi după moartea lor, mai ales dacă ne gândim la felul cum au murit ei.
Apropo, tu ştii cum au murit Petru şi Pavel? Dacă da, te rog să precizezi clar de unde ştii acest lucru...

Priviti ce spune DEX-ul...

DEX-ul încearcă să explice nişte termeni, şi anume în sensul lor curent. Pentru niciun teolog, DEX-ul nu poate fi normă.

[ccristi]

Din cate am auzit eu ,sfinti sunt cei care vor asista (chiar judeca) la judecata universala sau de ce nu si particulara.Este adevarat ce spun eu? Putem spune asta despre toti sfinti lui D-zeu sau doar de Sf Apostoli?
Care este rolul Maicii Domnului vis-a-vis de judecata?

[don_razvan]

Ioan Teologul îi întrecuse pe îngeri în cunoaşterea lui Dumnezeu, deci şi în sfinţenie..., chiar dacă încă era în trup. Oricum, după Învierea lui Hristos şi şederea dea dreapta Tatălui a Fiului lui Dumnezeu, acest lucru este cât se poate de posibil

Parinte, vad ca aveti o creativitate foarte dezvoltata. Ioan ii intrege pe ingeri in sfintenie ? Ma faceti sa rad, pe cuvantul meu. Am ajuns la concluzia ca vastele studii teologice pe care le aveti, n-au avut nici un efect asupra dvs. Continuati sa faceti doar speculatii nefondate.
Va rog frumos, parinte, cum imi dovediti mie ca Ioan ii intrece in sfintenie pe ingeri ?

Eu am adus o dovadă, tu niciuna

Vad ca dvs considerati speculatiile si ideile personale drept dovezi categorice ? Pana acum n-ati ajuns nici o dovada... si va spun, ca in Biblie niciodata nu veti gasi. Cautati in tratatele oamenilor, si acolo veti gasi tot ce doriti...

ca apostoli şi slujitori ai lui Hristos, erau cinstiţi încă din timpul vieţii. Cu atât mai mult trebuie cinstiţi după moartea lor, mai ales dacă ne gândim la felul cum au murit ei

Din nou, faceti niste afirmatii pur personale. Biblia nu indeamna la cinstirea si adorarea apostolilor...
Au fost numerosi oameni martirizati datorita credintei in Hristos. Asta inseamna ca trebuie sa ne inchinam la toti ? Nimeni nu mai intelege mesajele dvs, pentru ca va contraziceti singur...

DEX-ul încearcă să explice nişte termeni, şi anume în sensul lor curent. Pentru niciun teolog, DEX-ul nu poate fi normă.

Parinte, eu am citat DEX-ul, pentru ca dvs nu cunoasteti sensul cuvantului "venerare". Adineauri ati spus ca dvs ii venerati pe sfinti, iar acum, vreti sa-mi spuneti (dupa ce v-am aratat sensul cuvantului) ca nu e chiar venerare...si tot asa... Lasati-o balta !

[protosinghel]

Ioan Teologul îi întrecuse pe îngeri în cunoaşterea lui Dumnezeu, deci şi în sfinţenie..., chiar dacă încă era în trup. Oricum, după Învierea lui Hristos şi şederea dea dreapta Tatălui a Fiului lui Dumnezeu, acest lucru este cât se poate de posibil

Ioan ii intrege pe ingeri in sfintenie ?... Va rog frumos, parinte, cum imi dovediti mie ca Ioan ii intrece in sfintenie pe ingeri ?

Eu am argumentat de ce... Da, e o părere personală, dar am toate motivele să cred că atât Moise în momentul convorbirii cu Dumnezeu, cât şi Ioan în momentul Revelaţiei, erau mai presus de Îngeri. Dialogul avea loc între "tip" şi "prototip", pt că omul este după chipul lui Dumnezeu, pe când îngerii nu.

Am ajuns la concluzia ca vastele studii teologice pe care le aveti, n-au avut nici un efect asupra dvs.

Într-adevăr, studiile mele teologice n-au avut niciun efect protestant şi mancurtizator...

Au fost numerosi oameni martirizati datorita credintei in Hristos. Asta inseamna ca trebuie sa ne inchinam la toti ? Nimeni nu mai intelege mesajele dvs, pentru ca va contraziceti singur...

Nu mă contrazic. Eu în cinstesc şi-i venerez (atenţie, nu am zis "mă închin", deci nu fi excroc!) pe toţi cei care au murit pt Hristos. Rugăciunile lor sunt lângă tronul Mielului (cf. Apocalipsa). Există aici o singură condiţie, să nu fi fost eretici, pt că ereticii care chipurile au murit pt Hristos, nu sunt sfinţi.

DEX-ul încearcă să explice nişte termeni, şi anume în sensul lor curent. Pentru niciun teolog, DEX-ul nu poate fi normă.

Parinte, eu am citat DEX-ul, pentru ca dvs nu cunoasteti sensul cuvantului "venerare". Adineauri ati spus ca dvs ii venerati pe sfinti, iar acum, vreti sa-mi spuneti (dupa ce v-am aratat sensul cuvantului) ca nu e chiar venerare...si tot asa...

Eu reconfirmă că îi venerez pe sfinţi, dar nu în sensul dat de DEX.

[andr3y]

INVATACELUL: Pentru care pricina, noi, ortodocsii, ne inchinam la ingeri si la sfinti si ii punem pe ei mijlocitori catre Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Nu exista - zic unii - decat un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Iisus Hristos. Apostolul ne invata in aceasta privinta: “Unul este Dumnezeu, Unul este si mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, Cel ce S-a facut om, Iisus Hristos” (I Tim., 2, 5). Deci, nici ingerii, nici sfintii, nimeni in afara de Hristos nu poate mijloci la Dumnezeu pentru mantuirea noastra.

PREOTUL: Intr-adevar, nimeni in afara de Iisus Hristos nu este mijlocitor inaintea Tatalui, pentru ca nimeni in afara de El nu s-a adus pe sine jertfa pentru mantuirea lumii. Deci, in afara de Hristos, nimeni nu poate mantui de pacate. Cinstind pe sfinti, insa, nu ii punem in locul lui Hristos, nici macar alaturi de El. Cand sfintii se roaga pentru noi, ei tocmai cer lui Hristos ca El sa mijloceasca mantuirea noastra. Ei cer de la Hristos mantuirea noastra. Si, in acest inteles, spunem ca mijlocesc pentru noi. Singurul care mantuieste este Hristos, iar sfintii, prin rugaciunile lor, cer mantuirea noastra, dar nu o dau ei insisi. De aceea, noi nu ne inchinam la sfinti si la ingeri ca la Dumnezeu, inchinarea pe care o aducem noi sfintilor si ingerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne inchinam si ii slujim cu desavarsita inchinare, care se mai numeste si latrie sau adorare. Noi veneram pe sfintii lui Dumnezeu pentru ca ei sunt prieteni si casnici ai lui Dumnezeu, dupa cum este scris: “Voi prietenii Mei sunteti daca faceti cele ce va poruncesc” (Ioan, 15, 14). Iar despre Avraam citim de asemenea: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i-a socotit lui spre dreptate si prietenul lui Dumnezeu s-a chemat” (Iacov, 2, 23). Si marele apostol Pavel scrie efesenilor: “Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu” (Efes., 2, 19). Asadar, ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu si casnici ai Lui ii veneram (cinstim) pe sfinti, inca mai stim ca sfintii sunt preaslaviti de Dumnezeu in ceruri (Luca, 20, 36). Sfintii, inca pe pamant fiind, aveau darul proorocirii (III Regi, 14, 1-17) ca, de pilda, proorocia lui Elisei asupra lui Ghezi (IV Regi, 5, 25-27). Sfintii, inca in viata aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac., 20, 7). Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor etc.
INVATACELUL: Dar cum pot sfintii si ingerii sa fie mijlocitori la Dumnezeu pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce noi trebuie sa asteptam mantuirea numai de la Hristos, Mantuitorul si Mijlocitorul mantuirii noastre, dupa cum este scris: “intru nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat noua oamenilor, intru care sa ne mantuim” (Fapte, 4, 12) ? Deci, nu este nevoie sa ne adresam sfintilor, daca voim sa dobandim mantuirea.
PREOTUL: Dimpotriva, acest lucru este de mare nevoie, dupa cum se arata luminat din cuvantul Apocalipsei, care zice: “Si cand (Mielul) a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alaute si nastrape de aur, pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor” (Apoc., 5, 8). Dar sfintii se roaga lui Dumnezeu nu numai pentru ei si nu numai dupa ce s-au savarsit, ci si fiind inca in lumea aceasta, dupa cum am aratat mai sus ca s-a rugat Avraam pentru Abimelec, Moise pentru popor si dupa cum se ruga marele apostol Pavel cand scrie: “Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi si va pomenim in rugaciunile noastre, aducandu-ne aminte neincetat inaintea lui Dumnezeu si Tatal nostru, de lucrul credintei voastre…” (I Tes., 1, 2-3). Si iarasi: “Pentru aceasta ne si rugam pururea pentru voi ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa…” (II Tes., 1, 2). Si iarasi: “Nu incetez a multumi pentru voi pomenindu-va in rugaciunile mele, ca Dumnezeu… sa va dea voua duhul intelepciunii…” (Efes., 1, 16-17). Si iarasi: (Aceasta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra” (II Cor., 13, 19). Iar lui Timotei ii scrie: “Multumesc lui Dumnezeu, pe Care il slujesc - ca si stramosii mei - intr-un cuget curat, ca te pomenesc neincetat zi si noapte in rugaciunile mele” (II Tim., 1, 3).
De asemenea, Dumnezeu trimite pe ingerii Sai spre ajutorul celor ce se roaga Lui (Fac., 24, 7); Dumnezeu trimite pe ingerul Sau la Daniel si il scapa de gura leilor (Dan., 4, 22). Si marele apostol Pavel arata ca ingerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care El ii trimite spre ajutorul celor ce vor sa mosteneasca mantuirea (Evr., 1, 14). Cine primeste pe sfinti primeste pe Hristos (Matei, 10, 40-41).
Asadar, din marturiile scripturistice de mai sus se vede ca sfintii si ingerii pot sa mijloceasca la Dumnezeu pentru noi, cei de pe pamant, prin rugaciunile lor, ca niste prieteni ai lui Dumnezeu (Ioan, 15, 14), ca niste iubiti ai lui Dumnezeu (Dan., 10, 19) si ca niste casnici ai lui Dumnezeu (Efes., 2, 19).
INVATACELUL: Am auzit pe cineva ca noi, ortodocsii, prin inchinarea si slujirea la ingeri si la sfinti, umbrim slava si cinstea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Apostolul Pavel mustra si opreste cu asprime pe coloseni, scriindu-le: “Nimeni sa nu va smulga biruinta, prin fatarnica smerenie sau prin slujirea ingerilor… in loc sa tina cu putere la capul (Hristos) de la care tot trupul, prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se, sporeste in cresterea lui Dumnezeu” (Col., 2, 18-19).
PREOTUL: Nici o umbrire sau micsorare nu se aduce slavei lui Dumnezeu prin venerarea si slujirea slugilor Lui. Mai intai, ca una este inchinarea (adorarea) pe care o aducem noi lui Dumnezeu si alta este cinstirea (venerarea) pe care o aducem noi ingerilor si sfintilor lui Dumnezeu, insusi Duhul Sfant ne indeamna sa laudam pe Dumnezeu prin sfintii Lui, zicand: “Laudati pe Domnul intru sfintii Lui” (Ps. 150, 1). Noi, cand cerem ajutorul si mijlocirea sfintilor si a ingerilor in rugaciunile noastre, tot pe Dumnezeu il slavim, deoarece si sfintii, la randul lor, duc cererile si rugaciunile noastre, impreuna cu rugaciunile lor, la Dumnezeu (Fapte, 9, 32-42; 20, 36; 28, 3-9; Apoc., 5, 8). insusi Dumnezeu a proslavit pe sfintii Sai (Rom., 2, 10) si i-a imbracat pe ei cu slava Sa: “Si Eu, slava pe care Mi-ai dat-o Mie, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi suntem una” (Ioan, 17, 22) si le-a zis lor: “Cel ce va primeste pe voi pe Mine Ma primeste, si cel ce Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cel ce primeste prooroc in nume de prooroc plata de prooroc va lua, si cel ce primeste pe un drept in nume de drept plata dreptului va lua” (Matei, 10, 40-41).
Aceste marturii dovedesc pana unde ajunge ratacirea tuturor celor ce, lepadandu-se de cinstirea sfintilor si a ingerilor - care sunt slugile iubite ale lui Dumnezeii -, nu-si dau seama ca, de fapt, ei se leapada de insusi Dumnezeu, Ziditorul tuturor.
INVATACELUL: Dar, de ce sfintii, chiar daca pot, nu vor sa mijloceasca la Dumnezeu pentru mantuirea noastra? Avraam, de pilda, n-a vrut sa mijloceasca la Dumnezeu pentru bogatul nemilostiv, desi acesta il rugase staruitor (Luca, 16, 24-31).
PREOTUL: Avraam n-a mijlocit pentru ca bogatul, in timpul vietii sale, n-a cerut ajutorul sfintilor si nici macar nu si-a adus aminte de Dumnezeu, in Faptele Apostolilor, 10, 25-26, apostolul Petru respinge inchinarea ce i-o aduce Corneliu, sub cuvant ca si el este om. Sutasul roman era familiarizat cu notiunea de zeu, ca unul ce fusese pagan. Deci, socotind pe Petru ca pe un trimis al lui Dumnezeu, era foarte inclinat a-l socoti zeu, sau macar un om superior celorlalti oameni sau semizeu, caruia i se cuvenea nu venerarea, ci adorarea, ca zeilor, ceea ce Petru a refuzat sa i se aduca.
In citatul din Faptele Apostolilor, 14, 3-15, Pavel si Varnava resping inchinarea ce li s-a adus, pentru acelasi motiv ca si mai sus, caci erau socotiti ca zei si li s-a adus adorare, nu cinstire. Contextul ne spune clar ca locuitorii pamantului din Listra, uimiti de minunea vindecarii ologului din nastere de catre Pavel, intr-un glas au strigat: “Zeii luand asemanare omeneasca s-au pogorat la noi”. Si ziceau de Varnava ca este Zeus, iar de Pavel ca este Hermes, de vreme ce este “purtatorul cuvantului” (Fapte, 14, 8-12). Astfel, este lesne de inteles refuzul apostolilor de a fi adorati ca niste zei, de vreme ce ei tocmai impotriva zeilor predicau intoarcerea la Unicul Dumnezeu (Fapte, 14, 15-17). “Si vorbind acestea, de abia au domolit multimile ca sa nu le aduca jertfe” (Fapte, 14, 18), se spune in continuare.
In alt citat (Apoc., 9, 10), ingerul descoperitor al vedeniilor apocaliptice respinge inchinarea ce i-a adus-o apostolul si evanghelistul Ioan, motivand astfel: “Sunt impreuna-slujitor cu tine…”, adica sunt egal cu tine, ca slujitor al lui Dumnezeu cum esti si tu si nu se cuvine sa primesc de la tine inchinare, mai cu seama ca esti si tu aici, nu in trup, ci in “duh” (Apoc., 1, 10), adica in stare ingereasca; in plus, si tu ca si mine esti in “duhul proorociei”, care consta in a marturisi pe Iisus. Al doilea motiv al refuzului este exprimat in cuvintele: “Lui Dumnezeu te inchina”. Dumnezeu era de fata si ingerul descoperitor I-ar fi adus o jignire daca ar fi primit pentru sine, chiar in fata lui Dumnezeu, inchinarea de la Ioan. Chiar si intre oameni este jignitor a respecta prea mult pe un inalt slujitor al unui conducator de tara, cand acel conducator este de fata. Totdeauna, toata atentia si toata cinstea se indreapta catre cel ce este mai marele tuturor, atunci cand el este prezent. Dar aceasta nu inseamna ca cei din jurul lui nu ar fi oameni de cinste.
In citatul din urma (Apoc., 22, 8-9), de asemenea, ingerul exprima chiar mai bine, mai limpede decat in citatul dintai, egalitatea sa cu apostolul Ioan si necuviinta ce ar face-o primindu-i inchinarea.
Astfel, in toate citatele de mai sus, invocate de unii in motivarea invataturilor lor gresite, refuzul sfintilor si al ingerilor de a li se aduce inchinare isi are explicatie proprie si particulara: apostolii Petru, Pavel, si Varnava au refuzat sa li se aduca adorare ca unor zei, in loc de cinstirea sau venerarea pe care sfintii o primesc. Iar ingerul descoperitor a respins inchinarea lui Ioan, pentru egalitatea pe care o avea cu el, ca impreuna slujitor al lui Dumnezeu.
In ce priveste cinstirea si venerarea pe care oamenii o aduc sfintilor si ingerilor lui Dumnezeu, acestea sunt primite de ei, dupa cum se poate vedea in diferite locuri ale dumnezeiestii Scripturi.
Un prim exemplu se poate vedea atunci cand al treilea capitan trimis de imparatul Ohozia, cu cei cincizeci de oameni ai lui, “a ingenunchiat inaintea lui Ilie si s-a rugat lui si a grait catre el si a zis: Omule al lui Dumnezeu, cauta cu ochi milostivi la sufletul meu si la sufletul acestor cincizeci de robi ai tai!” (IV Regi, 1, 13). Si iarasi: “…feciorii proorocilor cei din Ierihon… au venit inaintea lui Elisei si s-au inchinat lui pana la pamant” (IV Regi, 2, 15). Si iarasi: “Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Daniel” (Dan., 2, 46). Si iarasi, vedem ca Valaam “plecandu-se cu fata sa s-a inchinat…” ingerului Domnului (Num., 22, 31). ingerii au primit inchinaciunea de la Lot (Fac., 19, 1). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Manoe si femeia lui care i s-au inchinat pana la pamant, iar ingerul Domnului s-a inaltat ca para focului de pe jertfelnic (Jud., 13, 18-21). Ingerul Domnului a primit inchinarea de la David si de la batranii poporului (I Par., 21, 16-18). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Daniel proorocul (Dan., 8, 11; 10, 9-15).
Iata, in cele de pana aici ti-am raspuns la cele ce ai fost dumneata ispitit sa crezi, ca ingerii si sfintii lui Dumnezeu nu voiesc a primi inchinaciune de la oameni. Citeste cu atentie locurile indicate din Sfanta Scriptura si vei intelege destul de clar ca atat sfintii lui Dumnezeu, cat si ingerii Lui primesc cinstire de la oameni, fara ca aceasta venerare a lor sa aduca vreo mahnire lui Dumnezeu.
INVATACELUL: Care sunt acele daruri si puteri deosebite cu care Dumnezeu a inzestrat pe sfintii Sai ?
PREOTUL: Mai intai sunt puterile date lor de a face minuni, dupa cum scrie: “Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel” (Ps. 67, 36) si iarasi: “Prin sfintii care sunt pe pamantul Sau, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Ps. 15, 3).
Oare nu prin mana proorocului Sau, Moise, a batut Dumnezeu Egiptul (Ies., 7, 10-12), a prefacut apa in sange (7, 20-21), a adus broaste (8, 6), tauni (8, 24), ciuma vitelor ,(9, 3), basici usturatoare, grindina si foc (9, 8, 18, 33), lacuste (10, 4-6), intuneric (10, 21), moartea primilor nascuti (12, 29-30), i-a trecut pe evrei prin Marea Rosie (14, 15- 16), l-a pierdut pe faraon si pe ostasii lui (14, 27)? Apoi, invingerea lui Amalec (Ies., 17), indulcirea apei la Mera (Ies., 15), scoaterea apei din piatra la Horeb (Ies., 17, 6), inghitirea lui Core si Datan in pamant (Num., 16, 28, 31), vindecarea prin sarpele de arama (Num., 21), izvorarea apei din piatra la Cades (Num., 20).
Apoi, prin Iosua Navi: oprirea apelor Iordanului (Ios., 3, 11-17), caderea zidurilor Ierihonului (Ios., 6, 6-20), prin Ghedeon: nimicirea madianitilor (Jud., 7, 16-23); prin Samson: leul sfasiat (Jud., 14), filistenii ucisi, portile Gazei luate si daramarea templului lui Dagon (Jud., 16, 23-31); prin Samuel: tunet si ploaie peste seceris (I Regi, 12, 16-18); prin Ilie Proorocul: seceta cea mare (III Regi, 17, 1), faina si untul de lemn al vaduvei (III Regi, 18, 14); invierea fiului vaduvei din Sarepta Sidonului (III Regi, 17, 17-23); foc din cer peste jertfe (III Regi, 18, 36-38); deschiderea cerului si ploaie mare (III Regi, 18, 41-42). Se mai arata: Ohozia, pedepsit cu moartea (IV Regi, 1, 16); despartirea apelor Iordanului cu mantia (IV Regi, 2, 8); prin Elisei; despartirea apelor Iordanului (IV Regi, 2, 14), curatirea apelor Ierihonului (IV Regi, 2, 19-22), copiii din Betel sfasiati de ursi (IV Regi, 2, 23), invierea fiului sunamitencei (IV Regi, 4, 32-35), vindecarea lui Neeman (IV Regi, 5, 10). Ghehazi lovit cu lepra (IV Regi, 5, 20-27), omul inviat prin oasele lui Elisei (IV Regi, 13, 21), iar prin Isaia, vindecarea lui Iezechia (IV Regi, 22, 1-7).
Cei doisprezece sfinti apostoli au adus diferite vindecari (Matei, 10, 1; Marcu, 3, 14-15; 6, 7, 13; Luca, 9, 1-6). Cei saptezeci de ucenici au facut diferite minuni (Luca, 10, 9, 17). Apoi alte nenumarate minuni ale apostolilor (Marcu, 16, 20; Fapte, 2, 43; 5, 12, 16); vindecarea ologului (Fapte, 3, 2-8), moartea lui Anania si a Safirei (Fapte, 5, 1-10), vindecari de bolnavi (Fapte, 15-16), vindecarea slabanogului Enea (Fapte, 9, 34), invierea Tavitei (Fapte, 9, 36-41), redarea vederii lui Saul (Fapte, 9, 17-18; 22, 11-13), orbirea lui Elimas (Fapte, 13, 11), invierea lui Eutih (Fapte, 20, 9-12), vindecarea tatalui lui Publius (Fapte, 28, 8), si alte nenumarate minuni si puteri pe care nu este aici loc a le pomeni.
Iata, deci, frate, cu ce puteri si cu ce daruri a impodobit Dumnezeu pe sfintii Sai, atat in Vechiul cat si in Noul Testament. Pentru aceasta, in incheierea cuvantului despre minunile sfintilor lui Dumnezeu, repet cele ce zice Duhul Sfant: “Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel” (Ps. 67, 36).
Iar daca veneram si pe ingerii lui Dumnezeu intocmai ca pe sfinti, apoi trebuie aratat ca multe si preaslavite minuni a facut Dumnezeu in lume prin mijlocirea sfintilor Sai ingeri, ca de pilda: ingerul Domnului a condus pe izraeliti din Egipt (Ies., 14, 19; 23, 20; 32, 34; 33, 2; Num., 20, 16); nimicirea Sodomei si Gomorei, de asemenea, s-a facut prin ingeri (Fac., 19, 13), molima in Ierusalim (II Regi, 24, 15-7; I Par., 21, 14-16), nimicirea ostii asiriene (IV Regi, 19, 35; II Par., 22, 21; Isaia, 37, 36); Irod lovit de moarte (Fapte, 12, 23), vestirea zamislirii lui Iisus Hristos si a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul (Matei, 1, 20-21; Luca, 1, 31), vestirea nasterii lui Hristos (Luca, 2, 10), invierea Domnului (Matei, 28, 5-7), inaltarea si a doua venire a Domnului (Fapte, 1, 51); ingerii slujeau lui Iisus Hristos (Matei, 4, 11; Marcu, 1, 13), ei au vestit pastorilor nasterea Domnului (Luca, 2, 9), ei au vestit sfintelor mironosite invierea Domnului (Matei, 28, 1), ei vor desparti pe cei drepti de cei nedrepti in ziua judecatii celei de apoi (Matei, 13, 39-42; 24, 31) si inca multe, nenumarate minuni si puteri ale lui Dumnezeu s-au facut prin sfintii Lui ingeri - si se fac si se vor face pana la sfarsitul veacurilor.
Aceste binefaceri facute de Dumnezeu prin sfintii Sai ingeri ne obliga sa-i cinstim pe cei ce slujesc cu mila si cu blandete la mantuirea noastra (II Petru 2, 11; Iuda, 1, 9 , Ps. 67, 17; 90, 11; 102, 21 etc.).
INVATACELUL: Dar pentru care pricina Dumnezeu primeste pe sfinti si pe ingeri sa se roage si sa mijloceasca pentru mantuirea oamenilor, de vreme ce numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos este singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni ?
PREOTUL: Dumnezeu primeste rugaciunile si mijlocirile care se fac catre El, prin sfinti si prin ingeri, fiindca El voieste a-i slavi pe ei, precum si ei Il slavesc in cer si pe pamant. Fiindca sfintii au suferit pentru slava lui Dumnezeu, au primit de la El nu numai slava, ci si darul de a face minuni mari, chiar mai mari decat a facut El cand era pe pamant, implinindu-se astfel cuvantul Mantuitorului care a zis: “Cel ce crede in Mine va face si el lucrurile pe care le fac Eu, si mai mari decat acestea va face… (Ioan 14, 12). Noi ne inchinam sfintilor lui Dumnezeu nu ca unora care ar fi prin fire dumnezei, ci ca unor slujitori ai lui Dumnezeu, care au dobandit de la El deplina incredere, incat orice vor cere primesc de la El, ca unii ce I-au pazit poruncile (I Ioan, 3, 21-22).
Noi veneram (cinstim) pe sfintii lui Dumnezeu fiindca insusi imparatul Dumnezeu Se simte cinstit vazand ca sluga lui iubita este cinstita nu numai ca o sluga, ci si ca prieten al lui Dumnezeu (Ps., 138, 17; Ioan, 15, 14). Noi credem ca Domnul nostru Iisus Hristos este unicul nostru Mijlocitor si ca El S-a dat pre Sine pret de rascumparare pentru toti si cu Sangele Sau a facut impacarea omului cu Dumnezeu, ca El este ingrijitorul, mangaietorul si curatitorul pacatelor noastre. Dar marturisim, de asemenea, ca sfintii intervin pentru noi in rugaciuni si cereri si, din iubire pentru ei, Mantuitorul ne comunica si prin ei ceea ce are in Sine pe seama noastra, inaintea tuturor ne comunica prin Prea Sfanta Sa Maica, ascultandu-i cuvantul cu care se roaga pentru noi.
Tot astfel zicem si despre sfintii ingeri si pazitorii nostri; despre apostoli, prooroci, martiri, ierarhi, drepti si despre toti aceia care au preamarit pe Dumnezeu si care ii sunt slugi credincioase. Cu ei impreuna numaram pe arhierei, pe preoti, ca pe unii ce stau la dumnezeiestile altare, precum si pe barbatii drepti, distinsi prin virtuti. Domnului Ii place sa ne rugam unii pentru altii, ca mult poate rugaciunea dreptului (Iacov, 5 16). Ca Dumnezeu asculta mai mult pe cei sfinti, decat pe cei ce raman in pacate, aceasta o aflam din Sfintele Scripturi (Ioan, 9, 31).
Marturisim ca sfintii sunt ajutatori si mijlocitori pentru noi inaintea lui Dumnezeu nu numai aici, in timpul petrecerii cu noi, ci inca mult mai mult dupa moarte, cand ei, dupa indepartarea “oglinzii” (de care pomeneste Sfantul Apostol), contempla curat Sfanta Treime si nemarginita Ei lumina. Caci nu ne indoim nici de sfintii profeti care, in trup muritor fiind, au vazut lucrurile cele ceresti, prin care se prevesteau cele viitoare.
INVATACELUL: Dar se spune in Sfanta Scriptura ca Dumnezeu ii asculta pe sfinti cand acestia se roaga pentru noi?
PREOTUL: Am aratat ca sfintii sunt slaviti de Dumnezeu cu cinste (Rom., 2, 10), ca vor judeca lumea (I Cor., 6, 3), ca sunt iubiti de Dumnezeu (Dan., 10, 19). Iar cum ca sfintii sunt ascultati de Dumnezeu cand se roaga pentru noi, cauta in Dumnezeiasca Scriptura la citatele pe care ti le insemnez aici: Fac., 27, 7; Iov, 42, 8-10; I Regi, 7, 9; Ier., 15, 15-21; Iacov, 5, 13, 15; Apoc., 8, 3, 4, 5; Fac., 20, 7; II Tim., 1, 3; Dan., 10, 12. De asemenea, cauta despre mijlocirea ingerilor pentru noi la: Fac., 24, 7; Dan., 3, 19-25; Evr., 1, 14; Ies., 19, 22; Num., 20, 16; Fac., 19, 13; II Regi, 24, 16-17; I Par., 21, 14-16. Dar vei gasi si inca alte multe marturii in aceasta privinta, in dumnezeiasca Sfanta Scriptura, care confirma cele de mai sus. Nu ramane la indoiala in aceasta privinta, ca sa nu te osandesti si tu ca cei ce stau impotriva adevarului invederat si dovedit.

Sursa

Eu zic ca e destul de complet si la subiect!

Cat despre Sfanta Cruce si Sfintele Icoane..... noi ne inchinam tot lui Hristos:"... care alungi pe diavoli cu puterea celui ce s-a rastignit pe Tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si s-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit pe Tine cinstita Crucea Sa spre alungarea a tot pizmasului..." se spune intr'o rugaciune din Biserica si nicidecum materiei!

Cat despre Sfanta Traditie.... iarasi se face o mare confuzie! trebuie cercetata istoria bisericeasca (Eusebiu de Cezareea Istoria Bisericeasca in 2 volume sau Casiodor - Istoria Bisericeasca Tripartita) si vazut acolo in ce mod s-a impus aceasta traditie (nu spre dobandirea de cele materiale... dupa cum afirma cineva mai sus); insusi apostolul Pavel a facut referire la asta intr'o epistola a sa catre tesaloniceni " Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predanii pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.", deci nu face referire doar la cuvant scris ci si la cuvant rostit! si mai sunt si altele: de pilda cautati in volumul I din seria Parinti si Scriitori Bisericesti, intitulata Scrierile Parintilor Apostolici si acolo gasiti ceva din predaniile pe care nu le gasiti in Sfanta Scriptura (in special in epistole). Tot pe langa aceste carti, ca material suplimentar ca sa nu cadeti in interpretari gresite, va recomand scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur - una din ele Omilii la Matei--- foarte buna aceasta carte (un mare teolog apusean spunea ca ar da toate frumusetile Parisului, sau ma rog ar renunta la toate frumusetile lui, pentru aceasta carte, si in special pentru invatatura cuprinsa in aceasta)!!! Lista poate continua... dar ma opresc. De aproximativ 2000 de ani ne-am schimbat si noi.... imbracamintea trupului, felul nostru ... poate de a fi .... dar invatatura primita de la Hristos prin intermediul apostolilor niciodata; dovada: sutele de volume de carti care asteapta sa fie citite spre folosul nostru. Vorba Mantuitorului: "Va rataciti nestiind scripturile.." Sau vorba parintelui Cleopa "Nu ramane la indoiala in aceasta privinta, ca sa nu te osandesti si tu ca cei ce stau impotriva adevarului invederat si dovedit."

Iertati ca m-am lungit asa de mult! Doamne ajuta!

[don_razvan]

PREOTUL: Cand sfintii se roaga pentru noi, ei tocmai cer lui Hristos ca El sa mijloceasca mantuirea noastra. Ei cer de la Hristos mantuirea noastra ?
Pai, oameni buni, de ce sa mai apara un intermediar intre mine si Dumnezeu ? Nu pot sa-mi explic acest lucru. A zis Dumnezeu ceva de rolul acestor oameni de a mijloci ? De acea a venit El in lumea noastra si si-a dat viata pentru noi, ca sa refaca legatura cu Cerul, sa strigam "AVA", adica TATA.

[protosinghel]

Nu pot sa-mi explic acest lucru. A zis Dumnezeu ceva de rolul acestor oameni de a mijloci ?

Chiar dacă nu sunt argumente directe, Hristos ia în calcul şi preţuieşte rugăciunile altora (a se vedea cazul vindecării bolnavului pentru credinţa celo 4 care l-au adus şi muulte altele). Cu atât mai preţuite sunt rugăciunile unora care au dus o viaţă curată şi sfântă, că doar nu ierarhia îi face sfinţi, aşa cum greşit se crede despre canonizare, ci conştiinţa Bisericii îi crede sfinţi. Problema, mai ales în cazul adventiştilor şi iehoviştilor porneşte de la necredinţa în nemurirea sufletului. În acest caz e logic ca ei să-şi pună întrebarea: cum poate un om (fie şi sfânt) să mijlocească, dacă după moartea lui nimic n-a mai rămas din el. Iată ce le spune Solomn:

2:23 Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.
3:1. Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele.
2. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire.
3. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace.
4. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire.
5. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El.
6. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit.
7. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi.
8. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci.
9. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.

Rog insistent să tâlcuim acest text, chiar dacă noi ştim deja cine sunt "cei fără de minte" şi că aceştia cu greu vor accepta acest text. Acuşi se încep speculaţiile şi datul din coadă în stil american...

De acea a venit El in lumea noastra si si-a dat viata pentru noi, ca sa refaca legatura cu Cerul, sa strigam "AVA", adica TATA.

Rugăciunile către sfinţi nu diminuează şi cu atât mai mult, nu anulează acest statut al nostru de fii ai lui care ne putem ruga Tatălui. Noi doar chemăm "susţinători" în această rugăciune a noastră către Tatăl. La urma urmei, aşa au făcut din totdeauna creştinii şi noi, ortodocşii, suntem fideli acestei tradiţii. Numai să nu spuneţi că şi asta a introdus-o "păgânul împărat" Constantin.

[don_razvan]

Parinte, sunt gata sa dezbatem acel pasaj, dar spuneti-mi si mie unde se gaseste, pentru ca in cartea Proverbelor lui Solomon (cred ca este aceeasi cu a "Intelepciunii" aminitita de dvs), capitolul 2 are doar 22 de versete si se vorbeste cu totul despre altceva....
Sau acele texte sunt date dintr-o carte apocrifa ?
Daca tot a venit vorba despre Solomon, priviti ce spune in cartea Eclesiastul:
Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic
Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune! capitolul 9

[protosinghel]

Asta e altă problemă, ce consideri tu "apocrif" în VT. Am impresia că matale nici nu ştii ce înseamnă apocrif. "Înţelepciunea lui Solomon", alături de alte câteva cărţi din VT au fost numite uneori "deuterocanonice" (un fel de canonicitate de rangul 2) sau "anaghinoscomena" (="bune de citit"), dar niciodată apocrife. Faptul că mata nu lei ai în Biblie, nu e problema mea. Nu-i un secret că nu le ai cu studiul biblic, de aceea, în privinţa Canonului VT îţi propun să discutăm aici.

Daca tot a venit vorba despre Solomon, priviti ce spune in cartea Eclesiastul:
Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic
Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune! capitolul 9

Bine, nici tu nu ştii nimic, dar văd că încă exişti. Mă ierţi, am şi glumit, dar nu văd în acest text nimic despre dispariţia sufletului după moarte. Iar acolo unde se foloseşte expresia "moarte sufletească", aceasta nu înseamnă altceva decât ruperea sufletului de Dumnezeu. Dar în privinţa lumii spirituale, moartea nu înseamnă dispariţie (trecere în nefiinţă, aşa cum zic unii).

[andr3y]

Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic
Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune! capitolul 9

Pentru cei care au trait in Hristos nu mai exista moarte, pentru ca dupa cum a marturisit si El Insusi nu este un Dumnezeu al mortilor, ci al viilor! Sfintii nu s-au dus spre moarte ci spre viata, spre ceea ce au tins toata viata! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu a murit, ci a adormit (lucru valabil si pentru Sfinti); sunt unele lucruri marunte pe care nu le luam in consierare si de care se leaga toata invatatura!

iertati si Doamne ajuta!

[don_razvan]

Cei vii, in adevar, macar stiu ca vor muri; dar cei morti nu stiu nimic
Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune! capitolul 9

Pentru cei care au trait in Hristos nu mai exista moarte, pentru ca dupa cum a marturisit si El Insusi nu este un Dumnezeu al mortilor, ci al viilor! Sfintii nu s-au dus spre moarte ci spre viata, spre ceea ce au tins toata viata! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu a murit, ci a adormit (lucru valabil si pentru Sfinti); sunt unele lucruri marunte pe care nu le luam in consierare si de care se leaga toata invatatura!

Domnule Andrei, imi plac explicatiile pe care le dai si sunt de acord cu tine pana la un punct. Intr-adevar, ca prima moarte este numita somn si moartea a doua este cea fara inviere. Sfintii nu au murit (daca luam sensul acelei morti) ci au adormit, pentru ca va fi o Judecata la sfarsit, cand toti oamenii vor fi judecati (inclusiv sfintii - "judecata va incepe de la casa lui Dumnezeu). Solomon se refera la prima moarte - numita somn - in Eclesiastul.

[protosinghel]

prima moarte este numita somn si moartea a doua este cea fara inviere

Argumente biblice, please!

[Ioan Cr]

va fi o Judecata la sfarsit, cand toti oamenii vor fi judecati (inclusiv sfintii - "judecata va incepe de la casa lui Dumnezeu).

Sfintii trec de la moarte la viata, fara judecata - iata sentinta Mantuitorului. In al doilea rand, "casa lui Dumnezeu" nu sunt doar sfintii (confuzie comuna la protestanti) - ci toti membrii Legamantului, adica crestinii. Sfintii sunt crestinii traitori, cei "alesi", pilonii Bisericii.

Sfintii sunt cei ce se judeca pe ei insisi prin constiinta reinnoita in baia Botezului. Iata de ce nu vor veni la judecata - pentru ca sunt judecati de pe acum (si de aceea si fericiti). Adaug si versetele, daca tare doriti.

In sfarsit, daca si sfintii vor fi judecati, cine sunt atunci cei 24 batrani care vor judeca impreuna cu Hristos? Mai mult, cine sunt miile de sfinti care cer rasplatirea sangelui lor, acum, in Templul ceresc? Poate incepeti cu definitia "sfinteniei".

[marcu]

Stimate domn Ioan Cr .de unde ati dedus dvs.ca martirii cer ACUM in Templul ceresc rasplatirea sangelui lor? Iar cu moartea-somn,ati dat-o rau in bara cu totii.Pai ,stimabililor: cand va suna trambita,glasul de Arhanghel al lui Isus va fi auzit de TOTI CEI DIN MORMINTE!! TOTI,cei drepti si cei nedrepti vor invia....deci nu numai sfintii ( partasii Noului Legamant) sunt adormiti .

[marcu]

Culmea afirmatiilor fara baza a fost insa a lui don Razvan,care spune ca si Dumnezeu va fi judecat!!Mai,sa fie!!Pana unde va duce orbirea dogmatica de sorginte femeiasca (Ellen White)??? Cine il poate judeca pe Dumnezeu?? Mare e gradina Ta.....

[protosinghel]

Culmea afirmatiilor fara baza a fost insa a lui don Razvan,care spune ca si Dumnezeu va fi judecat!!Mai,sa fie!!Pana unde va duce orbirea dogmatica de sorginte femeiasca (Ellen White)??? Cine il poate judeca pe Dumnezeu?? Mare e gradina Ta.....

[Ioan Cr]

Stimate domn Ioan Cr .de unde ati dedus dvs.ca martirii cer ACUM in Templul ceresc rasplatirea sangelui lor?

Simplu, pentru ca vesnicia este un "acum continuu", daca ceva se petrece in vesnicie (cum ar fi, Liturghia cereasca), acum se petrece. Doar nu credeti ca Tronul lui Dumnezeu (respectiv Templul ceresc) acum nu exista? Iar daca este altar ceresc, acum, sunt si sfintii care striga de sub el, tot acum.

E vorba de diferenta dintre timp si vesnicie. Timpul e una, vesnicia e alta.

[Cosmin Florin]

De unde ati dedus dvs.ca martirii cer ACUM in Templul ceresc rasplatirea sangelui lor? Iar cu moartea-somn,ati dat-o rau in bara cu totii.Pai ,stimabililor: cand va suna trambita,glasul de Arhanghel al lui Isus va fi auzit de TOTI CEI DIN MORMINTE!! TOTI,cei drepti si cei nedrepti vor invia....deci nu numai sfintii ( partasii Noului Legamant) sunt adormiti .

Nu e vorba de timp. Ideea care se desprinde din Apocalipsă 6,9-10 e că sufletele celor morţi continuă să existe şi după moarte şi sunt conştiente de sine: Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? Cum nu ar putea să fie astfel, când Însuşi Domnul a promis că Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă - Ioan 5,24. Tot la Apocalipsă 20,4 spune Sf. Ioan Evanghelistul că a văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani. Dacă prin moarte omul trece în nefiinţă, dispare în neant, atunci cum a văzut Sf. Ioan sufletele morţilor?

[Petrus]

Sfintii, acele persoane cucernice, credincioase lui Dumnezeu pot mijloci pentru semenii lor prin rugaciunile lor inaintea lui Dumnezeu. Dar, odata ce au murit nu mai pot mijloci. Poate un mort sa mai faca ceva? Citeste in Ecclesiastul, cap.9.5-6,10.

[Pr Haralambie]

Petrus scrie:
Sfintii, acele persoane cucernice, credincioase lui Dumnezeu pot mijloci pentru semenii lor prin rugaciunile lor inaintea lui Dumnezeu. Dar, odata ce au murit nu mai pot mijloci.

Sfintii nu mor ci au trecut din moarte la viata, iar Dumnezeu nu-i al mortilor ci al viilor, sfintii nu numai vor mijloci dar vor judeca lumea.

Petrus scrie:
Poate un mort sa mai faca ceva? Citeste in Ecclesiastul, cap.9.5-6,10.

osemintele sf pr ELISEI au inviat un mort doar prin atingere