Cum ne mantuim?

Discuţii despre diferenţele de doctrină dintre ortodocşi şi (neo-)protestanţi
Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"
Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 16 Apr 2011, 18:32

Traducerea e buna. Indreptatirea prin credinta ar insemna ca putem sta inaintea lui Dumnezeu ca fii pe baza credintei in jertfa lui Hristos. Ceva de genul. Pentru mine aceasta expresie face parte sin cliseele np, traduse direct din engleza, impreuna cu "sa-L primesti pe Hristos ca mantuitor personal", "sa-ti predai inima lui Iisus" sau altele de genul. Astea or insemna ceva pentru un american, dar mie, ca roman, nu-mi spun nimic, asa ca prefer sa nu le folosesc.

Deci, probabil ati vrut sa ma intrebati daca lipsa faptelor de credinta arata ca nu suntem fii ai lui Dumnezeu... Sincer, ma depaseste. Lipsa faptelor de credinta arata sigur ca nu avem credinta; insa numai Dumnezeu stie daca un om fara fapte este fiu risipitor sau fiu al celui rau. Numai El stie deosebi bine graul de neghina.
O să redau textual ce aţi spus într-un mesaj anterior: Faptele vin in urma credintei si sunt o proba a faptului ca am crezut si suntem mantuiti.

Acum o să redau textual un citat de pe situl oficial al adventiştilor: Apostolul Iacov avertizează cu privire la o altă incorectă înţelegere a îndreptăţirii prin credinţă: aceea că cineva poate să fie îndreptăţit prin credinţă fără să dea pe faţă fapte corespunzătoare. sursa: http://www.adventist.ro/index/convinger ... uirii.html

Ceea ce v-am întrebat era dacă vreţi cumva să spuneţi, aşa cum pare să spună chiar şi situl adventiştilor [chiar dacă nu direct], că cineva nu [se] poate să fi fost îndreptăţit cu darul harului lui Dumnezeu, prin credinţă,[aşa cum am văzut din textele din Epistola către Romani a sfântului Paul] dacă nu va da pe faţă, nu va aduce probă faptele credinţei ?

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Manipularea anti-ortodoxă făcută de pastori np

Mesaj necititde Dionysie » 17 Apr 2011, 11:29

Pe lângă cele discutate mai sus despre subiectul în sine al mântuirii, aş vrea să aduc în atenţie şi existenţa unor manipulări [prin minciună] practicate de unii pastori np cu privire la doctrina creştină ortodoxă a mântuirii. Una din manipulările pe care recent am auzit-o, practicată de un pastor penticostal [nu ştiu, dar probabil că există o şcoală unde se propagă asemenea minciuni grosolane ca să le înveţe pastorii pe care apoi să le inducă prozeliţilor şi adepţilor] pretindea că doctrina mântuirii în Bisericile "tradiţionale" [ortodoxă şi romano-catolică] ar fi după un "tipar eshatologic" care ar presupune că mântuirea în Bisericile "tradiţionale" ar fi considerată ca o răsplată după moarte pe care Dumnezeu ar fi obligat să o acorde, prin mântuire şi împărăţie, acelora care au îndeplinit un set de reguli [poruncile lui Dumnezeu].

Reiau aici un mesaj pe care îl scrisesem puţin mai devreme
Chiar dacă răspunsurile lui Dumio au fost bune şi lămuritoare, recomand celor care vor să aprofundeze problematica mântuirii din perspectivă ortodoxă vol. 2 al Teologiei Dogmatice Ortodoxe a lui Dumitru Stăniloae. Pentru cei care nu au acces la o bibliotecă, nu au cartea sau nu au posibilitatea de a o cumpăra dintr-o librărie, textele legate de mântuire pot fi consultate şi pe internet.

Mântuirea omului în Biserică, înţelesurile, fazele şi condiţiile ei

  • 1. Înţelesurile mântuirii

    2. Fazele sau treptele mântuirii
    • a. Pregătirea renaşterii omului sau a sălăşluirii lui Hristos, sau a harului în el;
      b. Renaşterea omului în Hristos, sau sălăşluirea lui Hristos în el;
      c. Progresul omului în viaţa cea nouă în Hristos.

    3. Necesitatea credinţei şi a faptelor bune în însuşirea mântuirii
În urma consultării acestor resurse, şi ar fi bine şi a altor resurse ortodoxe cu privire la mântuire în doctrina de credinţă ortodoxă, se poate vedea limpede şi clar minciuna sistematică pe care unii [nu ştiu dacă toţi] pastori np o propovăduiesc adepţilor grupărilor lor, şi nu doar adepţilor ci şi potenţialilor prozeliţi, cu privire la doctrina de credinţă a Bisericilor "tradiţionale" asupra mântuirii. Deşi nu ştiu exact doctrina latinilor, sunt sigur că mântuirea nu este văzută aşa [cum o prezintă np] nici la ei, însă mă voi rezuma la ortodocşi, nefiind foarte în temă cu latinii.

Având în vedere că aceste minciuni şi propaganda abjectă bazată pe asemenea minciuni infecte este efectuată în special de pastorii np, despre care se presupune în mod evident că ar avea o pregătire teologică şi nu vorbesc doar din auzite, din bârfe denigratoare np, reiese în mod evident reaua-credinţă şi reaua-voinţă care îi caracterizează pe aceşti practicanţi ai minciunii şi ai propagandei anti-ortodoxe !! Nu doar că au o formaţie greşită, probabil prin minciunile pe care le învaţă, şi prin urmare vorbesc din ignoranţă, dar şi cei care ştiu, care au studii teologice şi sunt cunoscători oarecum în domeniu, practică acest sistem al minciunii prin care denigrează în mod direct Biserica Ortodoxă în scopurile evidente pe care le poate avea un promotor al minciunii şi al propagandei pe baza minciunii. Iar minciuna este un păcat împotriva lui Dumnezeu şi împotriva adevărului, fapt din care din nou reiese adevăratul caracter al acestor unelte ale propagandei mincinoase. Este evident că aceşti pastori np practică această propagandă a minciunii în mod absolut interesat, pentru a îşi promova interesele, nu doar financiare şi materiale, ale grupărilor lor np, în dauna Bisericilor "tradiţionale". Cine poate să le mai dea credit moral şi spiritual acestor dezinformatori, mincinoşi şi propagandişti ai minciunii şi dezinformării şi denigrării prin minciună ?
Ultima oară modificat 04 Dec 2011, 23:30 de către Dionysie, modificat 1 dată în total.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 24 Apr 2011, 12:37

Pentru a vedea mai bine cum ne mântuim cred că este necesar a limpezi mai bine ceea ce se înţelege prin mântuire. Dacă admitem să denumim printr-un termen mai general de mântuire scopul misiunii şi lucrării lui Hristos, atunci trebuie să ne înţelegem care a fost în deplinătatea sa natura acestei misiuni, acestei economii în trup a Fiului lui Dumnezeu. Ce ar reprezenta cu adevărat mântuirea sau starea de mântuire pe care Hristos a adus-o, ce ar caracteriza-o într-un mod cât mai complet, mai deplin şi mai adevărat ? Numai înţelegând mântuirea, ca rost fundamental al economiei lui Hristos, putem să lămurim mai bine cum avem acces la mântuire, cum intrăm în planul mântuirii şi în starea de mântuire, cum suntem sau vom fi mântuiţi. Părerea expusă undeva mai sus că mântuirea ar fi "ştergerea de păcate şi un loc în cer" mi se pare puţin simplistă, pentru că pentru a putea cineva intra în "cer" în chip real, ar cam fi necesar să intre cerul în el în prealabil sau ca el însuşi să fie cer, pentru că altfel ar apărea evident o incompatibilitate; pentru asta relevant ar fi acea pildă din NT cu nunta fiului de împărat, unde deşi au intrat mulţi, în fapt nu au rămas decât aceia care aveau cămaşă de nuntă.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 25 Apr 2011, 13:43

Un alt fragment pe care eu îl consider fundamental pentru înţelegerea mântuirii şi a raportului nostru cu mântuirea este Ioan 15:1-11. Acesta este unul dintre fragmentele biblice nou testamentale care vorbeşte despre necesitatea împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, şi în speţă a poruncii iubirii, pentru mântuirea noastră sau a creştinilor, dar nu ca şi cum mântuirea în Hristos ar avea cauza ultimă în noi sau faptele noastre, pentru că Dumnezeu este mântuitorul nostru iar mântuirea este lucrarea Dumnezeirii, cum spune şi sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru mai buna înţelegere a acestui fragment voi face apel la texte ale sfântului Chiril al Alexandriei, cât şi pentru ca înţelegerea noastră să se aşeze pe piatra interpretării Sfinţilor Părinţi.

Texte biblice fundamentale pentru înţelegerea valorii faptelor creştinilor pentru mântuirea lor sunt astfel:
Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. [Ioan 15:2]

Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. [Ioan 15:6]

Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. [1 Ioan 2:17]

Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat. [1 Ioan 3:23-24]
Acum câteva citate de la sfântul Chiril, ca şi comentarii la versetele evangheliei după Ioan.
„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele” şi: „Tatăl Meu este lucrătorul” (In 15,5; In 15, 1)

Voind să arate că se cuvine să fim uniţi cu El prin iubire şi cât de mare folos câştigăm din alipirea la El, Se înfăţişează ca viţă, iar pe cei uniţi cu El, articulaţi în oarecare fel şi întăriţi în El, făcuţi părtaşi ai firii Lui (II Pt. l, 4) prin împărtăşirea de Sfântul Duh, îi numeşte mlădiţe. Căci Cel ce ne uneşte pe noi cu Mântuitorul Hristos este Duhul cel Sfânt al Lui. Alipirea la viţă a celor ce vin la ea este voită, iar unirea ei cu noi este prin relaţie, fiindcă prin voinţa noastră cea bună am venit la El prin credinţă şi ne-am făcut de un neam cu El, primind de la El demnitatea înfierii. De fapt, după Sfântul Pavel: „cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El” (I Cor. 6, 17), căci precum în alte părţi S-a numit, prin glasul Proorocului, fundament şi temelie (fiindcă pe El ne zidim, numindu-ne şi noi pietre vii şi duhovniceşti, spre a fi templu sfânt, locaş al lui Dumnezeu în Duh, neputându-ne zidi în alt mod spre aceasta dacă nu S-a făcut Hristos temelie în noi - I Cor. 3, 16), aşa şi aici, printr-un înţeles asemănător, Se numeşte pe Sine viţă a mlădiţelor ce răsar din ea, ca maică şi hrănitoare a lor, fiindcă ne-am renăscut din El şi în El în Duhul spre rodirea vieţii, nu a celei vechi, ci în înnoirea credinţei şi a iubirii în şi faţă de El. Suntem păstraţi în existenţă, alipiţi de El şi păzind sfânta poruncă dată nouă, silindu-ne să păstrăm binele nobleţei dobândite, adică să nu supărăm pe Duhul cel Sfânt sălăşluit în noi, prin Care se înţelege că locuieşte în noi Dumnezeu. Iar în ce mod suntem în Hristos şi El în noi, însuşi înţeleptul Ioan ne-a arătat, zicând: „Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său” (I In 4, 13), sau: „Prin aceasta cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble” (I In 2, 5- 6). Şi ceea ce a spus în mod clar, repetă: „Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el” (I In 3, 24). Căci dacă păzirea poruncilor sporeşte iubirea faţă de El, iar prin iubire ne alipim de El, cum nu se va arăta în aceasta adevărat ceea ce a spus? Precum rostul viţei stă în a face mlădiţele să se bucure de calitatea ei naturală, aşa Cuvântul Unul-Născut al lui Dumnezeu-Tatăl procură Sfinţilor, uniţi cu Sine prin credinţă şi evlavie, înrudirea cu Sine, dându-le Duhul Său, căci îi hrăneşte spre dreapta credinţă şi lucrează în ei toată virtutea şi priceperea facerii de bine.
Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 923-924
Din acest prim verset şi din acest prim fragment din comentariu de vede că "altoirea" în Hristos, ca mlădiţe ale viţei, se face prin Duhul Sfânt, prin harul lui Dumnezeu, dar şi prin credinţa în El şi voia de a se uni cu Hristos prin credinţă. După cum se va vedea mai departe însă, rămânerea creştinului în Hristos nu este posibilă fără ca acesta să aducă roadele vrednice de înfiat prin Hristos, astfel mântuirea, deşi ne este dată de Dumnezeu şi de Hristos, rămânerea în starea de mântuire, în Hristos, în starea de mlădiţă în viţă, depinde de rodirea sau nu în urma acestei altoiri, în urma îndreptăţirii prin credinţă, prin harul lui Dumnezeu în sfântul botez. După cum se vede din versetele următoare, cine nu aduce roadă potrivit acestei înfieri, este tăiat din viţă, se usucă şi este aruncat în foc, semn că mântuirea în Hristos depinde, chiar şi numai în sensul rămânerii în această mântuire, de rodirea faptelor şi a poruncii iubirii. Deşi fără de Hristos nu se poate face nimic, iar Hristos dă puterea şi harul ca "mlădiţa" sau credinciosul să aducă roadă, totuşi creştinul are această obligaţie, pentru a rămâne în Dumnezeu de a împlini poruncile Lui [1 Ioan 3:24], "şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul" [1 Ioan 3:23]
„Toată mlădiţa care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă” (In 15, 2)

Alipirea noastră de Hristos devine obişnuită când câştigă prin voinţă puterea înţelegerii şi se desăvârşeşte prin iubire şi credinţă. Sălăşluindu-Se El în sufletele noastre, ne face vădită cunoştinţa de Dumnezeu. Modul iubirii cere păzirea poruncilor date nouă de El. Căci aşa l-a socotit pe cel ce-L iubeşte, zicând: „Cel ce Mă iubeşte, păzeşte poruncile Mele.” Deci trebuie ştiut că, unindu-ne cu El prin credinţă şi înfăptuind chipul alipirii prin simple mărturisiri, dar încă nestrângând prin faptele bărbăteşti ale iubirii legătura unirii, ne numim mlădiţe, dar moarte şi neroditoare. „Căci credinţa fără fapte este moartă,” după cuvântul unui Sfânt (Iac. 2, 20). Dacă deci mlădiţa este în acest mod, atârnând, ca să spun aşa, degeaba de tulpina viţei, va fi expusă cuţitului lucrătorului, căci o va tăia cu siguranţă şi o va da ca gunoi deşert focului. Aceasta e osânda celor neroditori, precum socotesc că spune, în chip de parabolă, stăpânul către lucrător, despre smochin: „Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar?” (Lc. 13, 7). Aşa socotesc că şi Dumnezeu, Tatăl tuturor, taie mulţimea uscată şi neroditoare a mlădiţelor care atârnă fără folos de viţa spirituală. Căci cred că îngrijitorul de sufletele noastre, adică Dumnezeu, vrea să arate prin parabola de aici ce şi câtă pagubă suportă sufletul tăiat din comuniunea cu El. Căci va fi aruncat spre nimic cel ce nu se va folosi spre nici o facere de bine, predându-se în mod neîndoielnic chinului şi făcându-se hrană focului a-toate-consumator. Dar şi prin proorocul Iezechiel s-a spus despre aceasta, tâlcuindu-se: „Fiul Omului, ce întâietate are lemnul de viţă de vie faţă de oricare alt lemn, şi coarda de viţă de vie între arborii din pădure? Se ia oare din el vreo bucăţică pentru vreun lucru? Se ia oare din el măcar pentru un cui, ca să atârni de el vreun lucru oarecare? Iată, el se dă focului spre ardere; amândouă capetele lui le mistuie focul, şi mijlocul arde şi el” (Iez. 15, 2-4). Înţelegi deci că ceea ce a fost tăiat şi desprins cu totul e pe de-a-ntregul nefolositor, deci nu poate fi folosit la nimic din cele necesare, ci doar se dă focului. Deci, nu e vădit că, chiar dacă suntem făcuţi mlădiţe şi suntem eliberaţi de rătăcirea politeistă, mărturisind doar credinţa în Hristos, dar rămânând lipsiţi de unirea prin fapte, vom suferi cele ale mlădiţelor zadarnice? Şi ce va urma? Vom fi tăiaţi în întregime şi vom fi predaţi focului, pierzând seva de viaţă făcătoare pe care o avem de la viţă, adică Duhul. Căci ceea ce a spus Hristos despre cel ce îngroapă talantul (Mt. 25, 18), aceasta o va vedea cineva împlinindu-se şi cu cei ce suferă în întregime tăierea. Căci aşa cum se va lua de la acela talantul, aşa socotesc că se va lua şi din mlădiţă, ca umezeala sau ca o calitate vie, Duhul. Şi din ce pricină se va lua? Ca nu cumva, împreună cu cei ce vor fi aruncaţi în foc de către Judecător, să pară că se condamnă şi Duhul stăpânitor. Căci dacă cei ce stăpânesc lucrurile pământeşti, cinstite şi lăudate aici prin atenţii împărăteşti, nu vor suferi cu adevărat de pierderea lor înainte de a pierde demnităţile lor, cum nu e necesar ca sufletul osândit la chinuri să lepede înainte, prin hotărârea de sus, harul de sus şi să fie dezbrăcat de el prin trăirea relelor?
sursa: idem, pag. 932-933
„Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus” (In 15, 3)

„Acum, zice, voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.” E ca şi când ar zice: Cu voi cei dintâi s-a înfăptuit de către Tatăl, prin cuvântul Meu, modul curăţirii spirituale prin Duhul şi în Duhul. Căci, lepădând tulburarea obişnuinţelor deşarte şi a morţii lumeşti, sunteţi pregătiţi spre rodirea plăcută lui Dumnezeu. Deci, v-aţi izbăvit de păzirea deşartă a Legii, proprie iudeilor. V-a curăţit Cuvântul Meu. Căci nu mai trăiţi în duh iudaic, sau potrivit literei Legii, nici nu căutaţi sfinţenia în mâncăruri şi băuturi, nici în învăţături despre spălări, nici prin aduceri de sânge, ci credeţi că vă împliniţi în credinţa sigură şi vă străduiţi să mulţumiţi pe Dumnezeu prin toată facerea de bine. Căci în aceasta vedeţi înţelesul slujirii duhovniceşti. Deci toţi cei ce se vor sili să se curăţească vor fi ca voi. Cei ce au scăpat de curând de cursa diavolului şi s-au eliberat de lanţurile închinării la idoli nu mai vor să vieţuiască după legile aceluia, ci, lepădându-se ca de o murdărie de necurăţia vechilor obişnuinţe, vor dobândi puterea să rodească faptele virtuţii de Dumnezeu iubitoare şi, prin primirea harului dumnezeiesc, se vor uni cu Mine ca nişte mlădiţe şi, atârnaţi prin iubire de Mine, îşi vor îngrăşa inima cu apele Duhului, vor vieţui adăpându-se cu harul bunătăţii Mele şi vor înainta în dreapta credinţă evlavioasă. Iar cei din Israel, când se vor alipi prin credinţă de Mine ca nişte mlădiţe, primind în minte cuvântul Meu curăţitor, nu vor mai rămâne alipiţi de literă, nici cu inima fixată în tipurile umbrelor, ca acum, ci vor rodi lui Dumnezeu slujirea adevărată şi în Duh. „Căci Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (In 4, 24). Deci le arată ucenicilor Săi totodată în mod clar şi frumuseţea viitoare a celor ce se vor curăţi, ca ei, dar îi încurajează şi pe ei încă mai mult, spre ridicarea la o virtute şi mai bogată, arătându-le că nu le-a fost deşartă şederea lângă El şi experienţa trăită de ei din învăţătura Lui, adică din cea evanghelică, prin care ei aveau să-i folosească pe cei din toată lumea, înfăţişându-Se pe ei ca pildă celor ce vor crede în Hristos. Căci s-a scris despre Sfinţi că se cuvine a privi la sfârşitul vieţuirii lor şi a le imita credinţa (Evr. 13, 7), iar Pavel îndeamnă pe cei ce slujesc lui Dumnezeu să se facă următorii săi (I Cor. 4, 16; 11, 1).
Sursa: idem, pag. 938-939
„Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine” (In 15, 4)

Prin explicarea întocmai a acestor cuvinte cunoaştem iarăşi că un rezultat al străduinţei de Dumnezeu iubitoare este să fii primit de către Hristos prin credinţa sinceră şi adevărată. Aceasta înseamnă a fi numărat între mlădiţele crescute în viţa adevărată, adică în Hristos. Socotesc că aceasta e rodul grijii celei de a doua, în nici un fel mai mică decât prima, ba, având prin ea, prin efort mai mare, alipirea la Dumnezeu şi stăruirea în El prin faptele iubirii, care urmăresc împlinirea sfintei şi dumnezeieştii porunci. Căci aceasta ne face să fim nedespărţiţi de El şi să ne sădim în El, după Psalmistul care zice: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine” (Ps. 62, 8). Nu ne va fi de ajuns deci spre deplina bucurie şi spre sfinţenie, la care ne ridică simţirea lui Hristos Care ne sfinţeşte, să fim primiţi în rol de mlădiţe. Pe lângă aceasta, mai trebuie să şi urmăm Lui în mod sincer, printr-o iubire desăvârşită şi neîncetată. Căci în aceasta constă şi prin ea se păstrează alipirea sau unirea în Duh. Hristos a spus ucenicilor Săi: „Acum sunteţi curaţi pentru cuvântul pe care vi l-am spus.” Dar ca să nu socotească cineva dintre cei o dată curăţiţi că are puterea de a nu fi despărţit de El, chiar dacă nu se străduieşte spre existenţa cea bună, adaugă cu folos că se cuvine să rămână în El.
sursa: idem, pag. 939
„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu va rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard” (In 15, 5-6)

În mod deschis Domnul nostru Iisus Hristos S-a numit pe Sine viţă numai cu scopul ca noi să înţelegem clar şi să vedem şi cu ochii trupului, printr-o pildă îngroşată, sensibilă şi vizibilă, că cei ce se silesc să se alipească de El şi s-au hotărât să rămână aşa, se vor bucura de puterea şi de capacitatea să zămislească virtutea şi să o rodească duhovniceşte, primind de la viţă, ca de la o maică, puterea de a lucra aceasta. Dar în cei ce se rup de El, sau se taie din relaţia cu El prin aplecarea spre cele ce nu se cuvin şi spre o raţiune străină de Dumnezeu, nu se va vedea nici o tărie a capacităţii spre virtute şi nici puterea de-a se remarca prin roadele facerii de bine, ci se va vedea mai degrabă, ca ceva de neocolit, necesitatea de-a fi aruncaţi în focul a-toate-consumator. Căci cel nefolositor în dreapta credinţă şi evlavie se arată vrednic de pedeapsă, precum mlădiţa uscată nu e de folos decât focului.
sursa: idem, pag. 940
„Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă (In 15, 7)

Că singură credinţa, care nu e însoţită şi de strălucirea cea din fapte, nu va avea destulă putere să înfăptuiască unirea cu Dumnezeu, o arată şi ucenicul lui Hristos, zicând: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură” (Iac. 2, 19). Deci va zice cineva celor ce cred că le ajunge numai credinţa spre a câştiga unirea cea de sus: Oare şi mulţimea dracilor se va putea înălţa spre unirea cu Dumnezeu, fiindcă ştiu că El există şi e Unul? Cum s-ar putea aceasta? Fiindcă e fără folos doar să ştii că Dumnezeu este Făcătorul şi Creatorul tuturor; trebuie să se adauge la credinţă şi podoaba evlaviei faţă de El. Căci numai unul ca acesta rămâne în Hristos şi se va vedea având cuvintele Lui
sursa: idem, pag. 942
Citate ar mai fi însă cred că acestea pe care le-am redat sunt suficiente. Dacă mântuirea vine de la Dumnezeu, creştinul nu poate rămâne şi înainta, prin curăţirea lui Dumnezeu, în starea de mântuire dacă nu va aduce roadele corespunzătoare stării în care se află prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, în speţă sau în mod special vorbindu-se de porunca iubirii. Este evident, şi din aceste citate şi din altele pe care le mai pot da, că chiar şi faptele sau roadele creştinului îşi trag seva şi puterea din Hristos, din Duhul Sfânt, pentru că "fără de Mine nu puteţi face nimic" [Ioan 15:5], dar asta nu este de natură să anuleze necesitatea împlinirii poruncii lui Dumnezeu pentru rodirea credinţei şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, împlinire şi rodire fără de care însăşi mântuirea este pusă în primejdie, iar evanghelia spune clar că acela care nu va aduce roadă va fi pedepsit şi îşi va pierde mântuirea în Hristos. Eu cred că este evidentă necesitatea împlinirii poruncii lui Dumnezeu, a iubirii, a rodirii prin har şi prin credinţă, pentru mântuire, chiar dacă această rodire nu este în sine cauza "altoirii" în Hristos; totuşi având în vedere că fără ea nu se poate rămâne în starea de "mlădiţă în viţa care este Hristos", este evident că este o condiţie necesară pentru mântuire, chiar dacă vorbim doar de rămânerea în starea sau în harul mântuirii care este numai de la Dumnezeu Tatăl prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt. Harului, credinţei, botezului trebuie să îi urmeze hristificarea sau străduinţa întru asemănarea cu Dumnezeu, întru a deveni un hristos, un purtător de Hristos, un hristofor, schimbat, transformat în raţiunea, inima şi voinţa lui întru o cât mai mare asemănare cu Dumnezeu, pentru că "cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" [1 Ioan 2:17] iar cel care nu face voia Tatălui nu va intra în împărăţia cerurilor [Matei 7:21].

Eu consider că aceste idei sunt fundamentate biblic, şi aş vrea să ştiu, în urma scrisurilor şi citatelor patristice, părerea Dorianei sau a oricărui alt protestant sau neoprotestant, şi mai ales anume dacă în urma acestora consideră rodirea poruncilor lui Dumnezeu, în fapte, lucrări, ca şi condiţie necesară pentru mântuire, în sensul celor spuse şi citate de mai sus; deasemenea este binevenită orice critică, şi chiar o tentativă pertinentă de a respinge cele de mai sus.

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Doriana » 12 Mai 2011, 14:59

Ok, Sf Chiril vorbeste despre ramanerea in Hristos. Dar ca sa ramai in Hristos trebuie intai sa vii la El. De ce sar toti peste partea asta?

Aletheia, hai sa o luam pe pasi:

Pasul 1: Aflam ca exista o mantuire si aflam ca singurul care o da este Hristos.

Pasul 2: Constientizam ca trebuie sa Il cunoastem pe acest Hristos si sa-i cerem acea comoara de mare pret care este mantuirea. Asa ca mergem la El si ii cerem. [Si cand spun Hristos aici ma refer la Hristos, persoana a Sfintei Treimi, nu la cine stie ce poezie.]. Pasul acesta il sar multi, desi este cel mai important. In loc sa-L caute pe Hristos, multi alearg dupa intermediari. Intermediarii le promit mantuirea, iar ei nu Il mai cauta pe Hristos.

Pasul 3. Il gasim pe Hristos, Usa de intrare la Tatal. Ne pocaim in fata lui Dumnezeu, ne cerem iertare si El ne iarta pacatele pentru jertfa lui Hristos, facandu-ne fii Lui.

Pasul 4. Mai departe, Pavel spune:"Daca suntem fii suntem si mostenitori". Asa ca grija ta este sa ramai fiu in casa Tatalui; daca ramai, Dumnezeu iti garanteaza mantuirea. Iar a ramane fiu presupune sa te porti ca un fiu de Dumnezeu, facand faptele pe care le-a facut Hristos si fratii Lui cand erau pe pamant; traind in sfintenie, iubind, sacrificandu-te, facand bine oamenilor si aducandu-i la cunoasterea lui Hristos, ca sa fie si ei mantuiti.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

dumio
Mesaje:471
Membru din:03 Aug 2010, 14:58
Confesiune:ortodox

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde dumio » 12 Mai 2011, 15:49

Ok, Sf Chiril vorbeste despre ramanerea in Hristos. Dar ca sa ramai in Hristos trebuie intai sa vii la El. De ce sar toti peste partea asta?

Aletheia, hai sa o luam pe pasi:

Pasul 1: Aflam ca exista o mantuire si aflam ca singurul care o da este Hristos.

Pasul 2: Constientizam ca trebuie sa Il cunoastem pe acest Hristos si sa-i cerem acea comoara de mare pret care este mantuirea. Asa ca mergem la El si ii cerem. [Si cand spun Hristos aici ma refer la Hristos, persoana a Sfintei Treimi, nu la cine stie ce poezie.]. Pasul acesta il sar multi, desi este cel mai important. In loc sa-L caute pe Hristos, multi alearg dupa intermediari. Intermediarii le promit mantuirea, iar ei nu Il mai cauta pe Hristos.

Pasul 3. Il gasim pe Hristos, Usa de intrare la Tatal. Ne pocaim in fata lui Dumnezeu, ne cerem iertare si El ne iarta pacatele pentru jertfa lui Hristos, facandu-ne fii Lui.

Pasul 4. Mai departe, Pavel spune:"Daca suntem fii suntem si mostenitori". Asa ca grija ta este sa ramai fiu in casa Tatalui; daca ramai, Dumnezeu iti garanteaza mantuirea. Iar a ramane fiu presupune sa te porti ca un fiu de Dumnezeu, facand faptele pe care le-a facut Hristos si fratii Lui cand erau pe pamant; traind in sfintenie, iubind, sacrificandu-te, facand bine oamenilor si aducandu-i la cunoasterea lui Hristos, ca sa fie si ei mantuiti.
Aceeasi Marie, cu alta palarie.....! Mandrie draceasca si fuga de autoritate si de obligatii! Pai a veni la Hristos inseamna a te conforma Bisericii! De ce a mai insituit Hristos taine, Biserica, preotie, daca putem veni la El prin intermediul satelitului?

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Doriana » 12 Mai 2011, 15:53

! Mandrie draceasca si fuga de autoritate si de obligatii!
Nu credeti ca sunteti putin prea plin de ravna? Nu a spus nimeni ca nu avem obligatii, cititi pana la capat. Un crestin are mult mai multe obligatii decat a intra in apa botezului, a se impartasi, a face o vizita lunara la preot si de a spune ca altii au mandrie draceasca.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Doriana » 12 Mai 2011, 16:09

De ce a mai insituit Hristos taine, Biserica, preotie, daca putem veni la El prin intermediul satelitului?
Deci, oamenii vin la Hristos cu ajutorul dvs, DACA sunteti in stare sa-i ajutati sa-L cunoasca. Asta presupune ca si dvs sa-L cunoasteti si apoi sa-L faceti cunoscut si lor. Insa nu puteti sa cereti un mandat gratuit: "Veniti la noi ca noi vi-L dam pe Hristos". Nu. Cum am tot spus, apostolia si apartenenta la Biserica se demonstreaza, nu se pretinde. Aratati-L oamenilor pe Hristos si ei va vor urma. Dar nu o faceti ca sa fiti urmat, ci din dragoste pentru Hristos si cu lepadare de sine.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Ioan Cr » 12 Mai 2011, 17:09

De ce a mai insituit Hristos taine, Biserica, preotie, daca putem veni la El prin intermediul satelitului?
Deci, oamenii vin la Hristos cu ajutorul dvs, DACA sunteti in stare sa-i ajutati sa-L cunoasca. Asta presupune ca si dvs sa-L cunoasteti si apoi sa-L faceti cunoscut si lor. Insa nu puteti sa cereti un mandat gratuit: "Veniti la noi ca noi vi-L dam pe Hristos". Nu. Cum am tot spus, apostolia si apartenenta la Biserica se demonstreaza, nu se pretinde. Aratati-L oamenilor pe Hristos si ei va vor urma. Dar nu o faceti ca sa fiti urmat, ci din dragoste pentru Hristos si cu lepadare de sine.
Cred ca, cu un pic de sinceritate, ati putea recunoaste ca cei care in ziua de azi bat cel mai tare clopotele ca L-au gasit pe Hristos sunt tocmai neoprotestantii. In traditia ortodoxa credinta inseamna cautare neincetata, Biserica lupta, privegheaza, cade, se ridica. Nu se amageste cu bucuria victoriei definitive si a sfinteniei personale. Preotii gresesc - dar cine nu greseste? Incercati sa distingeti insa dimensiunea sacramentala ca sa cunoasteti Ortodoxia si ca sa aveti incredere in chemarea ce vi se pare aroganta (nu uitati ca primii care au marturisit pe Hristos au fost indracitii, nu sfintii: cititi in Evanghelie).
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 12 Mai 2011, 22:33

Ok, Sf Chiril vorbeste despre ramanerea in Hristos. Dar ca sa ramai in Hristos trebuie intai sa vii la El. De ce sar toti peste partea asta?
Sfântul Chiril, precum şi alţi sfinţi ai Bisericii nu sare peste partea asta, dar probabil că ar trebui să citeşti mai bine citatele pe care le-am dat, precum şi alte opere patristice sau ale sfinţilor ca să te convingi [astea pe lângă Biblie].
Aletheia, hai sa o luam pe pasi:

Pasul 1: Aflam ca exista o mantuire si aflam ca singurul care o da este Hristos.

Pasul 2: Constientizam ca trebuie sa Il cunoastem pe acest Hristos si sa-i cerem acea comoara de mare pret care este mantuirea. Asa ca mergem la El si ii cerem. [Si cand spun Hristos aici ma refer la Hristos, persoana a Sfintei Treimi, nu la cine stie ce poezie.]. Pasul acesta il sar multi, desi este cel mai important. In loc sa-L caute pe Hristos, multi alearg dupa intermediari. Intermediarii le promit mantuirea, iar ei nu Il mai cauta pe Hristos.

Pasul 3. Il gasim pe Hristos, Usa de intrare la Tatal. Ne pocaim in fata lui Dumnezeu, ne cerem iertare si El ne iarta pacatele pentru jertfa lui Hristos, facandu-ne fii Lui.

Pasul 4. Mai departe, Pavel spune:"Daca suntem fii suntem si mostenitori". Asa ca grija ta este sa ramai fiu in casa Tatalui; daca ramai, Dumnezeu iti garanteaza mantuirea. Iar a ramane fiu presupune sa te porti ca un fiu de Dumnezeu, facand faptele pe care le-a facut Hristos si fratii Lui cand erau pe pamant; traind in sfintenie, iubind, sacrificandu-te, facand bine oamenilor si aducandu-i la cunoasterea lui Hristos, ca sa fie si ei mantuiti.
Nu ştiu ca Biserica să fi propovăduit vreodată mântuirea ca venind de la vreun intermediar. Că apostolii şi apoi succesorii lor sunt numiţi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu este altceva [şi să dea Dumnezeu ca preoţii ortodocşi să fie cu adevărat astfel de iconomi, că altfel nici nu vreau să mă gândesc ce îi aşteaptă]. Pe de altă parte până acum am omis, şi am omis cu intenţie dar nu cu intenţie rea, să spun că şi sfintele taine sunt necesare mântuirii în Biserica lui Hristos, iar aici vorbim în principal, dar nu exclusiv, despre botez, mirungere, pocăinţă şi euharistie [care este legată strict de hirotonie, pentru că în afara sacramentului hirotoniei nu există şi nu poate exista sfânta euharistie ca taină în Biserică, pentru că nimeni în afară de preoţii canonici ai Bisericii nu o poate oficia]. Astfel cum înţelege Biserica Ortodoxă mântuirea, aceasta nu poate fi concepută în afara Bisericii, în afara comuniunii în Biserică, prin Sfintele Taine deci cu Însuşi Hristos şi întreolaltă cu ceilalţi credincioşi. Nu există Biserică adevărată nu doar în afara adevărului mântuitor al evangheliei, ci şi în afara Sfintelor Taine ale Trupului şi Sângelui lui Hristos. Biserica deci nu cere doar o viaţă de fapte potrivit credinţei creştine ci cere şi o viaţă sacramentală pentru înaintarea în starea de mântuire, pentru dezvoltarea stării de mântuire, cum spunea Dumitru Stănilaoie, pentru curăţirea de neştiinţă, patimi, greşeli şi sfinţirea tot mai accentuată. Mântuirea este nu doar îndreptăţirea pe care Hristos a câştigat-o pentru noi prin jertfa Sa răscumpărătoare, ci este şi starea în care trebuie să ne poziţioneze jertfa curăţitoare, mântuitoare a lui Hristos, iar aceasta presupune înaintarea tot mai mult în asemănarea cu Dumnezeu, transformarea tot mai accentuată a noastră, a persoanei noastre pentru asemănarea cu Dumnezeu [Matei 5:48], dar şi sfinţirea şi îndumnezeirea aşa cum mărturisesc nu doar sfinţii apostoli [spre exemplu epistolele sfântului Petru] ci şi sfinţii părinţi [spre exemplu Irineu, Atanasie, Maxim, Palama, ş.a.]. Ori această viaţă de mântuire, care doar începe şi se fundamentează pe îndreptăţirea prin harul lui Dumnezeu şi prin credinţă, prin Botez, presupune o viaţă morală, ascetică, sacramentală, şi chiar mistică pentru că Hristos nu a venit doar să ne şteargă păcatele ci şi ca să ne [re]introducă în comuniunea autentică cu Dumnezeu şi cu semenii noştri, să ne readucă, să ne [re]deschidă adevăratei cunoaşteri a adevărului absolut al existenţei, adică a lui Dumnezeu, pentru că "viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis" [Ioan 17:3].

"Mântuirea" celor de care vorbeşte apostolul Paul la Romani 2:12-15, care este mai mult o trecere a judecăţii decât o mântuire autentică aşa cum este propovăduită de sfânta scriptură şi sfânta biserică ortodoxă, este un caz aparte şi care ţine cont de anumite condiţii speciale şi anumite circumstanţe atenuante pe care probabil le-ar acorda Dumnezeu celor aflaţi în starea de ignoranţă [fără voia lor] raportată la adevărul evangheliei mântuirii prin Hristos.

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Doriana » 13 Mai 2011, 08:23

Cred ca, cu un pic de sinceritate, ati putea recunoaste ca cei care in ziua de azi bat cel mai tare clopotele ca L-au gasit pe Hristos sunt tocmai neoprotestantii..
Desigur, acesta a devenit aproape sablon in np; insa scopul meu nu este sa fac comparatia intre religii. Si printre ortodocsi si printre np sunt din ce in ce mai multi care spun ca-l au pe Hristos si nu il au. Nu gasesc motive pentru care as lua partea unora sau altora.

Insa, intalnirea lui Hristos nu ar trebui sa fie un motiv de a bate clopotele, ci un motiv de smerire pentru ca ni s-a facut un asa mare har. Intalnirea cu Hristos nu se trambiteaza, ci se traieste; traind-o, e imposibil ca oamenii sa nu vada lumina din tine si, atrasi de aceasta lumina, sa vina la Hristos.

Aletheia, eu sunt de acord cu tine. Viaţă morală, ascetică, sacramentală, mistica. Insa asta nu este de ajuns. Sau poate este de ajuns pentru crestinul de rand. Cei care ajung la o cunoastere mai profunda a lui Hristos nu se mai multumesc sa Il aiba doar ei, sa fie doar ei sfinti, ci daruiesc si altora tot ceea ce sunt si cunosc. Sfintenia, prin definitie, este insotita de dorinta de a darui. Un crestin adevarat, un om sfant, va avea aceeasi dorinta pe care a avut-o Hristos si apostolii: de a vedea lumea mantuita. Va sta printre ei facand bine si vestindu-le pe Hristos care poate sa-i mantuiasca. Acestea sunt cele mai inalte fapte de credinta, care arata ca ai gasit mantuirea si ca o poti imparti si altora.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 13 Mai 2011, 17:18

Aletheia, eu sunt de acord cu tine.
Tocmai că prin ce am scris am arătat că nu suntem de acord, că nu sunt de acord cu doctrinele pe care le-ai exprimat, că nu sunt în general de acord cu doctrinele respective protestante pe care Biserica lui Hristos le consideră erezii. Respectivele doctrine protestante sunt de fapt nişte falsificări prin erezie ale adevărului evangheliei, iar adunările protestante şi neoprotestante nu le consider biserici, ci simple adunări de eretici, de rătăciţi de la calea adevărului, nişte fii ai neascultării.

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Doriana » 13 Mai 2011, 17:31

Aletheia, eu sunt de acord cu tine.
Tocmai că prin ce am scris am arătat că nu suntem de acord,
Eu stiu ca tu nu te poti pune nicodata de acord cu un neortodox; asta nu ma impiedica pe mine sa fiu de acord cu unele invataturi ortodoxe.
adunările protestante şi neoprotestante nu le consider biserici, ci simple adunări de eretici, de rătăciţi de la calea adevărului, nişte fii ai neascultării.
Si asta cunoastem. Din capul locului tu nu ai dorit sa dialoghezi, ci sa duci discutia spre punctul in care poti sa-i faci pe altii eretici, rataciti, etc. Apoi te miri de ce nu ti se mai raspunde la mesaje.
Have fun! Acum nu te mai poti plange la administratie ca nu ti s-a raspuns.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde esenin » 13 Mai 2011, 20:23

Ioan Cr.
Intr-o postare anterioara Ioachim spunea ca ortodoxia nu are a cauta pe Hristos, pentru ca il are deja. Asta arata prezumtiozitatea. Este vizibil pentru oricine ca aparatorii ortodoxiei au in general probleme mai mari, cum sa le zic? ...cu ei insisi decat altii. (nu vreau sa-i precizez). Au fost cateva articole in presa, in presa de toate orienetarile- care semnalau asta. Mai sunt si acum, de altfel. Imaginea pe care acesti oameni o dau, nu stiu daca vedeti asta din Italia, este absolut lamentabila. Buna parte din ei, dintre cei care se exprima, vreau sa spun, sunt, asa cum cred ca observati si dumneavoastra, oameni rudimentari care se iau in serios, din nefericire. Cei mai multi dintre ei nu realizeaza "la chose" duhovniceasca, CHIAR "chestia". Multe din vorbele lor sunt doar vorbe - limbajul fosilizat, adesea fariseic, adesea delir. Rationamentul foarte terre a terre....etc. Apoi mai sunt frapante caracterele acestor oameni, revansarzi, plini de ura (sulemenita, onctuoasa, dar URA- nimeni nu poate fi "tras in piept"), subiectivi, violenti....etc. La cei mai multi erezia nu se afla, intr-adevar, in discursul lor, dar se afla IN EI, SUNT "erezia". Iar e un lucru care sare in ochi, si inca des.
Nu spun astea ptr. ca am ceva impotriva ortodoxiei, nu am mai mult decat am impotriva exaltarii "credintei" in general. Am gasit de-a lungul anilor multe lucruri adevarate si bune in bruma de lecturi ortodoxe pe care o am. Dar subiectivismul ortodox, spiritul de casta (sau de turma, c'est selon) va face sa nu mai vedeti adevarul decat cand el vine de la voi insiva. Aici sunt doua probleme: 1. cand adevarul vine doar de la tine esti paranoic de fapt. Nu mai conteaza ca este adevar ci felul in care va raportati la ceilalti. Puteti sa-l "posedati", cum va place sa spuneti, dar il posedati degeaba (din cauza structurii dumneavoastra). Este un "adevar" poate, dar inutil. 2. Ar trebui sa bagati de seama ca orice adevar face parte din ortodoxie. Adica asa ar trebui sa fie, daca dumneavoastra sunteti depozitarii Adevarului "mare". Astfel incat orice "n/p" adventist....etc. este ortodox in parte (cum e si catolic si musulman...etc). Orice om religios este ortodox, intr-o anumita masura. Daca dumneavoastra preferati sa vedeti in "n/p" ul de serviciu, dusmanul, satana...etc, asta este iar o problema de identitate de sine. (O au si ei, adesea) Nu v-o detaliez, ptr ca presupun ca ati studiat-o la psihologia copilului. Observati retinerea catolicilor de a critica ceva in ortodoxie: asta este o atitudine adulta, coapta: "nu am o revansa de luat fata de voi, ptr ca am si eu portia mea de Adevar, nu doar voi".
In fine....in mare sunteti depozitarii mai tuturor relelor trecutului. (vorbesc de ortodocsi acum, nu de ortodoxie). E absolut paradoxal ca acesti oameni sa creada ce poseda ceva. Nimic, doar aburi. Nu "posezi" adevarul decat cand devii el (adevarul). Cum am mai spus-o, va rog sa n-o considerati o simpla invarteala, gaselnita intelectuala. Cand acesti oameni vor incepe sa manifeste fiinta adevarului (cand vor avea "roadele credintei" ale Sf. Pavel), atunci veti fi credibili, si veti fi iubiti. Altfel nu.
_____________________________________________________________________
Revin ptr ca mi-am adus aminte ca, acum 2-3 ani v-am spus ca ortodoxia nu are dreptate pentru ca este majoritatra. Intre timp in capul meu s-a cristalizat asta: "majoritatea nu poseda adevarul, dar are dreptate". Daca vrei sa cauti adevarul nu acolo unde e multa lume il vei gasi.(Christos ne spune sa-l cautam. Doar asa "ni se va deschide". Adevarul nu se afla "deja" nicaieri. Nu exista conserva de adevar in otet.)

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 13 Mai 2011, 21:58

Parintele Arsenie Papacioc - INTERVIU
http://www.ortodoxtv.com/filme-video/pr ... asia-1.php

PARINTELE DUMITRU STANILOAE - CONVORBIRI DUHOVNICESTI - CERNICA
http://www.ortodoxtv.com/filme-video/pa ... icesti.php
Ultima oară modificat 20 Mai 2011, 14:15 de către Dionysie, modificat 1 dată în total.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 18 Mai 2011, 19:12

Celora care îşi închipuie că la adevărata mântuire, care nu poate fi decât în Hristos şi prin Hristos, se ajunge uşor şi se va ajunge uşor;

celora care cred, în simplismul lor, că vor "pune mâna" pe mântuire dacă nu se vor fi transformat după chipul lui Dumnezeu, adică după Hristos, în chip real, fundamental în toată fiinţa lor, în tot cugetul lor, în toată simţirea lor, în toată voinţa lor;

celora care cred că îndeplinirea unor ritualuri le va aduce mântuirea fără transformarea lor fundamentală după chipul lui Dumnezeu;

celora care cred că nu trebuie să îşi dobândească o dreptate mai mare decât a fariseilor şi cărturarilor iudei [şi aceia într-adevăr le ştiau şi le aveau cu dreptatea] pentru a primi mântuirea şi care cred că nişte ritualuri, dar nu naşterea din apă şi din Duhul Sfânt şi implicit vieţuirea unei vieţi, conforme în întregime chiar dacă se poate, cu ceea ce în mod real presupune viaţa unui născut din Dumnezeu, unui fiu al lui Dumnezeu după har [în condiţiile specificate de sfânta scriptură şi de sfânta tradiţie a bisericii, şi de sfinţii părinţi] le vor aduce mântuirea;

celora care cred că vor primi mântuirea dacă nu vor respecta cu desăvârşire poruncile lui Dumnezeu şi fericirile, precum şi toată învăţătura evanghelică a Mântuitorului [inclusiv predica de pe munte dar şi celelalte] ci vor face şi ei acolo nişte fapte aşa ca să îşi liniştească conştiinţa;

celora care cred că se vor mântui dacă nu se vor împotrivi până la sânge păcatului;

celora care cred că se vor mântui după ce în timpul vieţii vor fi făcut tot felul de compromisuri în dauna învăţăturii evanghelice pentru a avea diverse profituri şi şanse şi oportunităţi de profit [nu doar financiar, ci şi social, spre exemplu] şi care se vor fi abătut de la poruncile lui Dumnezeu, şi că nişte ritualuri undeva pe la sfârşitul vieţii le vor da vreo minimă siguranţă;

celora care cred că se vor mântui dacă nu vor fi ei înşişi hristoşi, hristofori, purtători de Hristos, şi dacă nu va deveni legea lui Hristos legea internă, naturală a sinelui lor, a întregii lor personalităţi şi a întregului lor caracter, şi dacă nu va străluci toată fapta lor interiorizarea legii lui Hristos în inima, gândirea şi voinţa lor;

celora care cred că se vor mântui fără harul lui Dumnezeu, şi mai mult fără trăirea conştientă a harului lui Dumnezeu şi fără conlucrarea cu harul lui Dumnezeu după imboldurile, impulsurile, sfătuirile, chemările harului dumnezeiesc;

celora care cred că se mântuiesc fără propria lor conlucrare cu harul lui Dumnezeu, ba mai mult până la acea conlucrare încât legea harului dumnezeiesc să devină legea internă a persoanei lor;

celora care cred că vor avea parte de o mântuire adevărată, autentică fără ca să Îl cunoască pe Dumnezeu, şi cât mai desăvârşit şi conştient, încă din această viaţă şi care cred că au crezut destul deşi nu L-au cunoscut pe Dumnezeu în urma strădaniilor şi lucrărilor credinţei;

celora care cred că vor avea parte de o mântuire autentică, adevărată, reală fără împărtăşirea de Sfintele Taine ale trupului şi sângelui Domnului şi Dumnezeului Iisus Hristos şi mai mult fără împărtăşirea conştientă, sau cât mai conştientă posibil, adică cu o conştiinţă cât mai limpede a a ceea ce se împărăşeşte prin Sfintele Taine pentru viaţa veşnică;

celora care cred că se vor mântui fără o pocăinţă reală, fără o adevărată metanoia, fără o adevărată transformare după chipul lui Dumnezeu, după arhetipul dumnezeiesc aşa încât viaţa lor să fie cât mai desăvârşită posibil, pentru că aşa a poruncit Hristos să fie omul desăvârşit aşa cum Însuşi Tatăl ceresc, Tatăl Lui şi Tatăl nostru, Dumnezeul Lui şi Dumnezeul nostru;

celora care cred că se mântuiesc deşi trăiesc în păcate şi că păcatele nu sunt şi nu pot fi piedici reale pentru mântuire, pentru primirea harului divin, dar mai mult pricină pentru alungarea harului divin o dată ce acesta s-a făcut prezent şi, prin el, Însuşi Dumnezeu deci prin energiile Lui necreate;

celora care nu îl vor fi dovedit pe diavol şi ispitirile diavolului, ale lumii şi ale propriilor lor patimi, slăbiciuni, puncte nevralgice spiritual, bineînţeles acestea prin ajutorul divin şi prin lupta proprie, pentru că fără Hristos, despărţiţi de Hristos nu putem face nimic;

celora care cred şi se iluzionează cu altfel de păreri, iluzii şi surogate de tipul celor de mai sus, inclusiv şi altele decât cele de mai sus;

tuturor acelora le doresc în continuare vise plăcute şi somn uşor în imperiul fanteziei şi în imperiul iluziei despre mântuire şi despre propria lor mântuire, le doresc în continuare somn uşor pe basme şi poveşti nemuritoare.

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Doriana » 19 Mai 2011, 12:10

tuturor acelora le doresc în continuare vise plăcute şi somn uşor în imperiul fanteziei şi în imperiul iluziei despre mântuire şi despre propria lor mântuire, le doresc în continuare somn uşor pe basme şi poveşti nemuritoare.
Iar noi iti dorim sa te mantuiesti, Aletheia. Sa dea Dumnezeu sa gasesti intr-o zi mantuirea si linistea sufletului tau!
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde esenin » 19 Mai 2011, 15:01

Dar Doriana, trebuia sa va cutremurati, sa vi se faca parul maciuca ! ce dumnezeu....Nu cumva sunteti posedata ?

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 20 Mai 2011, 14:13

Dar Doriana, trebuia sa va cutremurati, sa vi se faca parul maciuca ! ce dumnezeu....Nu cumva sunteti posedata ?
În ceea ce îi priveşte pe unii dintre neoprotestanţi nu este vorba despre posedare sau posesiune demonică, este vorba doar despre influenţă demonică. Problema este că mulţi dintre ei de-abia la sfârşit, la capăt de drum, vor vedea înfundătura în care singuri s-au băgat sub influenţa diavolilor şi sub influenţa acelora care îi călăuzezsc pe adepţii sectanţi sub influenţa malefică.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cum ne mantuim?

Mesaj necititde Dionysie » 30 Iul 2011, 00:45

Iar noi iti dorim sa te mantuiesti, Aletheia. Sa dea Dumnezeu sa gasesti intr-o zi mantuirea si linistea sufletului tau!

Totuşi, faptul că protestantismul, în ansamblul său, nu a dat în 500 de ani de istorie nici măcar un singur sfânt, nici măcar un singur om cu sfinte moaşte, cu minuni dumnezeieşti, etc., spune foarte multe despre "mântuirea" din aceste secte şi despre adevăratele lor posibilităţi atunci când vorbim despre o sfinţire reală, şi nu doar în vorbe goale şi discursuri neacoperite, a omului. Este absolut evident, pentru nişte oameni de bună-credinţă, că sectelor protestante le lipseşte ceva fundamental dacă în 500 de ani de istorie nu au reuşit să ofere umanităţii nici măcar un singur sfânt autentic, nu doar sfinţi din ăştia închipuiţi în discursuri, de multe ori ele însele eretice [dar vorba aia ce mai contează dacă eşti eretic ?].
Ultima oară modificat 04 Dec 2011, 23:32 de către Dionysie, modificat 1 dată în total.


Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX