Insa cred ca reuseste sa treaca dincolo de religia lui si sa-L cunoasca pe Dumnezeu.
Orice om poate trece dincolo de religia lui, bine zis, si să cunoască Adevărul, dar un crestin adevarat trăieste in Adevăr, şi el nu mai are pt ce să iasă din Adevăr ca să cunoască pe Dumnezeu, pt ca însuşi Dumnezeu este Adevărul, pt că este la el acasă, nu mai simte nevoia pt altceva ,întrucît orice altceva este lipsit de valoare .
Saul credea că cunoaste si el pe Dumnezeu, si era atît de sigur incît avea o rîvnă neinchipuit de mare, dar cînd s-a izbit cu piciorul in ţepusă, şi-a dat seama că luptă tocmai împotriva lui Dumnezeu, deci iată, înselarea a fost posibilă.
Ştim că cine scoate o cirtă sau iotă din cele poruncite de Hristos, va fi aruncat afara de împaraţie, iară mai ştim că orice altă invăţătură s-ar aduce, nici înger din cer de-ar fi, nu tr s-o primim.
Iară că, mâna sau piciorul ( cei mai de aproape ai nostrii)care ne smintesc,( din credinţă) tr să le tăiem..., apoi, să ne ferim de prorocii mincinoşi....
Apoi, orice altă invătătura împotriva Adevărului este considerată hulă împotriva Duhului Sfînt, care nu se va ierta oamenilor...
Apoi, avem mărturia milioanelor de sfinti mucenici care s-au jertfit pt marturisirea dreptei credinţe, arătînd prin exemplul lor că nu există altă cale decît unicul Adevăr prin care ne putem mântuii.
Acestea sunt doar cîteva aspecte care ar trebuii să vă dea de gîndit.
Să ştiti că faptele bune ale firii căzute( faptele bune ale moralitaţii) nu au valoare mântuitoare in faţa lui Dumnezeu, că cine a avut fapte mai bune ca drepţii V.T. si totusi nu s-au mântuit ci asteptau Izbăvitorul.
Ci, numai faptele bune din credinţa cea adevărată sunt mântuitoare, si ca dovadă că faptele din credinţă depăsesc faptele bune ale firii căzute, luăm ca pildă ascultarea lui Avraam de Dumnezeu, pîna la jerfirea propriului fiu.
Deci după firea căzută ce faptă bună este asta, sa-ţi omori propriul tău fiu? Totusi la Dumnezeu această ascultare a lui Avraam, s-a socotit
ca Dreptate pt totdeauna, si ca urmare a primt făgaduinţa. Pt lepadarea lui Avraam, de propriu sine.
Nici nu aveti cum sa afirmati altceva. Dvs sunteti ortodox, si preot pe deasupra. Nu puteti gandi decat ca un ortodox; ar fi prea riscant sa ganditi altfel.
Ati văzut? riscul este pierderea vieţii celei veşnice, dar eu nu mărturisesc asta pt că sunt ortodox in buletin şi preot si aşa m-am născut, si caatare părtinesc la religia mea...că imi pierd pâinea, Doamne fereste, ci pt că am convingere din credinţă, incredinţare sigură.
Dacă aşi înţelege că nu mă aflu în Adevăr, chiar in clipa de faţă m-aşi lepăda de minciună, chiar dacă m-am născut in ea, chiar dacă sunt preot,( mai cu seamă că preotia mea nu-i legată strict de existenţa mea materială, fiind preot de mânăstire)
Cunoasterea lui Dumnezeu transcende minunile, binecuvantarile, traditiile [care sunt doar un chip, sau o icoana preinchipuitoare] si chiar cuvintele. Acestea pot fi bune, insa in raport cu cunoasterea Lui, toate par gunoaie. El, ca Persoana, este mai presus de orice.
Vedeţi, aşa se tâlcuieşte rau, spre paguba privitorilor, aici la acest Capitol din Filipeni 3, 7-8, Apostolul nu s-a referit la
minunile, binecuvantarile, traditiile [care sunt doar un chip, sau o icoana preinchipuitoare] si chiar cuvintele.
Actuale , precum lăsaţi să se înţelegă, că nu ar mai fi necesare, ci, la lege si toate cele ale legii vechi, care acelea erau intr-adevăr preînchipuiri si umbră a celor viitoare sau pt noi existente, precum chiar Apostolul spune cu 2 versete mai sus:
6.În ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveşte dreptatea cea din Lege, fără de prihană.
7.Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Aţi văzut despre ce fel de pagubă era vorba? Asa tîlcuieşte şi sf Ioan G de Aur
, aici.
Deci de asta e important ce inţelegem acum prin gunoaie fiecare, de ex : Pt acestea, care pt dvs par gunoaie sfinţii au suferit dureri multe, de neinchipuit si au murit pt ele, fac parte din acea cirtă sau iotă care nu poate fi scoasă, şi care pt noi înseamnă adevăr de credinţă.
Deci cuvintele( tradiţia orală), biblia ( cuvîntul scris)este necesara acestei cunoaşteri, la fel şi minunile, binecuvantarile, Istoria patristică, liturgică, dogmatică, etc.
Cu mult respect.