falsa smerenie
Scris: 04 Mai 2014, 18:10
Cu ocazia discutiilor, ortodocsii insistau asupra smereniei, a simplitatii, insa observ ca exista o diferenta enorma intre mine si ortodocsi.
Desigur, in perceptia mea eu par mult mai smerit iar ortodocsii aroganti si egocentristi.
Ortodocsii considera ca sunt speciali, ca tot universul a fost creeat special pentru ei, ca o sa traiasca etern si ca sunt in adevar, iar cei care nu sunt deacord cu ei sunt niste sarmani rataciti. Nu am auzit nici un ortodox sa recunoasca ca e posibil ca toata credinta lui sa fie falsa.
Eu sustin ca sunt un animal care stie sa gandeasca, impart timpul meu scurt cu alte fiinte care s-au nimerit sa fie. Ma intereseaza sa corectez ce stiu eu gresit si sunt in continua cautare a adevarului, oricare ar fi aia. deocamdata consider ca toate religiile sunt rataciri, insa pot sa-mi schimb parerea, pentru ca eu nu sunt infailibil, eu pot sa fiu in eroare in absolut orice priviinta, si cu multe ocazii chiar sunt.
"Tot ce au scris sfintii este adevarat! Sfantul Duh nu greseste, deci nici noi. Practic suntem infailibili"
"Eu nu sunt doar o maimuta care stie sa scrie si sa citeasca, eu sunt creatia speciala al lui Dumnezeu! Sufeltul meu este etern!"
Asa ca...de ce primesc lectii de smerenie de la unii care se considera speciali, eterni si infailibili?
E posibil sa aveti dreptate. E posibil ca sa intelegeti ceva ce eu nu pot, sa fi fost creati spcial de Dumnezeu, si sa fiti in marele adevar.
Insa mi se pare deosebit de ciudata infailibilitatea pe care va asumati.
Unde gresesc?
Desigur, in perceptia mea eu par mult mai smerit iar ortodocsii aroganti si egocentristi.
Ortodocsii considera ca sunt speciali, ca tot universul a fost creeat special pentru ei, ca o sa traiasca etern si ca sunt in adevar, iar cei care nu sunt deacord cu ei sunt niste sarmani rataciti. Nu am auzit nici un ortodox sa recunoasca ca e posibil ca toata credinta lui sa fie falsa.
Eu sustin ca sunt un animal care stie sa gandeasca, impart timpul meu scurt cu alte fiinte care s-au nimerit sa fie. Ma intereseaza sa corectez ce stiu eu gresit si sunt in continua cautare a adevarului, oricare ar fi aia. deocamdata consider ca toate religiile sunt rataciri, insa pot sa-mi schimb parerea, pentru ca eu nu sunt infailibil, eu pot sa fiu in eroare in absolut orice priviinta, si cu multe ocazii chiar sunt.
"Tot ce au scris sfintii este adevarat! Sfantul Duh nu greseste, deci nici noi. Practic suntem infailibili"
"Eu nu sunt doar o maimuta care stie sa scrie si sa citeasca, eu sunt creatia speciala al lui Dumnezeu! Sufeltul meu este etern!"
Asa ca...de ce primesc lectii de smerenie de la unii care se considera speciali, eterni si infailibili?
E posibil sa aveti dreptate. E posibil ca sa intelegeti ceva ce eu nu pot, sa fi fost creati spcial de Dumnezeu, si sa fiti in marele adevar.
Insa mi se pare deosebit de ciudata infailibilitatea pe care va asumati.
Unde gresesc?