Adevărat că a înviat!Hristos a înviat!
Traducerea este bunicică şi versetul trebuie spus anume aşa, ţinând cont şi de contextul din Psalm.Întrebare asupra expresiei „Așa pier păcătoșii de la Fața lui Dumnezeu, iar drepții se bucură și se veselesc”:
Dar nu ăsta este sensul. Drepţii se bucură tot de Faţa lui Dumnezeu, aşa cum şi păcătoşii pier de la Faţa lui Dumnezeu. Deci sensul ar fi cam acesta: "În Faţa lui Dumnezeu păcătoşii pier, iar drepţii se bucură" (şi, bineînţeles, se bucură de pierirea păcătoşilor, ci de Faţa lui Dumnezeu).„Așa pier păcătoșii, iar drepții se bucură și se veselesc de Fața lui Dumnezeu”? (ca să nu înțeleagă cineva că drepții se bucură de pieirea păcătoșilor?)
Deşi în vechime nu se înconjura biserica (după cum nu se scotea nici Crucea la Utrenia Vinerii Mari, antifonul 15 - iar ruşii nici astăzi nu au acest obicei), cred că practica acestui încojor nu este una greşită, iar simbolismul vestirii Învieirii la celor din afara Bisericii (adică păgâni, eretici, atei etc.) pare destul de convingător; mai ales că scoate în evidenţă legătura biserică-Biserică.Cum trebuie să ne raportăm la obiceiul înconjurului bisericii și intrării în biserică (ritualul baterii cu crucea la ușa bisericii cu formula „Ridicați căpetenii...”) E musai?
Eu aş fi ales oricare altul... Oricare, numai nu acesta. Mi se pare o sărbătoare "fără obiect".Hramul bisericii pe care o vom zidi este Izvorul Tămăduirii.
Părerea mea este că trebuie să faceţi aşa cum scrie la sfârşitul Penticostarului. Veţi avea mai puţină bătaie de cap...1) Pot face sfințirea apei în timpul Sfintei Liturghii?
2) Dacă da, în care moment al acesteia și cu ce rânduială?
Nu am Penticostarul în faţă, dar după calculile mele, în acea zi este troparul Învierii gl. 6, "Puterile îngereşti...". Învierea Domnului nu are un tropar propriu, ci troparul Învierii al glasului de rând este considerat "troparul sărbătorii". O biserică care are hramul Învierii Domnului nu va cânta un alt tropar al hramului decât troparul Învierii din acea săptămână.3) Care este troparul sărbătorii?
Nimic. În mod normal nu ar trebui să avem sfinţiri de ape în Săptămâna Luminată. Ceea ce prevede Penticostarul acum este o invenţie recentă.4) Ce anume din carecterul pascal pot păstra în rânduiala slujbei pe parcursul întregului an?
Nu am studiat acest aspect, dar presupun că nu.5) Există / a existat și o dată fixă de prăznuire a Izvorului de Viață Dătător?
Eu cred că slujba pascală trebuie slujită noaptea, aşa cum s-a slujit din totdeauna în Biserica Ortodoxă, iar aceste tendinţe care n-au nimic cu pastoraţia, trebuie stârpite urgent. Săraca lume, care se consideră tare obosită, oare se mai gândeşte la "oboseala" lui Hristos de a muri pentru noi şi de a ne suporta chiar şi acum, când noi declarăm că credem în El, dar nu facem nimic din ce ne învaţă El?Parinte as vrea sa va intreb in legatura cu timpul săvârșirii Slujbei de Înviere. Am înțeles că în Ardeal se face dimineața devreme, nu la ora 00.00.Acum mai noi am auzit că în unele locuri din țară și nu numai la 00.00 dau doar Lumina și unii fac și Utrenia, iar Liturghia pe la ora 10 ca e mai avantajos din punct de vedere pastoral, lumea nu mai e obosita...etc
S-a intalnit vreodata aceasta practica. Este corecta. In ce masura s-ar putea slujba muta in acest fel- si asa singura priveghere din an?
Formularea mi se pare destul de reuşită. Îmi place când lumea este atentă şi la nuanţe...În fundamentarea cererii hramului, am scris de fapt: „Punerea sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu dată de prăznuire la Izvorul Tămăduirii, în Vinerea Săptămânii Luminate.”
Da, aşa este, numai că pt aghiasma mică se cânta doar un Paraclis al Maicii Domnului (la Vlaherne, după cum spune şi acrostihul grecesc), fără ca apa să se sfinţească prin vreo rugăciune specială. Ea era considerată taumaturgică prin faptul că izvora de acolo. Şi acum la multe mănăstiri greceşti sunt nişte mici izvoare, unde apa curge de la robinet (fără nici o sfinţire), dar pentru faptul că este închinat Maicii Domnului şi este amenajat ca "aghiasmatar", lumea o ia ca pe aghiasmă.Mă întreb însă dacă nu tot Dumneavoastră ați considerat cele două „prototipuri” ale aghiasmei - cel de la Botezul Domnului - ca înnoire a Botezului și cel de la Izvorul Tămăduirii - pentru aghiasma „mică” din celelalte situații.
Minunile sunt destul de vechi, dar sărbătoarea nu cred. Şi-apoi minuni de astea au fost cu miile, dar pt că la acest izvor s-a vindecat împăratul, de asta a şi devenit "sărbătoare". Şi Sinaxarul spune asta, chiar dacă mai indirect.sărbătoarea este destul de vechiuță.
Da, în tradiţia basarabeană, după Liturghie, preotul citeşte afară rugăciunile de binecuvântare a cărnurilor şi brânzeturilor, apoi trece şi le stropeşte cu agheasmă. Oamenii lasă o parte din acele bunuri pt nevoile sociale ale Bisericii, iar cea mai mare parte o iau acasă şi întreaga Săptămână Luminată, o mănâncă la începutul primei mese, după Anafură. Printre aceste bucate se numără în primul rând un fel de cozonac cu brânză numit "pască", dar niciodată nimeni nu a considerat şi nici nu a consumat această pască în defavoarea Împărtăşaniei sau a Anafurei. Este doar o mâncare binecuvântată care se consumă acasă.Un parinte din diaspora m-a rugat sa pun urmatoarea problema...La inviere vin la Biserica foarte multi basarabeni cu cosurile cu tot felul de mancaruri. Din cate am inteles de unde vin ei odata cu citirea respectivelor rugaciuni pt branza, carne etc. sunt stropite si cu agheasma. Prin liturghierele noastre nu scrie nimic de ceva asemanator, banuim ca e confuzia intre stropirea pastilor si stropirea preparatului numit pasca...E corect, exista aceasta stropire sau este o confuzie?
Nici acest lucru nu-l știam, deși bănuiam că Marea Biserică nu-și serba ziua pe 17 septembrie"Ziua Bisericii" era considerată ziua sfinţirii ei, tocmai de aceea au rămas în calendar amintirea Târnosirii Bisericii Sf. Mormânt sau a Sfintei Sofii din Constantinopol. Dar aceste biserici niciodată nu au avut "hram".
Păi Sofia, mama celor 3 fiice (virtuţi) nu are nimic u Sf. Sofia din Constantinopol, Kiev sau Novgorod. Sf. Sofie era un simbol fie al lui Hristos, fie al Maicii Domnului, fie al Bisericii. Discuţii şi ipoteze sunt multe. Cert este că nu e un al patrulea ipostas al dumnezeirii, aşa cum se poate înţelege de la S. Bulgakov şi alţi "sofianişti".Nici acest lucru nu-l știam, deși bănuiam că Marea Biserică nu-și serba ziua pe 17 septembrie"Ziua Bisericii" era considerată ziua sfinţirii ei, tocmai de aceea au rămas în calendar amintirea Târnosirii Bisericii Sf. Mormânt sau a Sfintei Sofii din Constantinopol. Dar aceste biserici niciodată nu au avut "hram".
Se pare că nu toate bisericile aveau "ocrotitor", ci numai cele care aveau vreo legătură cu persoana, moaştele sau minunile acelui sfânt. Este greu de spus, pt că mai târziu toate bisericile au primit ocrotitor.Dar dacă tîrnosirea avea loc chiar în ziua Ocrotitorului ?
Se crede că e vorba de sec. 15 sau chiar 16. Ipoteze pe care le-am citit pe la ruşi. N-am aprofundat acest domeniu (încă)...Când au apărut însă zilele de hram așa cum le știm azi ?
Înapoi la “Sărbători şi perioade liturgice. Slujbe specifice”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori