,,S-a făcut seară, s-a făcut dimineaţă, zi una!"

Tot ce ţine de sărbătorile bisericeşti şi calendarul Bisericii Ortodoxe. Abordare istorico-liturgică şi exegetică
prmihai
Mesaje:25
Membru din:12 Noi 2009, 00:34
Confesiune:ortodox
,,S-a făcut seară, s-a făcut dimineaţă, zi una!"

Mesaj necititde prmihai » 27 Iun 2013, 20:44

Topicul ,,Ziua începe dimineaţa sau seara?” este printre singurele topice care au fost închise pe Forum, semn că e un subiect iritant. Cu riscul că v-aş putea supăra, părinte, îndrăznesc să redeschid subiectul postând cele două email-uri pe care i le-am trimis iniţiatorului discuţiei prin intermediul Forumului sfinţiei voaste:
1.
Am citit abia acum pe Forumul părintelui dialogul pe care ai încercat să-l iniţiezi privitor la ce spun Sfinţii Părinţi (atunci când tâlcuiesc referatul biblic) despre zi ca unitate de timp ce conţine o succesiune ziuă-noapte. Nu prea ai avut parte de un răspuns. Ai fost chiar puţin ironizat. Am vrut să-ţi răspund acolo, dar am văzut că părintele a închis subiectul aşa că am trimis pe e-mail.

Am citit şi eu de mai multe ori Omiliile la Facere ale Sf. Vasile cel Mare, ale Sf. Ambrozie şi ale Sf. Ioan Gură de Aur şi am avut o adevărată descoperire, întru uimire.
Confuzia apare în urma traducerilor mai noi deficitare ale Scripturii în limba română, traduceri care au intrat atât de mult în subconştientul colectiv al ortodocşilor încât nu o mai poţi scoate la capăt.

Dacă urmăreşti textul Scripturii conform traducerii de la 1688 cât şi a Bibliei de la 1914 vei observa că ele concordă întru totul cu tâlcuirea Sfinţilor Părinţi.

,,De-nceput au făcut Dumnezău ceriul şi pământul. Iar pământul era nevăzut şi netocmit. Şi întunearec zăcea deasupra preste cel fără de fund, şi Duhul lui Dumnezău Să purta deasupra apei. Şi zise Dumnezău: ,,Să să facă lumină!” Şi să făcu lumină. Şi văzu Dumnezău lumina că iaste bună, şi osebi Dumnezău între mijlocul luminii şi între mijlocul întunearecului . Şi numi Dumnezău lumina ziuă şi întunearecul numi noapte. Şi să făcu sară şi să făcu dimineaţă , zi una .”(Biblia 1688,Fac. 1,1-7)

Ediţiile noi folosesc traducerea : ,,Şi a fost seară şi a fost dimineaţă” ceea ce creează ambiguitate. Expresia ,,s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă” exprimă clar ordinea succesiunii ziuă - noapte, căci mai întâi a fost ziua, iar ,,s-a făcut seară” desemnează sfârşitul zilei; apoi a fost noaptea, iar ,,s-a făcut dimineaţă” desemnează sfârşitul nopţii. ,,A fost seară şi a fost dimineaţă" îţi dă de înţeles că ar fi doar o succesiune seară – dimineaţă în lipsa zilei şi a nopţii.

O altă confuzie care se face este între cei doi termeni ,,ziuă" şi ,,zi".
Ce a numit Dumnezeu ziuă şi noapte sunt părţi ale unei unităţi de timp numită zi. A se face distincţie, deci, între ,,ziuă", ca perioadă de lumină, şi ,,zi", ca unitate de timp care cuprinde şi noaptea alături de
ziuă. Odată cu creaţia a început deci să se consume şi prima unitate de timp delimitată de Dumnezeu.
Unitatea de timp numită zi a început aşadar, cu perioada numită ziuă şi a continuat cu perioada numită noapte. Că ziua a fost urmată de noapte şi nu invers, ne-o dovedesc cuvintele de la urmă: ,,Şi s-a făcut seară”, ceea ce nu putea fi decât dacă mai întâi a fost ziuă.

Sfântul Vasile conchide acest fapt: ,,A spus <<zi una>> pentru că vroia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile.

Deci nu e corect să zici: ,,a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua întâi", ci ,,s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă. Zi una", apoi ,,zi a doua", ,,zi a treia"...

Diferenţele sunt majore.

Rămâne întrebarea: Dacă ,,o zi" este unitatea de timp creată de Dumnezeu ca succesiune ziuă-noapte de ce timpul liturgic are altă configuraţie? Timpul astronomic este creat de Dumnezeu, nu inventat de om şi, dacă este creat de Dumnezeu de ce nu coincide cu timpul liturgic?

Se spune că timpul liturgic creştin urmeată timpului liturgic iudaic. Iar timpul liturgic iudaic nu era diferit de timpul astronomic căci se conforma referatului biblic. Problema este cum de au făcut iudeii confuzia remarcată de Sfântul Ioan Gură de Aur în tâlcuirea zilei a treia şi cum de creştinii
au preluat fără nici o problemă această confuzie?


Problema ta nu era de fapt dacă să facem sau nu seara vecernia, căci vecernie tocmai asta înseamnă: slujbă de seară. Problema este dacă la slujba de seară, adică la vecernie, e potrivit să înceapă deja prăznuirea în cântări a sfântului sau a sărbătorii din ziua următoare.

2.
Nelămurirea privitoare la ziua liturgică şi la succesiunea ziuă-noapte, personal, am elucidat-o. Nu ştiu dacă este o explicaţie viabilă pentru toată lumea, dar pe mine mă odihneşte.
Cum ţi-am scris şi data trecută, succesiunea ziuă-noapte (desemnând unitatea de timp numită zi) este consemnată de referatul biblic şi întărită de tâlcuirea unanimă a Sfinţilor Părinţi. ,,Virusarea" s-a produs în traducerea modernă conformă textului masoretic(evreiesc) şi în contra Septuagintei: ,,a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua întâi", în loc de: ,,s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una". Nu mai abordăm acum această problemă.

Ne întoarcem la întrebare: de ce începem ziua liturgică cu vecernia? Când a instituit aceasta Biserica?
În Biserica primară şi în secolele imediat următoare, creştinii săvârşeau slujba vecerniei ca slujbă de seară, pur şi simplu. O parte din ritual e întradevăr preluat de la iudei. Elementul principal al acestei slujbe era rânduiala aprinderii candelei şi a punerii ei înaintea ,,catapetesmei, în cortul mărturiei". Candela trebuia să ardă ,,de seara până dimineaţa înaintea Domnului pururea", şi înaintea ei Aaron şi fiii lui să aducă tămâie. Chiar şi după dărâmarea templului din Ierusalim, iudeii nu au uitat această rânduială a aprinderii luminii de seară şi ea a fost preluată întocmai de către primii creştini. ( Vezi amănunte în cartea lui Nikolai Uspensky - ,,Slujba de seară în Biserica Ortodoxă") Asta nu însemna că slujba de seară însemna pentru creştini începutul unei noi zile ca şi pentru iudei, dovadă critica pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o aduce practicii iudaice de a socoti o zi începând cu seara precedentă.

Apoi, cu totul separat se problematica slujbei de seară, tradiţia creştină a împământenit ca orice Praznic Împărătesc să aibă Înainteprăznuire şi după prăznuire (până la Odovanie).
Dacă urmăreşti în calendar toate Praznicele Împărăteşti şi cele închinate Maicii Domnului au zi de înainte prăznuire. Ba mai mult, Catavasiile fiecărui Praznic încep a se cânta cu mult înainte de Praznicul propriu-zis, anticipându-l. De exemplu, catavasiile Naşterii încep să se cânte de pe 21 noiembrie, catavasiile Botezului de pe 1 ianuarie.

În momentul în care toate zilele calendaristice ale unui an au devenit zile de prăznuire (de pomenire) a sfinţilor (ceea ce e clar că nu fusese de la început), atunci, conform regulii înainteprăznuirii li s-a rânduit şi sfinţilor o anticipare a prăznuirii lor. Şi pentru că între Praznicele împărăteşti şi zilele de pomenire a sfinţilor este totuţi o diferenţă, nu li s-a acordat sfinţilor o zi întreagă de înainte prăznuire, ci s-a introdus în cadrul slujbei vecerniei din ziua precedentă cântări închinate sfântului respectiv.

Apoi, când au fost alcătuite şi definitivate cărţile liturgice (Mineele) cu slujbele specifice fiecărei zile ale anului, a fost firesc să se structureze textul pe zile, începând cu vecernia zilei precedente pentru că conţinea deja cântări închinate sfântului din ziua următoare.

În concluzie, slujba vecerniei din Ceaslov (care nu are nimic de-a face cu sfântul propriu-zis al zilei) este slujba de seară care desemnează sfârşitul zilei în curs (ca perioadă de lumină), dar care nu desemnează o zi completă sfârşită (ce e alcătuită dintr-o ziuă şi o noapte la un loc şi care abia odată cu sfârşitul nopţii se termină). E puţin agramată fraza, dar am forţat exprimarea pentru a păstra distincţia între cei doi termeni ,,zi" şi ,,ziuă" care sunt cauza tuturor confuziilor pe această temă. În cadrul acestei slujbe de seară se intercalează ca o anticipare, ca o înainte prăznuire cântări închinate sfântului din ziua următoare. Sunt două lucruri distincte.

Şi un ultim argument pe care l-am aflat tocmai de la Părintele Petru Pruteanu (şi care mă întăreşte în părerea ce mi-am format-o faţă de acest subiect) este faptul că în rânduiala liturgică grecească, toată cartea Triodului este în aşa fel structurată încât succesiunea zilelor liturgice începe cu utrenia, nu cu vecernia. Am înţeles că şi în Triodurile noastre vechi era la fel, dar românii, aşa sunt ei, vor să fie ,,mai cu moţ" şi au modificat, au uniformizat, ca să nu se smintească careva (sau mai bine zis: ca să nu se trezească careva). În felul acesta se dezleagă şi enigma Deniilor din Săptămâna Patimilor care fiind rânduite în Triodul românesc anapoda, crează confuzie. Corect ar fi aşa: Denia săvârşită la 1 noaptea sau la 4, 5 sau maxim 6 dimineaţa (depinde de parohie, dar obligatoriu trebuie să rămână slujbă de dimineaţă, căci Denia este Utrenie); apoi toată ziua ajunare şi seara Liturghia Darurilor înainte sfinţite în cadrul vecerniei. Joi seara vine, conform rânduielii, Liturghia Sfântului Vasile unită cu vecernia, ca Liturghia Cinei celei de Taină; Vineri dimineaţă, în zori de zi, Denia celor 12 Evanghelii cu Răstignirea propriu-zisă; Vineri după-amiază, pe la 16.00, 17.00, Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf, a căborârii de pe Cruce; Vineri noapte, aproape de miezul nopţii, Denia Prohodului; iar în Sâmbăta Mare după-amiază, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia Învierii, ca Înainteprăznuire.
Anul acesta chiar aşa am făcut şi mărturisesc din experienţă că schimbă cu totul modul de trăire a Săptămânii Patimilor.

Să dea Dumnezeu să-ţi folosească aceste explicaţii. Pe mine, când le-am conştientizat, m-au aşezat în pace şi nici nu mă mai zbat să conving pe cineva de ceva.
Dacă eu cinstesc la vecernie un sfânt ca înainteprăznuire, iar alt creştin chiar crede că ziua (fie ea şi liturgică) începe cu vecernia e treaba lui şi nu fac tulburare pentru asta.

În cei priveşte pe Sfinţii Părinţi, mulţi au citit Omiliile la Facere, dar în toate traducerile româneşti, traducătorii au dat citatele scripturistice folosind versiunile moderne ale Bibliei (mai ale cea din 1988). E un fel de schizofrenie, pe de o parte dai citatul ,, a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua întâi..." pe de altă parte prezinţi textul sfinţilor care tâlcuiesc în contră şi explică clar distincţia între ,,zi" şi ,,ziuă", precum şi succesiunea ziuă - noapte. Chiar şi tu când ai dat citatele din Sfinţii Părinţi pe Forum ai căzut în capcana aceasta şi n-ai putut fi convingător, căci orice ar fi spus sfinţii dacă ,,a fost seară şi a fost dimineaţă" se duce de râpă tot edificiul demonstaţiei.
P.S. Părinte, socotesc că nu v-am mâhnit sau obosit cu această postare. Nu am vrut iniţial să o fac, cunoscând spiritul sfinţiei voastre oarecum ironic şi tăios când vedeţi în jur prostie, ignoranţă sau încrâncenare în tipare fixe. Cu riscul că aş putea intra şi eu în aceste categorii am redeschis totuşi subiectul. Ce părere aveţi? E chiar un subiect care poate produce tulburare şi sminteală de a aţi închis topicul iniţial?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: ,,S-a făcut seară, s-a făcut dimineaţă, zi una!"

Mesaj necititde protosinghel » 28 Iun 2013, 01:22

:) Discutaţi, oameni buni şi nu dezvoltaţi teorii conspiraţioniste.


Înapoi la “Sărbători şi perioade liturgice. Slujbe specifice”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX