În general se ştie că unele elemente ale cultului nostru au fost inventate de eretici, dar au fost preluate şi de ortodocşi: de exemplu, obiceiul procesiunilor liturgice.
Se pare că Liturghia Darurilor Înaintesfinţite, dar şi multe rugăciuni ale cultului nostru aparţin lui Sever al Antiohiei. Specialiştii au stabilit mai multe similitudini textuale, iar sirienii monofiziţi chiar au o Liturghie a Darurilor Înaintesfinţite care-i poartă numele...
Contribuţia altui patriarh antiohian monofizit - Petru Gnapheus Fullo e recunoscută chiar de scriitorii ortodocşi:
* Atunci episcopul citea ultima dată exorcismele asupra canidadaţilor la Botez, iar Sâmbăta Mare aceştia erau botezaţi.
Simbolul de credinţă într-adevăr a fost alcătuit pentru Botez, iar Anaforaua în sine reprezintă o mărturisire de credinţă, chiar mai detaliată decât Crezul.
Monofiziţii au introdus Crezul în Liturghie ca să arate că ei sunt singurii fideli Crezului Niceo-Constantinopolian, iar după generalizarea lui în Liturghie de către Timothei al Constantinopolului (tot monofizit, ucenic al lui Gnapheus), ortodocşii nu l-au mai putut scoate, căci ar fi fost învinuiţi de trădare a credinţei stabilite la Niceea.
**Cam acelaşi lucru e valabil şi cu pomenirea Născătoarei la ectenii. Dacă ortodocşii ar fi scos-o, ar fi fost învinuiţi de nestorianism. Şi totuşi, ecteniile nu aveau iniţial aceste pomeniri şi fac parte din textul original al ecteniilor.
-----------
Câte alte rânduieli liturgice le-am împrumutat de la romano-catolici, iar în prezent, deşi ştim de unde vin, le păstrăm "cu sfinţenie". Este suficient să amintim doar Trebnicul lui Petru Movilă cu formula lui de dezlegare la Spovedanie sau rugăciunile de sfinţire a icoanelor...
Nu propun nimic în legătură cu toate acestea, nu vă speriaţi! Am vrut doar să fac cunoscute aceste curiozităţi liturgice care ne pot ajută să ne înţelegem mai bine trecutul şi prezentul...