Mesaj necititde Dahnah » 09 Mai 2008, 22:18
Onomastica comemoreaza moartea unui sfant, si da, e oarecum ciudat sa zici ca eu petrec pe seama mortii altcuiva. Am auzit un preot dand o explicatie foarte interesanta. Trebuie sa sarbatorim sau nu? Da, trebuie, dar de ce? Pentru ca Sfantul s-a bucurat de moartea in sine, e viziunea pe care o are cineva (sau ar trebui sa o aiba) asupra mortii. Deci e motiv de sarbatoare, pentru ca moartea din perspectiva crestina nu e suferinta ci punte care te duce catre imparatia lui Dumnezeu (cel putin pentru sfinti e sigur, ca noi, cine stie...)
Atunci, cu acest inteles normal ca e mijloc de a sarbatori, numai ca in general uitam substanta si ne tinem atasati de ceea ce e mai simplu, de ritual: petrecere, mancare, bauturi, distractie. Cred ca putem imbina cele doua, si lumescul si spiritualul, daca nu se fac excese.
E ceva asemanator cu parastasele pentru morti, cam care e scopul lor, nu sa iti amintesti de cel decedat si sa unesti familia, prietenii, cunoscutii lui? Si din toata asta cam ce a ramas? Numai practica: masa mare, mancare multa (ca la praznic, deh, ca s-a inventat si zicala), bautura si discutii de tot felul. Nu zic ca trebuie sa vorbesti numai despre cel mort, dar sa incercam sa nu pierdem esenta fiecarui eveniment.
"Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale." (Psalmul 36:4)