La slujbele arhiereşti, de cele mai multe ori, Darurile se lasă descoperite şi abia la Heruvic, înainte de Vohod, chiar arhiereul le acoperă.In urmatorul fotoalbum : http://www.eph.md/gallery/9august2010.html este redata o imagine unde arhiereul scoate mirinde la proscomidiar. Atunci discul si potirul nu erau acoperite . Tinand cont ca rusii acopera sfintele dupa terminarea proscomidiei si lasa loc pentru punerea mirindelor , cand scoate arhiereul mirinde ? Atunci scoate pentru vii si adormiti sau pentru sine ?
Aceasta nu se mai face..., decât în faţa Proscomidiarului.Daca arhiereul acopera acum Darurile mai are timp pentru cadire ?
Eu aşi renunţa la el de tot. L-aşi lăsa doar de ziua ierarhului...Un lucru nu inteleg la liturghia arhiereasca. In ziua cand se savarseste prohodirea unui preot si participa arhiereul, de ce se mai canta traditionalul: "intru multi ani stapane"? Ce nu se poate renunta? Parca nu merge. Dvs ce simtiti?
Eu nu cred, eu ştiu, pt că i-am fost 4 ani ipodiacon. La Iaşi făcea la fel, pt că aşa vrea.Cand slujeste la Catedrala patriarhala , PF Daniel nu imbrca sfintele vesminte in Sf. Altar ci in Resedinta patriarhala , astfel intra in biserica invesmantat . Este aceasta o particularitate a Liturghiei patriarhale sau asa vrea PF Daniel ? Dvs ce credeti ?
Am vazut si alti arhierei facand asa.Cand slujeste la Catedrala patriarhala , PF Daniel nu imbrca sfintele vesminte in Sf. Altar ci in Resedinta patriarhala , astfel intra in biserica invesmantat . Este aceasta o particularitate a Liturghiei patriarhale sau asa vrea PF Daniel ? Dvs ce credeti ?
Asta e o practică cunoscută şi devenită obligatorie doar în Biserică Rusă.Unii nu se imbraca nici in resedinta , nici in Sf. Altar ci in mijlocul bisericii . Despre aceasta practica ce parere aveti ?
Această ultimă spălare de care spuneți, la preoți, nu s-ar justifica nici în cazul în care nu ai paraclisier? Nu de altceva, dar până aici trebuie să îți rânduiești și cădelnița, iar în unele cazuri există posibilitatea să te murdărești.E o problemă complicată aici. Ea e legată de istoria Intrării Mari, dar şi a practicii vechi a cetehumenatului. O luăm în ordine:
1. În trecut, exista un singur moment de spălare a mâinilor (numit în latineşte "lavabo"), înainte de Intrarea Mare. În timp ce diaconii se pregăteau să aducă Cinstitele Daruri de la skevofylakion, ipodiaconii îi dădeau arhierului vasul pt spălarea mâinilor. După aceea, arhiereul primea Darurile şi le punea pe Sf. Masă. Era un moment foarte solemn. Se pare că tot atunci îşi spălau mâinile şi preoţii, iar un moment pt spălarea mâinilor diaconilor nu se cunoaşte. Mă refer aici la o spălare de aceasta simbolică, căci e de la sine înţeles că toţi trebuiau să fie cu mâinile curate.
2. În timp ce-şi splăla mâinile, arhiereul îi întreba pe ipodiaconi "Câţi sunt credincioşi?", iar aceştia răspundeau: "Toţi sunt credincioşi!", în sensul că toţi catehumenii au fost daţi afară şi toţi cei care sunt acum în biserică, sunt credincioşi (adică botezaţi). Ca şi alte dialoguri de acest gen, acum el e tocmai invers : ipodiaconul îl întreabă pe arhiereu "Câţi sunt(eţi) credincioşi", iar acest răspunde "Toţi sunt(em) credincioşi" - de parcă arhiereul s-ar ocupa de concedierea catehumenilor, iar ipodiaconii îi cer "raport de activitate"
3. Între timp, împrumutând din slujba preoţească (simplă) dezvoltată mai târziu, Arhieraticonul a mai introdus 2 spălari a mâinilor: înainte de începutul Liturghiei (eventual după hirotesia unui ipodiacon care la aceeaşi Liturghie va fi hirotonit diacon) şi după împărtăşirea cu Sf. Taine. Bineînţeles, în primul caz nu trebuie să se spună dialogul despre care am vorbit mai sus, pt că "Liturghia catehumenilor" abia începe şi lor nu le este interzis să asiste la ea..., iar în al doilea caz, după împărăşire - la fel nu trebuie spus, pt că momentul concedierii a trecut demult.
Am văzut, tot în BOR, că unii arhierei se spală pe mâini şi la Axion, ceea ce nu mi se pare necesar şi potrivit, aş spune, nici măcar în cazul preoţilor.
Originea lor istorică este foarte nouă, (sec. 15-17), când fiecare gest liturgic trebuia să fie însoţit de careva stihuri/formule, care să exprime sensul gestului.Preacuvioase părinte, în cadrul Liturghiei arhierești în timpul cântării Sfinte Dumnezeule..., diaconul al treilea ia dichierul și-l dă arhiereului zicând încetișor "Moise și Aron întru preoții Lui și Samuel întru cei ce cheamă numele Lui" apoi, Arhiereul face semnul crucii cu dichierul pe Sf. Evanghelie apoi îl dă diaconului... timp în care diaconul al doilea ia trichierul și-l dă arhiereului, zicând încetișor: "A Treimii arătare la Iordan s-a făcut."
Vă rugăm să ne expilcați ce înseamnă aceste lucruri ”stihuri”, care sunt originea lor istorică, și ce simbolizează ele?
Da, sunt nişte faze tragico-comice, a căror istorie nu o cunosc, dar presupun că este relativ nouă (nu mai veche de 1453) şi cu mult iz de politică bisericească.Am vazut ca la dipticele arhieresti, dupa ce Patriarhul Bartolomeu a pomenit intreg episcopatul, fiecare episcop l-a pomenit pe Patriarhul Bartolomeu. Iar diaconii luau ceva de la episcopii care il pomeneau pe Patriarh si aduceau Patriarhului, iar Patriarhul insemna (+)deasupra potirului cu ceea ce dadeau diaconii apoi le reinturna. Se poate sti ce semnifica aceste pomeniri si gesturi?
Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 11 vizitatori