Mesaj necititde esenin » 29 Oct 2010, 14:02
Doriana,
Nu este simbolistica ! Nu ”simbolizeaza” ! Este ! Bebeul chiar are un moment de asfixie. ”Sufletul”- suflul de viata, ”rouach” lui se desprinde o clipa (mica) pentru ca Duhul sa ii ia locul (intrucatva, presupun). De ce credeti ca insista ei pe imersiune. Stropirea nu e de ajuns, ptr ca nu il sufoca. E chestiune strict functionala, fabricatia, manufacturarea unui om nou, in locul celui mostenit, adamic. Ii dam noi, ca ageamii, valente simbolice ptr ca nu intelegem. Este chiar prototipul de act RITUAL! ”moare” unul ca sa se nasca altul, ”din Duh si din apa”, concret. Popa e agentul, e manipulatorul. La catolici se ”simbolizeaza”, mai degraba.
Despre biserica, nici aici nu prea aveti dreptate...dar nu insist. Mai ales daca esti pacatos esti membru al ei !. E invers decat perceptia exterioara, a mea sau a dumneavoastra, si iar, cu motive intemeiate....poate altadata. Trebuie sa ganditi altfel in cazul ortodoxiei, admit ca e peste mana in raport cu obiceiurile noastre de gandire.
Ioachim,
(Nu ma mai firitisiti ca ma jeneaza. - in alt topic. Prefer sa ma cert, dar cea mai buna este calea de mijloc.)
Cum inteleg asta? oarecum pe ortodoxeste (asa banuiesc): este inlocuirea egoului propriu cu Sinea christica, ca la Sf. Pavel. Ortodoxia ar zice ceva de genul: ”nu vointa mea ci a Domnului”, ”nu eu ci Christ in mine”....etc. Cred ca ma deosebesc la metoda practica:. Va dau liniile mari, sper sa nu ma luati de nebun. Singurul liber este Dumnezeu, ptr ca este fara cauza. Se intemeiaza in Sine, nu are origine. Daca inlocuiesc sinea mea cu a Lui, daca ”cunosc Adevarul” (cu majuscula), atunci el va fi ”luat chip in mine”. Am zis deja ca orice adevarutz asimilat este un pas mic spre El. Adevarurile se castiga prin munca in/asupra gandirii. (nu zic ca asta e o generalitate, sau ca trebuie sa fie, zic doar ca in cazul meu, trebuie sa inteleg ca sa obtin o certitudine. Stiu ca la altii nu e la fel). Ori intamplator (sau nu, vezi Damaschinul, mi-a fost de mare folos) si gandirea se intemeiaza in sine. Exemplu: Daca ai ”demonstrat” ceva, nu ai nevoie sa mai demonstrezi si demonstratia. Demonstratia (prima) e suficienta pentru ca e fondata in sine. Alt exemplu, mai complex: daca vrei sa vezi ce e intr-o camera aprinzi lumina, si vezi masa, scaunele...etc. Dar daca vrei sa vezi si lumina nu mai e nevoie sa mai aprinzi una. Prima e suficienta, e cauza siesi. (Ioan da cateva sugestii). Dincolo de gandire nu mai este nicio alta instanta. Nu vorbesc despre gandirea despre ci doar despre aceasta activitate, gandirea, gandeala, ”abstracta”. Nu afirm prin asta ca Dumnezeu este gandirea (desi Damaschinul aproape ca o face) ci doar ca este o fatza ”tangibila” a Lui. Daca nu mai este ”despre” (In cazul demonstratiei demonstratiei. Exemplul mi-a fost infiltrat de Ioan Cr. care a pus o intrebare despre ”ideea de idee”). Daca se elibereaza de toate urmele afectelor, reprezentarilor....etc. De ce trebuie sa se elibereze ? Pentru ca acelea (afectele....etc) esti de fapt TU, (reactia TA la lucruri) nu lucrul acela, intemeiat in sine.
Pentru atat, nu sunt complet de acord cu ”Cogito ergo sum”. Ce trebuie atins este interiorizarea autofiintarii. (Christul interior). Acel ”ergo sum” se referea la existenta sinei lui Descartes, si nu la ceva/cineva interior care sa poata afirma ”ego sum” pur si simplu. (Totusi D a intuit un pic din cale).
Cam asa.....in linii foarte mari. Nu l-am citit inca pe Palama, urmeaza. Nu stiu care e mecanica isihasmului.