Zbieratul care l-a auzit părintele Paisie, putea fi şi de la draci, putea fi şi asemănător de la o pasăre sau animal sălbatic, putea fi şi în părere sau închipuire de sine. Dar al lega ,zbieratul, de actul proscomidiei este foarte stupid, şi eu nu-i dau crezare + că părintele Paisie a dat o interpretare personală, închipuită, doar în baza presupunerii, fără temei, nefiind avizat în cele ale liturgicii, nici măcar preot fiind, ca să nu mai spun că nici el nu a fost scutit de greşeală, se ştie contrazicerea între el şi Păr Porfirie, (tot sfânt) privind codul liniar de bare, ca pecetluire a lui antihrist.-Cuv.Paisie Aghioritul, care mărturiseşte că fiind de rând ca paracliser, odată cu cuvintele preotului - junghie-se Mielul lui Dumnezeu..., a auzit glasul unui miel zbierând. Mai departe Părintele Paisie a conchis că Taina Jertfirii Mielului începe încă de la Proscomidie, nu cum greşit afirmă unii că ea are loc doar mai târziu... ;
Să nu se creadă că am ceva cu pr Paisie, nu, îl respect nespus de mult şi am evlavie la el.
În primul rând, la pro. Isaia (53) se face o comparaţie a faptei Mântuitorului, cu oaia şi mielul. Ca o oaie spre junghiere s-a adus şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa.
Iar sf Ioan Botezătorul, la ev Ioan, 1;29, preea comparaţia, metaforic exprimându-se, arătând amândoi profeţii acelaşi lucru.
Anume, chipul de smerenie, blândeţe, nevinovăţie şi neîmpotrivirea Lui Hristos faţă de ucigaşi care L-au ucis, care de bună voie a suferit moartea , ca jertfă pt împăcarea omenirii cu Dumnezeu.
Ar fi o prostie crasă să credem că, s-ar jertfi un miel (la propriu) la proscomidie..., că prin zbierat, ce se înţelege dacă nu asta? Şi mă rog, care era raţiunea minunii, dacă chiar a fost? Se ştie că Dumnezeu nu face minuni la întâmplare, aşa numai de senzaţie, dacă nu există un motiv temeinic.
Cred că trebuie prudenţă şi discernământ, pt a nu lua tot ce ni se oferă ca bun din partea oricui a scris cărţi şi chiar a unor părinţi, fie ei chiar şi sfinţi prin viaţa lor.
Pentru că există un fel de a fi şi a gândii, în general, printre unii oameni, care dispreţuisc neîncrezător părinţii care sunt în viaţă, chiar dacă spun lucruri mari, interesante şi adevărate, în schimb, atribuie o credulitate excesivă unor părinţi trecuţi în cealaltă viaţă, doar pt faima de sfinţenie, care există în opinia majorităţii oamenilor, chiar dacă acei părinţi au greşit în unele aspecte ale credinţei, chiar foarte mult; ca să nu mai dau nume acum, deşi am pe limbă.
Eu, citisem că pr Iacov, a văzut o picătură de sânge pe margina sf disc şi a arătat-o şi unuia din fraţi, apoi picătura a dispărut, dar nu spune anume că la proscomidie, sf voastră unde aţi citit, la ce pgină există afirmaţia?- Fer. Iacov Tsalikis, care mărturisea că după acoperirea Darurilor la Proscomidie a văzut sânge pe marginea sfintelor acoperăminte, lucru pe care cei din altar au spus că nu-l văd. Or mai fi şi alţii ce mărturisesc lucruri asemănătoare, dar acum nu am timp să caut date suplimentare, ci cred că acestea sunt îndeajuns.
Despre picătură, afirmaţia există în cartea :Un Stareţ Sfânt, fericitul Părinte Iacov, la pg 86. din 2002 .