Şi la rugăciunea "Nimeni din cei legaţi..." avem acelaşi verb...,,...fă-ne să fim vrednici a-Ţi aduce rugăciuni, cereri şi jertfe ... şi ne învredniceşte pe noi, pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta...'' . În ambele cazuri este vorba de traducerea verbului verbul ἰκανόω care înseamă "a face apt (de/pt ceva)"?
În funcţie de context, se poate traduce şi aşa, şi invers. Aici e mai potrivit "să se îndreptăţească", aşa cum traduc şi majoritatea covârşitoare a ediţiilor moderne...Duminică s-a citit la Evanghelia de la Liturghie, Parabola Samarineanului milostiv. Sunt două versiuni de traducere care circulă concomitent în diverse ediţii ale cărţilor de cult. În unele se spune. ,,...vrând să se îndrepteze pe sine...'', iar în altele: ,,...vrând să se îndreptăţească pe sine...''. Care ar fi traducerea corectă, căci sensurile celor două expresii sunt total diferite?
După "Rugăciunea de după Amvon", se face Trisaghionul pt cei adormiţi, fără Otpust, apoi "Fie numele Domnului..." şi Otpustul. Aşa se face în Athos.Într-o altă ordine de idei, cum vi se pare corect, Litia pentru cei adormiţi să se săvârşească în cadrul Liturghiei, imediat după rugăciunea Anvonului, sau la sfârşit, după Otpustul Liturghiei?
Eu până acum cred că greşeam. Săvârşeam Litia mică ( pentru cei adormiţi ) după rugăciunea Anvonului,când ziceam troparele pentru cei adormiţi, ectenia, cele două rugăciuni de iertare la morţi, făceam otpustul parastasului mic şi veşnica pomenire, după care continuam Liturghia cu ,,Fie numele Domnului...''. În cazul acesta, în cadrul Liturghiei intercalam o slujbă cu otpust propriu, după care continuam Liturghia până la otpustul Liturghiei. Astfel sunt practic două otpusturi.
Ce părere aveţi? Dintre toate variantele posibile ( de intercalare sau nu ) care ar fi cea mai potrivită şi din punct de vedere tipiconal şi din punct de vedere practic?
Nu ştiu. Unde aţi găsit asta?ce e cu prescura aburinda de la Proscomidie din Liturghierul lui Macarie?
Acele "Aminuri" diaconeşti nu se găsesc în vechile mss şi nu sunt organic legate de epicleză.de ce la epicleza, in Liturghierul lui Macarie, avem la sfarsit doi de amin, nu trei, ca la Dosoftei? unu nu merge?
Cred că da. Şi încă una cât mai mare, ca să nu fie nevoie de tăiat pentru anafură şi alte pâini, care să necesită şi binecuvântări suplimentare. Dacă este totul din prescura din care s-a scos Agneţul, binecuvântări suplimentare ale anafurei nu este nevoie să se facă.pana la urma, prescura unica cu 5 peceti e mai buna decat folosirea a 5 diferite?
Acea rugăciune trebuie să se citească înainte de "Că tu eşti sfinţirea noastră" şi este una de mulţumire nu doar pt preot, ci şi pentru credincioşii care s-au împărtăşit în acea zi. A fost mutată din (false) motive practice, motivate şi de faptul că în marea parte a anului preotul este singurul care se împărtăşeşte.rugaciunea de multumire dupa punerea particelelor in potir este la plural. locul ei n-ar fi la sa se umple gurile noastre? (am gasit deja raspunsul, e la inainte de ca tu esti sfintirea noastra)
Explică şi Fountoulis asta. Se referă nu la credincioşi, ci la monahii din pustie. Adică părinţii din mănăstiri, după ce invocă la apolis rugăciunile Sfinţilor (canonizaţi), cer şi rugăciunile părinţilor din pustie, pe care-i consideră mai plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Dacă este de faţă episcopul sau stareţul, athoniţii spun "Pentru rugăciunile sfântului(!) stăpânului/părintelui nostru...".acea informatie ca la Utrenie, canoanele inlocuiesc cele 4 canoane si acatiste care sunt recomandate clericilor la sfarsitul Liturghierului, de unde este?/quote]
Din "logica bunului simţ". În scurt timp voi pune un material pe blog la această temă.Păi nu spune asta Canonul 12 al Sf. Nichifor Mărturisitorul?este adevarat ca in mod normal, cinstitele daruri nu ar trebui binecuvantate cu mana la Proscomidie, nici la inceput (aceea pare a fi binecuvantarea slujbei), nici la turnarea in potir, nici la rugaciunea de sfarsit?Citiţi în cartea mea. Dacă nu o aveţi, aşteptaţi a doua ediţie.pe toti sfintii pomenindu-i ... se refera la credinciosi, nu la invocarea sfintilor. sunt gata sa inghit explicatia, in virtutea logicii slujbei, dar un argument, totusi?pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri ... scria intr-n post ca tot la credinciosi se refera ... argumente?
Eu nu am această carte. M-am uitat pe original şi parcă n-am găsit. Poate e neatenţia mea...in Liturghierul lui Macarie reeditat in 2008 la Targoviste, vol. 1, pag. 28, sus, cu calda si abureste. trebuie cumva sa avem grija sa nu umezeasca dedesubt, nu inteleg nimic, se folosesc prescuri calde?!
Cel mai probabil n-o găsiţi. Luna octombrie nu-i departe.abia astept editia a doua, desi nu cred ca o sa am rabdare si o s-o caut pe prima (a disparut deja de pe piata, doar daca o gasesc uitata intr-o librarie)
În tradiţia rusă, în colul stâng (nord-vest) al Sfintei Mese tot timpul stă un analog pentru Liturghier şi, la nevie, şi pt pomelinice. În Biserica Rusă este interzis de a pune Liturghierul sau altceva pe Sf. Masă afară de Antimins, Evanghelie, Chivot şi Cruci. Candelele şi lumânările sunt puse pe o măsură aparte în spatele Sf. Mese, de care să se poată atinge paracliserul. Microfonul de asemenea nu este accepta pe Sf. Masă.ce e cu analogul care la Utrenie sta obligatoriu in partea de N a Sf. Mese? e pentru Liturghier, pomelnice?!
Nu înțeleg cum de este caldă prescura, doar nu a ținut-o în rolă la soba din altar...Si o întoarce cu cealaltă parte în sus, care are Crucea, că încă este caldă și aburește. Așa, să stea culcată pe semn, ca să nu facă umezeală jos. Și o împunge pe ea în partea dreaptă cu sfânta copie, zicând: "Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns, și îndată a ieșit sânge și apă ...”
Acele "Aminuri" diaconeşti nu se găsesc în vechile mss şi nu sunt organic legate de epicleză.
Începând cu sec. 11-12 mss greceşti au început să bage câte un "Amin" după primele 2 binecuvântări şi încă unul după ultima binecuvântare. P. Trempeles citează mai multe mss greceşti din sec. 13-14 care încă au la a treia binecuvântare un singur "Amin".
Liturghierul lui Macarie a doua oară pune doar 2 şi aceasta poate însemna:
- o greşeală de tipar,
- o prescurdare la redactare (cum deseori se întâmpla)
- o practică a timpului (poate legată de un spaţiu concret).
În grabă, eu am căutat doar acolo unde scria despre pregătirea Darurilor şi primele acţiuni legate de pregătirea Agneţului. Nu mi-a trecut prin minte să trec şi pe pagina cealaltă, pt că nu-mi închipuia că acea prevedere poate fi în acest moment. Scuze.In Liturghier, dupa junghierea Agnetului pe Sf. Disc, scrie asa:
Este aşa text în slavonă şi traducerea este exactă....Si o întoarce cu cealaltă parte în sus, care are Crucea, că încă este caldă și aburește. Așa, să stea culcată pe semn, ca să nu facă umezeală jos. Și o împunge pe ea în partea dreaptă cu sfânta copie, zicând: "Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns, și îndată a ieșit sânge și apă ...”
Eu cred că nu trebuie să ne închipuim prea multe.Nu înțeleg cum de este caldă prescura, doar nu a ținut-o în rolă la soba din altar
M-aţi pus serios la treabă cu aceste întrebări. Deşi sunt f. ocupat, am făcut efortul de am răsfoit iarăşi toate manuscrisele. Iată concluziile:Am văzut în carta sf voastre că lipsesc Aminurile, atât la CHR cât şi la VAS, aşa cum aţi spus, dar citind în
Canonul Ortodoxiei, a pr prof Ică, la Anaforalele traduse de el din Barberini, am văzut că are Aminuri, dup primele două binecuvântări la CHR .
Iar la VAS, un singur Amin, după prima binecuvântare. Şi m-a nedumerit puţin. Să înţeleg că le-a introdus d-lui de la el, sau chiar sunt în manuscris?
Despre toate astea deja am scris în prima ediţie a cărţii. În a doua voi încerca să precizez. Acum scriu pe scurt:La Liturghia sf Ioan Gură de aur lipsesc rugăciunile de la Antifoane, acestea sunt doar la Liturghia sf Vasile şi se pare că de acolo sunt aduse şi în Liturghia sf Ioan. Mă înşel? Nu am văzut explicaţii în cartea sf voastre referitor la acest aspect.
Am mai văzut că , după Barberini, rugăciunile la Liturghia sf Ioan, încep cu Rugăciunea de prezentare a darurilor, această rugăciune corespunde cu rugăciunea de la proteisis din skevofilachion, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească, hrană a toată lumea..., care o practicăm la ambele Liturghii? , Şi cred că tot a sf Vasile este, nu?
La fel lipseşte rugăciunea Cântării Heruvimice la sf Ioan. Sunt ceva mărturii că fost introdusă din dorinţa uniformizării liturghiilor cândva? Sau era vorba de o singură liturghie cu 2 Anaforale, cum spuneaţi pe undeva?
Părinte, mai sunt şi alte întrebări, căci în domeniu liturgicii nu sunt specialist, dar dacă sunteţi foarte ocupat, nu ştiu cât să îndrăznesc ca să nu vă necăjesc.M-aţi pus serios la treabă cu aceste întrebări. Deşi sunt f. ocupat.
Este destul de lămuritor.Nu ştiu cât v-am lămurit şi cât v-am încurcat. Dar istoria Liturghiei nu e simplă şi încă are multe necunoscute...
Spuneţi-le şi celor care editează Liturghiere la Bucureşti să citească Pidalionul. Poate pe Sf. Nicodim îl vor crede, că pe mine nu vor să mă creadă...Despre, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt, de la VAS, am găsit şi în Pidalion, la sf Nicodim Aghioritul precizarea, că este o gravă greşeală şi prostie.
Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori