Eu am citit chiar zilele acestea despre un studiu facut de catre cei de la Institutul Discovery, care au descoperit printre altele C14 in carbune si chiar in diamante.
Dezintegrarea unui atom nu este programată ci e aleatorie, deoarece întreaga fizică cuantică e probabilistică. Durata de înjumătățire a unei cantități oarecare de uraniu 238 este de aproximativ 4,47 miliarde de ani. Dar un atom oarecare din acea cantitate poate să se dezintegreze spontan după o secundă sau după 100 de miliarde de ani. După 4,47 miliarde de ani probabilitatea maximă e ca jumătate din atomi să se fi dezintegrat. Asta e ideea care stă în spatele a ceea ce fizicienii numesc durată de înjumătățire a elementelor radioactive. Prin urmare, nu e o problemă dacă într-un diamant întâlnim atomi de C14. E o problemă însă dacă îi întâlnim într-o cantitate mult mai mare decât e probabilitatea maximă să găsim. Prin urmare, să nu ne îmbătăm cu apă rece.
Ceea ce m-a frapat este criticarea acestor argumente pe motiv ca "nu asa se face stiinta". Ba chiar asa se face, in cazul asta ai o ipoteza ( ca varsta pamantului este de mii de ani ) si verifici daca se confirma. Cu ce e diferit de ceea ce fac ceilalti ?
Da, numai că aici nu e vorba de a infirma o ipoteză, ci de a demola o teorie. Or o teorie e o colecție de ipoteze dependente unele de altele care au fost atât de intens confirmate, încât pentru a o demola e nevoie să se construiască o nouă teorie cu o putere explicativă și predictivă mai mare decât ea. Atunci când apare un fapt ce contrazice o anumită afirmație a unei teorii, e nevoie să vedem în prealabil dacă faptul acela a fost bine observat, iar dacă observațiile au fost corecte trebuie să vedem dacă ele sunt incompatibile cu teoria sau necesită doar unele modificări asupra teoriei în cauză. Uneori, chiar dacă unele observații contrazic o teorie și putem construi pe baza lor o nouă teorie, se poate întâmpla să nu putem renunța la teoria veche, deoarece teoria nou descoperită nu poate oferi predicții asupra unui grup de fenomene explicate de vechea teorie. Așa se întâmplă, de exemplu cu cele două teorii din fizică: mecanica relativistă și mecanica cuantică. Deși sunt incompatibile, nu se poate renunța la vreuna dintre ele întrucât ele sunt complementare și încă nu s-a găsit vreo teorie care să fie mai bună decât amândouă la un loc. Ceea ce încercăm noi aici să atacăm nu e numai faptul că Universul are 13,7 miliarde de ani, sau că Pământul are 4,6 miliarde de ani, ci că durata de înjumătățire a unor elemente radioactive stabilită de fizicieni e incorectă și ar trebui să fie de vreun milion de ori mai mică. Asta ar însemna să pornim un atac asupra fundamentelor fizicii atomice, lucru care nu știu dacă ne va reuși. Asta e de fapt teoria care trebuie demolată: fizica așa cum o cunoaștem noi la ora actuală, cu neutronii, protonii, quarkurile, forța tare și slabă, ca să enumăr doar câteva aspecte ale ei. Ca să nu mai spun că va trebui să dăm o nouă explicație pentru funcționarea reactoarelor nucleare, a ceasurilor atomice și a bombelor care iși fac treaba atât de precis. Desigur, va fi nevoie să revizuim întreg aparatul matematic de care ne-am folosit până acum. Asta pentru că așa se face știință adevărată: construind teorii capabile să explice mai bine realitatea. Dacă ne mulțumim să infirmăm simple ipoteze e normal să nu ne bage nimeni în seamă.
Și mai era un lucru. Comparând conținutul de elemente radioactive din meteoriți cu cel prezent în rocile terestre și considerând că procesele de dezintegrare beta au avut o durată de, să spunem, maxim 7000 de ani și deci rata de dezintegrare e de aproape un milion de ori mai mare decât cea stabilită prin măsurători, ar trebui să ne explicăm de ce radioactivitatea naturală pe pământ are valoarea pe care o observăm și nu una de aproape un milion de ori mai mare (lucru care ar spori și numărul cazurilor de cancer și malformații congenitale probabil dincolo de limita la care omenirea ar putea supraviețui fără o intervenție supranaturală). E vorba totuși aici de o diferență de 6 ordine de mărime, iar erorile de măsurare date de aparate nu pot depăși câteva procente. Inseamnă că aparatele pe care le folosim nu sunt bune, nu pentru că n-ar fi bine construite, ci pentru că principiile lor de funcționare nu sunt corecte, adică e nevoie să dăm de pământ cu fizica de care ne folosim pentru a le proiecta, iar despre asta am vorbit ceva mai sus.
Caut crestin cu bun simt. Gasitorului ofer recompensa.