Tunderea în monahism. Rânduială şi interpretări teologice

Toate neclaritatile legate de randuieli liturgice ale Sfintelor Taine vor fi lamurite aici!
Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 31 Mar 2012, 14:46

Foarte interesantă teza de master a Monicăi Grama, însă, ca orice studiu istoric, aduce lumină în unele privinţă dar lasă loc altor nedumeriri, mai mult sau mai puţin importante.
Cum vedeţi afirmaţia contradictorie a lui N Palmov faţă de a sf Teodor Studitul, la pagina 3: teoria că, Schima Mare ca al doilea botez, nu s-a putut menţine nici măcar în conştiinţa monahală deorece este contrară învăţăturii besericeşti?

Este extrem de frumoasă rânduiala studită a schimei monahale( R4). Combinarea cu Liturghia şi fastul. Acolo se spune că tunderea, de fapt totul, începea din altar: Apoi luându-l de mâna dreaptă îl duce în Altar şi se închină până la pământ în faţa Sf Mese şi sărută evanghelia. Rugăciunile tot din faţa Sf Mese se făceau.
Se vorbeşte de 2 tunderi, una de către preot în altar, apoi alta făcută de monahi în pridvor, oare a doua tundere ce referinţă mai avea?
Se intra în altar, probabil prin uşile împărăteşti ca la hirotonia întru diacon şi preot? Dacă ar fi să aplicăm această rânduială, aşa ar trebui? Apoi se vorbeşte de mai multe intrări şi ieşiri din altar în timpul slujbei, acestea oare cum se făceau?
Consideraţi că s-ar putea pune în practică această rânduială foarte frumoasă în timpul nostru?
Credeţi că şi pt femei la fel ar trebui?
Dacă e să ţinem cont de Sf Teodor Studitul, ar trebui doar o singură rânduială să avem, aceea a schimei mari , sau a unei singure schime. Consideraţi că este o greşeală dacă se ţine cont de acestă recomandare în practică şi se trece peste cele doă anterioare, rasoforia şi Schima Mică?
Eu înţelesesem că la greci şi acum ar fi doar un singur chip al schimei, înafară de rasoforie, dar studiul spune altceva, că ar fi toate trei. Există poate practici diferite şi la greci?
În pagina 19 se vorbeşte despre Schima Mică în relaţie cu Schima Mare, în care se vorbeşte despre o uniformizare aproape în totalitate între cele două schime, foarte adevărat. Se spune că. Ar fi uniformă, dacă nu ar fi în schima mică declaraţia hotărâtoare că ea este pentru primitor, doar o logodnă a îngerescului şi marelui Chip. Probabil în înţelesul logodnei înainte de Slujba Cununiei. Ceea ce se înţelege că Taina, sau chipul este nedeplin?
Bănuiesc că afirmaţia/ concluzia, ţine cont de referinţa acesta din rânduiala slujbei. Fratele nostru (N) primeşte paramanul spre logodirea marelui şi îngerescului chip.
Dar acest termen de logodire se găseşte şi în rânduiala de la Schima Mare: Iată, fiule, Mântuitorul Hristos în chip nevăzut stă aici de faţă. Vezi, că nimeni nu te sileşte pe tine a veni la acest chip. Vezi, că tu de bună voie voieşti logodirea marelui şi îngerescului chip.
Care este diferenţa atunci? Este doar o greşeală în termeni?
Încă o problemă. La tundere, este normal să se spune Amin, după pomenirea fiecarei persoane a Sfintei Treimi, sau un singur Amin după toate trei, ca la Botez în vechime?
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 12 Apr 2012, 01:09

Foarte interesantă teza de master a Monicăi Grama, însă, ca orice studiu istoric, aduce lumină în unele privinţă dar lasă loc altor nedumeriri, mai mult sau mai puţin importante.
Da, este un început la care am contribuit şi eu, în limitele timpului liber...
Cum vedeţi afirmaţia contradictorie a lui N Palmov faţă de a sf Teodor Studitul, la pagina 3: teoria că, Schima Mare ca al doilea botez, nu s-a putut menţine nici măcar în conştiinţa monahală deorece este contrară învăţăturii besericeşti?
1. În creştinism se spune clar că Botezul nu se repetă!
2. Faptul că nici un Canon nu spune clar dacă cineva care a curvit înainte de călugărie poate fi hirotonit după aceea, iar unii episcopi refuză hirotonia celor cu impedimente de dinaintea tunderii monahale. Cu referire la Botez însă, totul este clar: păcatele dinainte de Botez nu se iau în calcul. Tocmai de aceea Palmov a fost justificat să facă această observaţie.
Se vorbeşte de 2 tunderi, una de către preot în altar, apoi alta făcută de monahi în pridvor, oare a doua tundere ce referinţă mai avea?
În trecut monahii nu purtau părul lung, ci chiar destul de scurt. Prima tundere o făcea preotul în semnul crucii, iar monahii / monahiile o continuau în pridvor pentru fratele / sora tuns(ă). Între timp se citea Psalmul 118. În unele mănăstiri părul era pus şi păstrat în altar, sub Sfânta Masă. Dacă cineva vrea să iasă din mănăstire este trimis să-şi ia singur părul de sub Sf. Masă, ceea ce bineînţeles nu se întâmplă, căci ori se răzgândeşte, ori pleacă fără să-i mai pese de asta.
Se intra în altar, probabil prin uşile împărăteşti ca la hirotonia întru diacon şi preot? Dacă ar fi să aplicăm această rânduială, aşa ar trebui? Apoi se vorbeşte de mai multe intrări şi ieşiri din altar în timpul slujbei, acestea oare cum se făceau?
Nu cunoaştem f. multe detalii, dar cineva se ocupă în prezent de căutarea tuturor acestor informaţii şi deja a găsit câteva ceva. Când voi avea ceva concret, le voi face publice.
Consideraţi că s-ar putea pune în practică această rânduială foarte frumoasă în timpul nostru?
Cu aprobarea episcopului - DA!
Credeţi că şi pt femei la fel ar trebui?
Bineînţeles. Maicile sunt în aceeaşi treaptă cu monahii şi diferenţele de rânduială ar trebui să fie minore sau să nu fie deloc.
Dacă e să ţinem cont de Sf Teodor Studitul, ar trebui doar o singură rânduială să avem, aceea a schimei mari , sau a unei singure schime. Consideraţi că este o greşeală dacă se ţine cont de acestă recomandare în practică şi se trece peste cele doă anterioare, rasoforia şi Schima Mică?
Eu înţelesesem că la greci şi acum ar fi doar un singur chip al schimei, înafară de rasoforie, dar studiul spune altceva, că ar fi toate trei. Există poate practici diferite şi la greci?
Teoretic şi la greci există 2 schime precedate de rasoforie. În prezent însă, odată cu "învierea" Sf. Munte, este se obişnuieşte doar schima mare, uneori chiar şi fără rasoforie. În acest sens se invocă tradiţia studiată moştenită de Muntele Athos.
Nu prea există argumente pt a diferenţia importanţa şi valoarea celor 2 schime, dar cred că ele au totuşi o justificare (istorică şi practică). Monahismul athonit (şi grecesc în general) este mai rezervat faţă de relaţiile cu lumea. Şi-mi zicea un gherondă că din acest punct de vedere, în Rusia şi România, unde mănăstirile sunt prea deschise spre lume, practica de a da schima mare la monahii mai retraşi (nu neapărat bătrâni), este oarecum îndreptăţită. Totodată şi la ei sunt monahi misionari sau chiar parohi prin oraşe, care au schima mare. Toţi ierarhii greci au schima mare, dar am impresia că sunt şi unii care sunt doar rasofori.
Încă o problemă. La tundere, este normal să se spune Amin, după pomenirea fiecarei persoane a Sfintei Treimi, sau un singur Amin după toate trei, ca la Botez în vechime?
Formula veche este cu un singur "Amin" la sfârşit.

Pelerin
Mesaje: 3
Membru din: 12 Apr 2012, 07:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: elev

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pelerin » 12 Apr 2012, 08:01

Tunderea in monahism nu este o Taina, caci Biserica invata ca sunt doar 7 Taine: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Impartasania, Cununia, Maslul si Preotia. Nu confunda preotia cu monahismul. Preotul poate sluji toate Sfintele Taine mai putin Preotia, si celelalte slujbe (cu exceptii), reprezentandu-L pe Hristos Insusi. El primeste harul, fiind succesorul Apostolilor. Monahul nu primeste acest har, el nu Il reprezinta pe Hristos, ci ostasul Sau.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 12 Apr 2012, 08:13

Tunderea in monahism nu este o Taina, caci Biserica invata ca sunt doar 7 Taine: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Impartasania, Cununia, Maslul si Preotia. Nu confunda preotia cu monahismul. Preotul poate sluji toate Sfintele Taine mai putin Preotia, si celelalte slujbe (cu exceptii), reprezentandu-L pe Hristos Insusi. El primeste harul, fiind succesorul Apostolilor. Monahul nu primeste acest har, el nu Il reprezinta pe Hristos, ci ostasul Sau.
1. Biserica începând cu sec. 13-14 învaţă că sunt 7 Taine. Dar lucrurile nu sunt chiar aşa; vezi aici.
2. Nimeni nu confundă monahismul cu preoţia. Vorbim aici despre cu totul altceva: despre monahismul ca Taină "distinctă" (că de fapt nu există Taine distincte), aşa cum o menţionează (Pseudo-)Dionisie Areopagitul, Teodor Studitul şi chiar Simeon al Thessalonicului.
3. Noi ne bucurăm că a venit un "elev" printre noi. Dar pe aici sunt şi profesori universitari care ştiu să depăşească îngustimea Catehismelor "ortodoxe" copiate de la romano-catolici.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 12 Apr 2012, 14:04

Pentru cei interesaţi, aici am descifrat ce scrie pe schima mare şi cea mică.

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Dionysie » 17 Apr 2012, 14:32

Am adresat şi altă dată solicitarea unor justificări pentru a considera tunderea în monahism şi înmormântarea ca Sfinte Taine. Am văzut că nu s-a răspuns şi reiau solicitarea, pentru că nu am auzit în nici un simbol de credinţă a Bisericii, în nici o mărturisire de credinţă a Bisericii, în nici un tratat de dogmatică ortodoxă ca acestea două de mai sus să fie considerate, mărturisite şi dogmatizate ca Sfinte Taine. Prin urmare nu cred că se justifică poziţia acelora care le consideră Sfinte Taine şi se pune întrebarea dacă nu cumva poziţia lor este chiar eretică din punctul de vedere al Bisericii.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 17 Apr 2012, 18:10

Am adresat şi altă dată solicitarea unor justificări pentru a considera tunderea în monahism şi înmormântarea ca Sfinte Taine. Am văzut că nu s-a răspuns şi reiau solicitarea, pentru că nu am auzit în nici un simbol de credinţă a Bisericii, în nici o mărturisire de credinţă a Bisericii, în nici un tratat de dogmatică ortodoxă ca acestea două de mai sus să fie considerate, mărturisite şi dogmatizate ca Sfinte Taine. Prin urmare nu cred că se justifică poziţia acelora care le consideră Sfinte Taine şi se pune întrebarea dacă nu cumva poziţia lor este chiar eretică din punctul de vedere al Bisericii.
Din momentul în care apar mărturisirile de credinţă, Ortodoxia a intrat de fapt în captivitate şi nu aveţi cum să găsiţi aşa ceva. Dacă spusele lui Dionisie Areopagitul şi Teodor Studitul nu reprezintă o autoritate pt Dvstră, atunci nu are rost să mai vorbim. Totul porneşte de la faptul că ortodocşii nu mai înţeleg Tainele în sens ortodox, ci 90% romano-catolic.

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 17 Apr 2012, 20:58

Am adresat şi altă dată solicitarea unor justificări pentru a considera tunderea în monahism şi înmormântarea ca Sfinte Taine.
Taina desăvârşirii monahale şi Cele ce se întâmplă pentru, sau cu, cei adormiţi, nu-i tot una cu tunderea şi înmormântarea. Tunderea, este doar începutul, până la desăvârşirea este cale lungă.
Dar este necesară toată această slujbă a tunderii/călugăriei pt a ajunge la desăvârşire.
Tainele nu se reduc doar la slujbe. Tunderea în monahism şi înmormântare, acestea sunt doar slujbe, chiar dacă sunt numite tot taine, slujbele fac parte integrantă din taină, dar acestea sunt doar aspectele vizibile, care introduc pe cel căruia îi s-a făcut aceste slujbe în taine, sau pur şi simplu îl ajută pe întreg parcursul care trebuie să-l facă.
Chiar dacă uneori sunt numite doar slujbe, ca de exemplu sf Teodor Studiul.
El o numeşte Slujba celor adormiţi în chip sfânt.

De exemplu, Taina trăirii creştine, îl va ajuta pe cel care a trăit-o, să primească cu totul alt fel Taina aceasta care se întâmplă la moartea( adormirea) trupului, faţă de cineva care a trăit necreştineşte.

De aceea nu poate fi numită nici taină a morţii, căci nu are în sine numai adormirea trupului ci şi viaţa sufletului, după această moarte.
Pregătirea pentru această taină începe şi se lucrează încă din această viaţă şi cuprinde în sine toate celelalte câte se întâmplă după moartea trupului, ea are o împlinire, sau mai bine spus, o continuitate eshatologică.

Citiţi în Opere Complete şi vedeţi despre ce se vorbeşte. Citiţi în patericul egiptean şi alte paterice , sau pe sf Efrem sirul şi veţi avea surpriza să vedeţi vorbindu-se despre contemplarea morţii ,ca despre o valoare mare, care îl pregăteşte pe cel care contemplă pt primirea morţii şi în acelaşi timp îl scapă de păcate.
Am văzut că nu s-a răspuns şi reiau solicitarea, pentru că nu am auzit în nici un simbol de credinţă a Bisericii, în nici o mărturisire de credinţă a Bisericii,
Dar în care simbol al credinţei aţi văzut vorbindu-se despre Maslu sau Nuntă ?
în nici un tratat de dogmatică ortodoxă ca acestea două de mai sus să fie considerate, mărturisite şi dogmatizate ca Sfinte Taine.
Despre care tratate, cele dinainte de anul1400? sau cele recente copiate de la catolici?
Prin urmare nu cred că se justifică poziţia acelora care le consideră Sfinte Taine şi se pune întrebarea dacă nu cumva poziţia lor este chiar eretică din punctul de vedere al Bisericii.
Dacă nu cumva şi sf Maxim Mărturisitorul pe lângă sf Teodor Studitul şi Sf Dioniseie Areopagitul sunt eretici, nu? Iar Catolicii sunt mai ortodocşi la acest capitol, aşa-i?
Cu mult respect.

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Dionysie » 18 Apr 2012, 15:26

Îmi cer scuze încă o dată dar nu ştiu ce au spus Dionisie Areopagitul şi Teodor Studitul. Nu am văzut nici un citat din operele lor sau măcar o sinteză asupra poziţiilor lor. Este de studiat ceea ce înţelegeau aceşti sfinţi prin noţiunea de taină sau de mister, pentru că este posibil să avem noţiuni diferite deşi utilizăm aceleaşi cuvinte. Aş vrea deci dacă se poate să daţi nişte referinţe, chiar bibliografice, care tratează conceptul de taină la aceşti Sfinţi ai Bisericii. Dacă nu aveţi bibliografie atunci măcar nişte citate din aceşti sfinţi asupra problemei.

Citind ceea ce a scris pr. prof. Pruteanu aş vrea să îl întreb care este înţelegerea ortodoxă a Sfintelor Taine, şi eventual tot aşa nişte referinţe bibliografice asupra acestei probleme.

(Dacă are cineva bibliografie, nu mă interesează în limba rusă ori germană.)

I-aş ruga deasemenea pe cei de mai sus să explice ce înţeleg dumnealor prin Taine sau Sfinte Taine, care este, înţelegerea ortodoxă despre Sfintele Taine, aceea care nu este "otrăvită" sau prinsă în captivitate, şi ţinând cont de ceea ce ar fi Sfintele Taine, în ce fel s-ar încadra monahismul sau tunderea în monahism între Sfintele Taine. Şi ridic aceste probleme pentru că de fapt consider că până acum nu s-au lămurit astfel de lucruri pe acest topic (sau aşa mi se pare mie).

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde maria_andreea » 18 Apr 2012, 20:58

Citind ceea ce a scris pr. prof. Pruteanu aş vrea să îl întreb care este înţelegerea ortodoxă a Sfintelor Taine, şi eventual tot aşa nişte referinţe bibliografice asupra acestei probleme.
Vai, "Dionysie", încă nu ai citit nici măcar un studiu despre Împărtăşanie, Spovedanie, Sf Maslu ş.a ale Pr. Petru. Dacă nu, atunci să ştiţi că ele se găsesc şi pe blogul dlui :) . Dar ca să înţelegi în sens ortodox trebuie să te şi rogi ortodox, nu uita bine ;) !?
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 23 Apr 2012, 17:41

Îmi cer scuze încă o dată dar nu ştiu ce au spus Dionisie Areopagitul şi Teodor Studitul. Nu am văzut nici un citat din operele lor sau măcar o sinteză asupra poziţiilor lor. Este de studiat ceea ce înţelegeau aceşti sfinţi prin noţiunea de taină sau de mister, pentru că este posibil să avem noţiuni diferite deşi utilizăm aceleaşi cuvinte. Aş vrea deci dacă se poate să daţi nişte referinţe, chiar bibliografice, care tratează conceptul de taină la aceşti Sfinţi ai Bisericii. Dacă nu aveţi bibliografie atunci măcar nişte citate din aceşti sfinţi asupra problemei.
Citiţi în Opere Complete pe Sfinţii Dionisie Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul. Şi pe Sfântul Teodor Studitul în cartea Dreapta Credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi. Vol 1. Scrisoarea 489. Fiului Grigorie. În ediţia din 2006, se găseşte la pagina145.
Trebuie să mă plăteşti pt munca de secretar :)


I-aş ruga deasemenea pe cei de mai sus să explice ce înţeleg dumnealor prin Taine sau Sfinte Taine, care este, înţelegerea ortodoxă despre Sfintele Taine, aceea care nu este "otrăvită" sau prinsă în captivitate, şi ţinând cont de ceea ce ar fi Sfintele Taine, în ce fel s-ar încadra monahismul sau tunderea în monahism între Sfintele Taine. Şi ridic aceste probleme pentru că de fapt consider că până acum nu s-au lămurit astfel de lucruri pe acest topic (sau aşa mi se pare mie).
Taina, este o lucrare sfântă care sub un aspect văzut( slujba) se revarsă peste sufletul cel credincios, harul nevăzut al lui Dumnezeu. Dacă vreţi mai mult, luaţi orice manual de dogmatică şi citi, înafară de schema lui Lombardo cu cele 7 taine, explicaţia despre ce sunt Tainele este oarecum bună, chiar dacă în stil scolastic.
În limba română este un plus de confuzie că şi slujba sau ritualul care ar trebuii mai degrabă să aibă denumirea de sacrament, cât şi misterul (ca taină)sunt numite cu acelaşi termen. Taine.
Slujba sau ritualul sunt partea văzută care are loc la un anume moment dat, şi acesibilă în parte tuturor, pe când misterul care care are loc tainic nu prea se poate explica. Dacă s-ar putea nu ar mai fi taină. Aceasta se trăieşte. Aşa cum tu ai o anume înţelegere a ortodoxiei şi nu şti de ce diferită faţă de un protestant, şi te inervezi pe el că nu vrea să înţeleagă.
Dar el săracul nu are taina Peceţii Darului/ Harului Duhului Sfânt prin mirungere şi nu poate înţelege mai mult. În felul acesta lucrează taina, chiar fără să şti tu cum, de multe ori.
Acum, înmormântarea şi tunderea care nu poţi tu să le înţelegi de ce sunt taine, ele sunt doar slujbe, dar fac parte integrantă din tainele cele de mine( mai bine spus de aceşti sfinţi) menţionate mai sus. Doar că Taina nu se reduce doar la slujbă, care are loc doar într-o oră sau 30 minute.
Dacă mă gândesc bine, tunderea este doar un act din slujba sau ritualul călugăriei.
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 24 Apr 2012, 21:39

Părinte Haralambrie, mulţumim pt trimiteri. Bineînţeles le ştiam şi eu, dar iniţial credeam că falşilor apărători ai Ortodoxie nu trebuie să le dăm murele în gură, că poate din curiozitate ajung să citească şi ei ceva din Sf. Părinţi ca să intre în duhul lor. Că tare departe sunt...

protopsalt
Mesaje: 171
Membru din: 11 Dec 2008, 02:49
Confesiune: ortodox

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protopsalt » 03 Oct 2012, 19:06

- Exista vreun comentariu la slujba Tunderii in monahism?

- Exista deosebiri notabile in savarsirea slujbei intre greci, rusi si romani?

Multumesc!

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 03 Oct 2012, 23:10

Exista vreun comentariu la slujba Tunderii in monahism?
Un comentariu complex nu ştiu să existe.
Pseudo-Dionisie Areopagitul vorbeşte despre tundere, la mai mulţi Părinţi se vorbeşte despre simbolismul unor haine monahale. Punându-le cap la cap, obţinem ceva, mai ales că şi slujba este destul de clară şi se auto-explică.
Exista deosebiri notabile in savarsirea slujbei intre greci, rusi si romani?
La greci, după tradiţia studită şi athonită, practic nu este tundere în schima mică, ci direct în cea mare, uneori şi fără rasoforie. Dar chiar chiar şi rasoforii merg în pantaloni şi în cămaşă albă mirenească, se închină la icoane şi-şi cere iertare de la fraţi, apoi stă în picioare în faţa altarului. Tunderea, de obicei, se face în cadrul Liturghiei.
La ruşi sunt careva diferenţe, preluate în mare parte şi de români. Schima mare se dă mai târziu, iar majoritatea primesc schima mică. Mergerea candidatului spre altar se face prin târârea în coate (la români - mergerea în genunchi), apoi urmează aşa-zisa "răstignire" în faţa altarului. Există mici diferenţe şi la hainele călugăreşti: la ruşi crucea şi paramanul sunt unite; de asemenea potcapul şi camilafca (pe care ei le numesc klobuk). Ruşii şi românii fac de obicei tunderile în monahism seara, după Priveghere.

În problema rasoforiei diferenţele sunt şi mai mari.
În Athos acum se citesc rugăciunile de la rasoforie şi stareţul, punând mâna pe capul candidatului îi poate schimba şi numele. Dar tundere se face doar la schima mare (căci mică nici nu au). Între hainele data nu se numără koukoulia/camilafca, ci doar potcapul.
La ruşi şi români rasoforia se face prin tundere şi se dă inclusiv camilafcă. La români însă mai există şi aşa-numita "îmbrăcare", pe care unii o numesc tot rasoforie, dar asta nu se face nici prin tundere, nici prin schimbarea numelui, ci este o binecuvântare de a purta dulama, rasa şi potcapul.

Sunt şi alte diferenţe, dar nu ştiu ce vă interesează exact.

protopsalt
Mesaje: 171
Membru din: 11 Dec 2008, 02:49
Confesiune: ortodox

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protopsalt » 04 Oct 2012, 06:41

Multumesc de explicatii, pentru moment e suficient.

O sa cercetez cand mai e vreo tundere in monahism sa fiu si eu prezent. In unele cazuri ele se fac cu usile inchise si asemenea informatii nu se fac publice, cel mult din gura-n gura :x1

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5373
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Intrebari scurte

Mesaj necititde protosinghel » 05 Dec 2012, 15:29

Am citit diferite cărţi cu vieţile Sf.Părinţi unde se spune despre tunderea tainică în monahism a femeii de un ieromonah sau ieroschimonah, dar n-am observat undeva ca să fie descris vre-un caz unde tunderea în monahism a unui bărbat să fie efectuată de un ieromonah sau ieroschimonah. Se poate face tunderea în monahism a unui bărbat de un ieromonah, ieroschimonah sau preot de mir?
Preotul de mir nu poate face tunderi în monahism, întrucât nu poate da ceea ce el însuşi nu are. Dar orice ieromonah poate face tunderi în monahism atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor. În această priviinţă nu este nici o deosebire. Cel mai important lucru care trebuie precizat e că o tundere în monahism se face doar într-o mănăstire şi doar cu binecuvântarea episcopului locului sau, cum e tradiţia athonită, cu aprobarea "sfatului bătrânilor". Nu poate un ieromonah să meargă pe la casele oamenilor sau prin biserici de parohie şi să facă tunderi în monahism.
În perioada de prigoană, desigur au fost şi multe excepţii, dar ele confirmă regula.
Am observat că la unele tunderi se atribuie acelaşi nume de mir penitentului la monahism, rasoforie. Nu este aceasta o încălcare, ori schimbarea numelui nu e obligatorie, ci e numai o parte mai puţin importantă a ritualului de tundere în monahism, asupra căruia nu se pune principalul accent? Poate un preot de mir să fie tuns în monahism?
În trecut nu se schimba numele la călugărie, apoi tot mai des s-a generalizat această tradiţie, pe alocuri dându-se un nume care începe cu aceeaşi literă ca şi numele de botez. Dar nu există nici o regulă în această privinţă. Stareţul poate face aşa cum doreşte..., este la latitudinea lui. Desigur, mai alest pentru cineva care a avut un mod de viaţă mai păcătos, schimbarea numelui chiar e un lucru important, pentru că-l face să se simte altul, rupând orice legătură cu trecutul lui, inclusiv cu numele pe care l-a purtat.

Avatar utilizator
FlorinOnutu
Mesaje: 16
Membru din: 31 Ian 2012, 15:45
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică
Localitate: Pașcani, jud. Iași

Re: Tunderea în monahism. Rânduială şi interpretări teologic

Mesaj necititde FlorinOnutu » 03 Ian 2013, 17:00

Sigur că monahismul este Taină. Mi-a plăcut un cuvânt al Avvei Emilianos Simonopetritul că toate Tainele duc la sfârșitul vieții la una singură, și anume, la Taina vederii Luminii dumnezeiești, și implicit la Taina unirii omului cu Dumnezeu. Iar monahismul este un har deosebit care îi ușurează (eliberându-l de multe piedici) omului acest drum.

mirstefan
Mesaje: 15
Membru din: 04 Feb 2013, 10:23
Confesiune: ortodox
Preocupări: tipic şi liturgică
Localitate: Botosani
Contact:

Re: Tunderea în monahism. Rânduială şi interpretări teologic

Mesaj necititde mirstefan » 04 Feb 2013, 12:01

Citind în greceşte o carte cu viaţa unui ieromonah din Grecia, care a fost Bătrânul a două obşti monahale de femei, am intâlnit zicându-se că a opta zi de la tundere, la sfârşitul Vecerniei, Stareţul citea monahiei o rugăciune pe care nu ştiu cum să o numesc în limba română, deoarece am căutat în Molitfelnic si nu am găsit nimic. Numele acestei rugăciuni pe greceşte este "Ευχή εις το αποκουκουλίσαι" - Euhe eis to apokoukoulisai - şi, căutând pe internet, am dat peste un blog al unei mănăstirii din Muntele Athos şi am găsit acolo rugăciunea în limba greacă şi traducerea ei în neogreaca, şi, din câte am înţeles eu, ar fi vorba de o rugăciune care i se citeşte monahului pentru a-şi putea da jos camilafca. În Moliftelnicul românesc, ediţia din 2002, scrie doar, citez: "În aceste şapte zile, nu se dezbracă nici de hainele cu care a fost îmbrăcat la marele şi îngerescul chip" (p. 600), dar nu pomeneşte nimic de o rugăciune ce s-ar citi după tundere, pentru a-şi putea da jos camilafca - apokoukoulismos.
Aş dori şi eu o lămurire în acest sens. Cum s-ar traduce în limba română numele acestei rugăciuni? De ce nu este prezentă în Moliftelnicul românesc? Se ştie ceva în legătură cu această rugăciune în Biserica Ortodoxă Română?


Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron