Parca stabilisem ca la Sfant era vorba de "duh" ca cuvant, nu (doar) ca substanta. Deci aerul poate fi si poate nu fi duh - in acelasi timp, dar privit in doua feluri.Sfantul se contrazice deci de doua ori pe acelasi subiect, in doua capitole diferite: 1. aerul e duh DECI nu are corporalitate 2. Aerul are corporalitate (prin urmare nu este duh).
Dar o argumentatie onesta trebuie sa furnizeze demonstratia- si nu doar afirmatia ca ingerii sau demonii se pot masura, sunt cuantificabili. De aia va intreb despre densitatea mamonei. Puteti lua alta fiinta duhovinceasca despre care presupun sfintii cei destepti ca e cuantificabila. Pana nu furnizati cantitatea de duh, (in metri, kilograme, ce veti vrea) nu faceti decat sa speculati.
Parca stabilisem ca la Sfant era vorba de "duh" ca cuvant, nu (doar) ca substanta. Deci aerul poate fi si poate nu fi duh - in acelasi timp, dar privit in doua feluri.......
Un duh necuantificabil este si nemarginit, altfel ar ocupa un "a" spatiu si ar dura un b "timp". Cum singura Fiinta nemarginita este Dumnezeu, logic este ca sa fie si Singurul Duh in intelesul deplin al cuvantului (de "substanta"). In afara lui Dumnezeu, la celelalte fiinte zise "duhuri" aveti cantitate fara corporalitate (atentie, acest fapt nu exclude forma - diferenta intre "sarx" si "soma"). Un duh creat este in mod necesar limitat, deci cuantificabil.
In rest, poate calmati un pic tonul, stimate Esenin. Chiar daca nu respectati sfintii, respectati-i cel putin pe cei care ii respecta...
Prin "substanta" eu inteleg ceea ce numiti dvs "principiu".Cuvantul care va provoaca confuzia este "substanta" (Cred ca am mai zis-o). Cum este alcatuit "substanta": "ceea ce este sub stantza (ca in tipografie, sau in industrie, , o "shtantza"); cand mergeti pe sol moale, piciorul actioneaza ca o "shtantza", lasa o urma care ar fi deci "substanta" piciorului. In lumea materiala, materia ia forma si intindere sub stanza spiritului. Conopida noastra este substanta conopidei spirituale, a "pricipiului conopidei" (in fine...a principiului plantei, ca sa fiu exact). Dar principiul el insusi, nu cunoaste proprietatea formei, nici pe a "carnii si trupului" de care vorbiti cand ziceti de Sf. Paul. Astfel ca Dumnezeu nu are "substanta", pentru ca este PRIM, este cauza prima. (nu este nimic deasupra Lui, sub shtantza caruia sa se afle).
Diferenta incepe de la creat-necreat, ca sa va dati seama.Nici celelalte "duhuri" nu au "forma" sau altceva aproximativ la fel. Ideea de "nemarginire" sau "marginire" (in sensul cantitatii masurabile) nu se aplica acelei lumi. Este o extensie grosiera cu originea in lumea materiala, sa aplicati spiritului o "piele" ("pielitza"...trup, "sarx", "soma"....etc). El o poate lua daca se "impielitzeaza", "intrupeaza"....etc. "Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit....etc" Pana atunci, atata timp cat este "la inceput" , CAUZA inca inoperanta, El nu are forma cuantificabila. ("In principio" adica la inceputul cauzal, principiul lucrului care se va face trup, ca in cazul conopidei). Cea mai buna aproximatie exprimabila este: "Un cerc cu centrul peste tot si circumferinta nicaieri ", tocmai pentru ca topeste impreuna ideea de mare-mic, care va vine din lumea materiala. "Nemarginit" sau "marginit" va arunca deja in confuzie, fara sa va dati seama.
Nu este vorba de o dubla natura a aerului (ca in cazul luminii, corpuscul si unda totodata), ci de cuvantul "duh" si de sensurile sale. De ce zicem "aerul este duh"? Daca luam ca unic criteriu vizibilitatea, atunci aerul este duh. Dar nu mai este duh daca ne gandim si la intindere, sau compozitie, sau la alte calitati proprii materiei.Tot nu inteleg cum sta treaba cu dubla natura a aerului; acesta era subiectul.
Daca eu am ce am cu "materializarea" spiritualului, dvs faceti exact opusul ("spiritualizati materialul"). Ce este "duhul amarului"? Arhetipul calitatii de amar? Principiul acestui gust (in sensul de "substanta")? L-asi numi idee, nu duh (dar asta deschide un subiect mai vechi, despre obiectele spirituale "neinsufletite" - ce este "tronul" lui Dumnezeu? dar "sabia" Arhanghelului Mihail?). Duhul are viata (iar Duhul Sfant este Viata, o alta distinctie intre spiritualul absolut si cel "relativ").Duhul este "continut" intr-adevar! Revin la "amar". Fierea este o concretie a duhului amarului, care contine principiul in cel mai inalt grad. Dar duhul amarului nu este, pentru atat, limitat. El este continut si de pelin, de pilda. El este, cum zice Sf Pavel, "in vazduh", peste tot. Fierea nu este decat o manifestare a lui, un "fenomen". Inseamna, in greceste, "ceea ce se manifesta".
Iar dvs uitati ca in antichitate "vizibilitatea" era o notiune fundamentala a cunoasterii, incat intreaga existenta a fost subimpartita dupa acest "unic criteriu": lumea vazuta si cea nevazuta. Ati uitat "Crezul"? Nu in zadar au numit aerul duh (si vantul...), desi acesta (si celalalt) este de natura materiala (Sf. Ioan Damaschinul avea o intuitie exacta despre aceste lucruri, de aceea si staruie sa le deosebeasca). Deci chiar anticii deja sesizau imprecizia limbajului si pentru asta cautau sa dea definitii ample atunci cand nu erau in stare sa eradicheze prejudecatile (aerul ramanea duh, dar nu mai era duh).Daca avem in fata ochilor o "dacia" (automobilul) galbena si luam ca "unic criteriu" culoarea ei, atunci putem sa spunem ca automobilul e LAMAIE (tot galbena). Asta faceti. Uitati acele "alte calitati" care fac ca cele doua chestii galbene fie DIFERITE.
ORICE "lege" e "duh". (o sa revin). Orice gand, idee...etc. Legea ereditatii este "duh" are propria sa existenta obiectiva, in afara de cea din mintea noastra. Noi doar o percepem, (cu mintea- cum percepeti culorile cu ochiul) ne "dumirim". Ea ajunge sa-si formeze o materie dupa chipul ei plecand de la -sa spunem- cromozomi pana la organismul intreg. Daca n-ar fi minte umana s-o "descopere" ea tot ar exista. (De aceea zicem ca o "descoperim". Pana atunci ea e "acoperita", dar exista).
Era vorba, in ce spuneam de ceea ce "are (sau este) substanta", care se poate "concretiza". Ceea ce nu impiedica si existenta ideilor "abstracte". Este o "proprietate" cum spuneti, si inca in cel mai strict sens. Reiau a doua propozitie si o ilustrez cu un exemplu. daca avem ideea prima "lup", ce raport are ea cu realitatea fizica a lupului ?. Este vizibil ca realitatea materiala se conformeaza unui "model ideal", ideii "noastre" de lup. Dar ideii NOASTRE se conformeaza el? Nu s-a intamplat niciodata ca ideea noastra sa coaguleze lupul. El se coaguleaza totusi, conform unei idei. Nu este a noastra deci, trebuie ca este o alta "idee", mai puternica ca a noastra, astfel incat sa poata, prin biais-ul "ereditatii", "cromozomilor", (prima manifestare a sa in materie), sa poata mentine caracteristicile constante, "proprietatile" lupului. Este deci o idee operanta, pe care ideea noastra, doar o reflecta (palid, si imperfect). Chiar si asa, palida si imperfecta,ideea noastra POATE crea lucruri (tehnice de pilda, moarte, care imita -prost- viata). Dar una este ideea noastra de "lup", alta este cea de "patruped"(include si mielul, de pilda), alta cea de "mamifer" (include si balena), alta de "animal" (include si viermele, care nu mai are nimic in comun cu lupul)....etc. Vedem o crestere a gradului de abstractizare. Ideea este din ce in ce mai "abstracta", mai generala si mai imprecisa. Cu cat ne ridicam mai sus in aceasta operatie de abstractizare, (de abstragere din realitatea primara a lupului fizic) cu atat suntem mai imprecisi, trebuie sa speculam mai mult. La varf, ceea ce ne ramane de gandit despre Dumnezeu, (maxima generalitate) de pilda, va fi cu siguranta o eroare. Cu cat intelectualizam mai mult cu atat suntem mai rupti de realitatea "reala".Este momentul sa introducem o distinctie. Ma refer la "duh" gandindu-ma la fiinta (in sens de "vietate", dotat cu principiu de viata). Dar "sabia" Arhanghelului, dupa parerea mea, care nu are viata, nu este nici duh, sau este dar numai in masura in care "participa" la fiinta Arhanghelului (deci cand o leapada, ea inceteaza sa mai existe - un altul, un demon oarecare bunaoara, nu i-ar putea-o fura; ramane adica doar in idee, sau in potenta si strict in relatie cu fiinta Arhanghelului, ca si cum ar forma cu el un tot intreg). Am putea numi aceste obiecte spirituale cu un adjectiv substantivat de la "duh" - "duhovnicesc", daca vreti.
Legea este o proprietate, nu o fiinta sau lucru. Dar ca sa nu "incarnam" la randul ei proprietatea (cazand in idealismul platonician), propun un mic "triaj": care este deosebirea de natura dintre ideea despre lege si legea propriu-zisa? Daca legea este duh, atunci ideea despre lege trebuie sa o preceada, adica sa apartina unei supra-dimensiuni in raport cu care legea ar fi materie iar ideea duh ("supra-duh", in cazul dat). Dar in acest caz, ori legea este duh, iar ideea nu, ori invers, ori niciuna (eu o aleg pe a treia).
Asta este clar stabilit in biserica noastra, sf Ignatie Briancianinov s-a chinuit sa scrie o jumatate de carte ca sa explice acest lucru.O observatie la tema: Sf. Pavel scrie despre invierea in "trupuri duhovnicesti" (1 Cor. 15). Are in vedere aici trup de natura spirituala, ca si sufletul? Daca da, atunci e limpede ca duhurile pot avea forma (sunt limitate) si ca se pot masura.
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 10 vizitatori