ce inseamna Mijlocirea "de Rascumparare", arhiereasca si imparateasca ? Da Mijlocirea "de Sfintire"?
Nu cred ca este un concept cu autoritate bisericeasca, am incercat sa operez o distinctie observand confuzia protestantilor in acest sens, dar si invatatura Sf. Scripturi. Atunci cand Pavel ii mustra pe corinteni ca pretindeau unii ca sunt ai lui Petru, altii ai lui Pavel si inca altii ai lui Apolo, le-a taiat-o explicit: "Oare Pavel a murit pentru voi?" Deci mijlocirea "de rascumparare" este ceea ce a facut Hristos pentru noi si pentru mantuirea noastra, in care este Singurul Mijlocitor. Nimeni altul nu S-a pogorat din ceruri si S-a Intrupat pentru noi, decat numai Hristos. Nimeni altul nu s-a suit la ceruri si sade dea dreapta Tatalui, decat numai Hristos. Nimeni altul nu este Capul Bisericii, decat Hristos. Prin Rascumparare a fost sters "zapisul cel de demult" si "surpat peretele din mijloc" al pacatului. A fost rusinat printul lumii acestea si ravasit iadul. Numai Dumnezeu putea opera asta, in Persoana lui Hristos.
Devenind crestini (prin Botez), luam parte la roadele acestei lucrari: fagaduinta infierii si viata vesnica. Ne facem mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu, dar ne vom bucura de ea numai in masura sfintirii noastre, a participarii noastre la edificarea Trupului Tainic al lui Hristos (ca sa fie desavarsit, zice Sf. Pavel). Trebuie sa-L nastem pe Hristos in noi insine: "Iata stau la usa si bat..." Si asa toata viata, si chiar si dincolo (caci desavarsirea noastra nu are limite). Se vorbeste despre aceasta lucrare si ca de indumnezeire. In acest sens, orice persoana, sau obiect, sau actiune poate deveni mijlocitoare intre noi si Dumnezeu: unul a fost adus la credinta de un bun prieten, altul prin citirea cartilor sfinte, un al treilea prin rugaciunile celor dragi. O icoana agatata pe perete ne duce cu gandul la Imparatie si ne indeamna sa le cautam pe cele de sus. Dar mai ales Trupul si Sangele lui Hristos, Taina Tainelor. Acestea toate sunt lucrari ale Duhului Sfant in lume. Sfintii, ca prieteni ai lui Dumnezeu, au indrazneala la El, tot prin Duhul. Toate aceste interventii sunt mijlociri care ne sfintesc si ne fac vrednici de fagaduinta vietii vesnice.
Dar "Rugaciunea lui Iisus"? Hristos este totodata Mantuitor si Arhiereu. In El se implinesc doua slujiri: de Rascumparare si de sfintire. S-a Jertfit o data, dar mijloceste neincetat. De ce cautam si alti mijlocitori? Iata paradoxul care sminteste pe multi si care cred ca se rezolva prin "legatura dragostei".
Cum sa inteleg :lucrarea Mantuirii prin Hristos devine pentru Hristos, si deci, se desavarseste?
Hristos S-a daruit pentru noi, ca noi sa ne daruim Lui la randul nostru. Dumnezeu ne-a iubit intai, inca fiind noi pacatosi. Aceasta este Rascumpararea
"prin" Hristos, data noua in dar. Insa darul devine roditor cand ii venim in intampinare: prin urmarea exemplului Sau, Il acceptam pe Hristos in inima noastra, si Il slavim. In momentul in care "traim nu noi, ci Hristos in noi", cand ne-am taiat voia
"pentru" El - opera Mantuirii se desavarseste, isi atinge telul. Caci prin unirea noastra cu Hristos dobandim infierea si viata vesnica in comuniune cu Dumnezeu.