Da, este o carte canonica.Acuma mi-a venit in cap Cantarea cantarilor: va dati seama cat de mare este eroarea ”cunoasterii” senzualiste ? Mi se pare ca e chiar carte canonica. (nu sunt sigur)
Da, este o carte canonica.Acuma mi-a venit in cap Cantarea cantarilor: va dati seama cat de mare este eroarea ”cunoasterii” senzualiste ? Mi se pare ca e chiar carte canonica. (nu sunt sigur)
Da' aveti exact obiceiul ortodox: vorbiti fara sa va ganditi la ce inseamna cuvintele. (iertare ortodocsilor !) Ce ne spune Sf.Pavel:Nu e deloc o contradictie. Observ ca dvs confundati credinta cu fortarea de a sustine un adevar pe care nu l-am experimentat. Credinta este, in ultima instanta, capacitatea de a privi in lumea spirituala si de a vedea Adevarul. Si daca Il vezi nu poti sa nu Il crezi. Iar din aceasta vedere rezulta cunoasterea.”a cunoaste (precis, adica) prin credinta (imprecis). E o contradictie in termeni.
"Oricât am învăţa, e cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul. Mulţi filozofi şi savanţi au ajuns la credinţa că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Şi noi, monahii, învăţăm ziua şi noaptea Legea Domnului, dar nu toţi ajung să-L cunoască, chiar dacă cred în El.Capacitatea de a privi in lumea spirituala este tocmai cunoasterea. (inceputul ei) Este doar "in parte" nu este cunoastere pe deplin, ci doar partiala. Pentru ca este asa credeti. credeti ptr ca nu puteti cunoaste, in rezumat. Daca ati privi in lumea spirituala ati satisface conditia sf. Pavel, ati putea cunoaste. Nu ati mai fi "fortata" sa credeti. Cunoasteti partial, si deci ptr restul, pentru ce nu vedeti in lumea spirituala, credeti.. Nu mai zic ca cei mai multi oameni sunt complet orbi fata de aceasta lume.
"Sfinţii vorbesc despre ceea ce au văzut şi au cunoscut aievea. Ei nu vorbesc despre ceva ce n-au văzut. Nu spun, de pildă, că au văzut un cal lung de un kilometru sau un vapor de zece kilometri — ceea ce nici nu există"A "vedea in lumea spirituala" nu este o alegorie, metafora....etc. E ceva foarte "concret"! De maditat si la acel "precum am fost cunoscut si eu" (pe drumul Damascului), ca Dumnezeu care cunoaste oamenii. Acesta este modelul cunoasterii lui Dumnezeu de catre oameni.
Desigur, Daniel. Iisus ne-a spus ca ne mantuim daca credem in El , nu daca credem ca exista El. Asta o cred si dracii. Insa este o mare diferenta intre credinta mentala [sau stiinta ca El exista] si credinta practica, care inseamna incredere in Cel ce poate mantui lasandu-Se cunoscut de noi.Mulţi filozofi şi savanţi au ajuns la credinţa că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Şi noi, monahii, învăţăm ziua şi noaptea Legea Domnului, dar nu toţi ajung să-L cunoască, chiar dacă cred în El.
A crede că Dumnezeu există e un lucru, dar a-L cunoaşte pe Dumnezeu e altceva.
Nu sunt monah ,nu am avut acesta chemare,lumea m-a chemat mai tare,insa am o deosebita placere si bucurie,sa petrec in manstire alaturi de monahi.Intamplator am descoperit o manastire unde toti vietuitori traiesc intens si uneori am prilejul sa stau vreo 2-3 zile.A! sunteti monah. Nu stiu ce sa spun....toata consideratia....asta mi-as fi dorit si eu, dar sunt prea batran de-acum.
Intelegi tu ceva,intelegi ca exista ceva mai mult decat credinta mentala insa te hazardezi cand spui ca "eu il cunosc".Desigur, Daniel. Iisus ne-a spus ca ne mantuim daca credem in El , nu daca credem ca exista El. Asta o cred si dracii. Insa este o mare diferenta intre credinta mentala [sau stiinta ca El exista] si credinta practica, care inseamna incredere in Cel ce poate mantui lasandu-Se cunoscut de noi.
Credinta ca incredere in Dumnezeu inseamna ca El spune, eu Il cred, deoarece Il cunosc si stiu ce poate, si actionez conform poruncilor Lui, aducand roada in neprihanire
Nu, acela este consecinta cunoasterii ! Este actul lui (al lui Pavel) de raspuns la actul Lui de revelare (catre Pavel). Un act de vointa. Folositi limba intr-un fel "impresionist", si deci intelegeti cam orice. Trebuie sa evitati asta, mai ales cand e vorba de Sf. Pavel, care este cel mai precis, nu spune "cam orice". Ce spuneti ar fi mai degraba "Chistos care a luat chip". In "cunoastere" vointa lui Pavel nu este implicata: este doar actul lui Christ.Cunoasterea desavarsita a lui Hristos este descrisa de Pavel in Gal 2:20: " M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine." Deci, omul vechi moare, in locul lui si in inima omului se naste Hristos, prin Duhul Sfant, iar Hristos actioneaza pentru implinirea cuvantului Sau. Cunoastere inseamna unire, alipire, pana la fuzionare.
Cam asta am spus la inceput; cunoasterea se face in mod progresiv. Exista desigur si o noua cunostinta, dar si ea este un efect. Omul se naste din nou prin Duhul Sfant. De aici vorbim de un om nou in permanent conflict cu omul cel vechi, care isi va revendica drepturile pierdute. Insa sustin in continuare ca acea cunoastere se refera la Cineva si nu la Ceva. Iisus este foarte clar in privinta aceasta.Urmariti etimologia vorbei, ca sa intelegeti: v-o dau in frantuzeste ca se vede mai bine: "co(n)-naitre" . "a se naste impreuna cu", "a se co-naste". Interiorul tau se naste un pic, te recompui, iti schimbi compozitia, inaugurezi un mic inceput ODATA CU NOUA "CUNOSTINTA" INTERIORIZATA. Nu este adica vorba de a te naste din nou printr-o con-fuziune cu altCINEVA - ci doar cu altCEVA. Este doar umbra a ceea ati dori dumneavoastra. Atentie la influentele orientale. Sunt dulci dar false, si pana la urma, corosive.
Agree. Iertati-ma, dar este inevitabil sa vad si asta. Un pct de vedere profan dar sanatos asupra ”coclaurilor” este absolut necesar, ptr ca oamenii, in loc sa se conformeze ei lui Dumnezeu, il conformeaza pe Dumnezeu dupa ei. Devine un Dumnezeu plastic, adaptabil. Iar devierea despre care am zis este atat de frecventa (cum ziceam, chiar si in textul canonic al Cantarii cantarilor) ca indata ce anumite vorbe apar in gura unui ”credincios” este nevoie sa incerci sa-i intelegi ”coclaurile”. Daca veti vrea sa cititi ce spun ei in gama asta o sa ramaneti uimita de cata ratacire pune un credincios in opera ca sa-si construiasca ”credinta”.Esenin, va rog frumos...Hai sa o lasam pe Theresa de Avila acolo unde este si sa nu mai discutam prin prisma ideilor ei pe care mi-e si rusine sa le enunt. Nu am nici o legatura cu asa ceva. Poate totusi trebuia sa-mi iau un user masculin.
Cam asta am spus la inceput; cunoasterea se face in mod progresiv. Exista desigur si o noua cunostinta, dar si ea este un efect. Omul se naste din nou prin Duhul Sfant. De aici vorbim de un om nou in permanent conflict cu omul cel vechi, care isi va revendica drepturile pierdute. Insa sustin in continuare ca acea cunoastere se refera la Cineva si nu la Ceva. Iisus este foarte clar in privinta aceasta.
" Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el." ioan 14:23
"Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine." Apoc 3:20
Si aceasta cunoastere se face primind o masura din Duhul Sfant [care este un Cineva si nu un ceva]. Despre El se spune ca ne va calauzi in tot adevarul, va fi in noi si va vorbi pentru noi. Incercati sa priviti aceste idei fara influente profane si veti vedea ca de fapt e simplu. Insa noi cautam de multe ori lucruri complicate pentru a ne satisface mintea avida dupa umblat pe coclauri. Iar asta poate fi foarte nociv si ne indeparteaza de scop.
Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori