Da, aşa este. Nu contează dacă pt fiecare nume a fost scoasă câte o părticică sau mai multe nume la o părticică, pt că pomenirea contează mai mult decât scoaterea părticelelor, care iniţial nici nu erau scoase, căci pomenirile se făceau după preface, la Diptice (şi era suficient). Rugăciunea care "pecetluieşte" pomenirile de la Proscomidie este cea care încheie rânduiala şi acolo se ne rugăm să fie pomeniţi "cei care au adus aceste cinstite daruri şi cei pt care s-au adus: vii şi adormiţi", deci nu cei pt care s-au scos părticelele, ci cei care au adus darurilor şi cei pt care s-au adus şi au fost pomeniţi cu acest scop.din ceea ce ati expus pina aici am inteles ca indiferent daca se scoate particica nominal pt fiecare persoana in parte sau in grup pt mai multi de o data , dupa care sunt pomeniti ,atit unii cit si ceilalti beneficiaza in mod egal de aceeasi impartasire si sfintire.
În principiu nu este interzis de a pomeni pe cineva nominal la acele ectenii, dar păcat că se face mult populism din asta, iar credincioşilor nu li se explică că e mult mai important să fie pomeniţi în taină la Proscomidie sau la Diptice, decât în auzul tuturor la această ectenie.la capitolul pomeniri mai este o diferenta intre manastiri si bisericile de parohie in general,anume: la ecteniile a cererilor staruitoare(intreite) atit la vii cit si la cei adormiti, la parohie se citesc o sumedenie de nume incit uneori poate dura si un ceas ,iar la manastire nu se pomenesc cu voce tare ,cum este corect ?
Ei, cu Vecernia e mai dificil, dar în timpul Proscomidie cred că e cel mai bine. Doar că în parohie, unde preotul slujeşte singur, acest lucru este greu de realizat. Pomeneşte şi el cât, cum şi când poate.am vazut ca la unele manastiri care pomenesc zilnic pomelnice nici macar nu se pomenesc de loc in timpul liturghiei, ci vietuitorii pomenesc in timpul vecerniei sau utreniei ,doar cit preotul pomeneste cit poate la proscomidie.
Da, aşa este. Mirenii nu erau pomeniţi nominal, ci fiecare se pomenea pe sine şi îşi pomenea apropiaţii. La greci şi astăzi există acest îndemn al diaconului şi l-am reflectat şi eu în cartea mea. Reintroducerea acestei formule este necesară cel puţin pt a înţelege sensul cuvintele "(Şi) pe toţi şi pe toate" (- primul "şi" fiind scos de români). Mă tem însă că nici preoţii şi nici creştinii nu se vor împăca cu ideea că aceasta ar putea înlocui pomenirile de la Proscomidie.am inteles de la R Taft ca in vechime existau cel putin doua traditii diferite la timpul /locul in care se facea pomenirea si ca nu erau toti laicii pomeniti in diptice ci dupa pomenirea pe grupe ierarhice patriarhi,episcop,preoti,imparati etc urmau laici ,dupa oarecare selectie spunea diaconul :''si pe toti acei pe care ii avem in minte si in cuget'' si poporul raspundea '' pe toti si pe toate...''incluzind implicit pe toti ,si aici se subintelege ca fiecare ii pomenea pe acei pe care ii stia; dupa parerea mea daca s-ar aplica acet procedeu acum ar usura mult munca preotului de parohie pe linga faptul ca toata comunitatea este implicata activ in pomenire si rugaciune nu numai preotul,daca gresesc va rog sa ma corectati.
Unele anaforale alexandrine (vechi, ieşite din uz), au Intercessio (rugăciunile de mijlocire) şi Dipticele înainte de Epicleză. Anaforalele antiohiene după modelul cărora au fost compuse cele bizantine au Intercessio şi Dipticele după Epicleză. Întrucât slujim aceste Anaforale, pomenirile se pot face doar după Epicleză.locul de pomenire la R. T. dupa unele traditii este preanaforal si dupa altele anaforal imediat dupa epicleza,sf voastra cum stiti ca e cel potrivit? ,evident ca acum pomenirile care se fac la parohie nu prea vad sa se mai schimbe mai ales din pricina oamenilor care le place sa se auda si nici locul dar macar sa stim cum ar trebui sa fie normal.
Nici nu trebuie prea multe dovezi pt aşa ceva. Însuşi cuvântul dipic (δίπτυχον) se referă la pomelnicul în două părţi (pt vii şi adormiţi) care era citit de diacon - de unde şi prevederea de astăzi ca diaconul să meargă la proscomidiar şi să facă cădirea pomenind. Asta pt că şi dipticul tot acolo se păstra.care este diferenta dintre diptice si rugaciunile de mijlocire?ca am inteles ca nu-i tot una
dipticele am inteles ca dupa cele mai multe dovezi erau pomenite de diacon cu voce tare
iar rugaciunile de mijlocire de preot, erau in acelasi timp facute de preot?
Preotul scoate miride pentru ele, dar cu binecuvantare pot citi si fratii care nu sunt hirototoniti sau calugariti. Preotul este ajutat in pomenit, pentru ca singur sau cativa slujitori nu pot face fata. Atunci cand se scot miridele, ele se scot pentru toti cei care se pomenesc atunci, s-au pomenit pana atunci sau care se vor pomeni de acum incolo.Am vazut la manastiri ca preotul slujitor de rand sau chiar staretul dadea binecuvantare unor calugari simpli sau frati/surori de manastire sa pomeneasca vreo cateva tone de pomelnice pentru Sfanta Liturghie sau Acatiste. Aceste pomelnice nu au aceeasi valoare ca si cum ar fi citite de preot? Eu credeam ca preotul scoate particele special pentru pomelnicele citite de Parintele X sau Maica Y.
Ce se intampla insa la bisericile de mir la care sa zicem este un singur preot si nu reuseste sa faca fata la numarul mare de pomelnice?Preotul scoate miride pentru ele, dar cu binecuvantare pot citi si fratii care nu sunt hirototoniti sau calugariti. Preotul este ajutat in pomenit, pentru ca singur sau cativa slujitori nu pot face fata. Atunci cand se scot miridele, ele se scot pentru toti cei care se pomenesc atunci, s-au pomenit pana atunci sau care se vor pomeni de acum incolo.Am vazut la manastiri ca preotul slujitor de rand sau chiar staretul dadea binecuvantare unor calugari simpli sau frati/surori de manastire sa pomeneasca vreo cateva tone de pomelnice pentru Sfanta Liturghie sau Acatiste. Aceste pomelnice nu au aceeasi valoare ca si cum ar fi citite de preot? Eu credeam ca preotul scoate particele special pentru pomelnicele citite de Parintele X sau Maica Y.
În trecut, singurele pomeniri de la Liturghie erau după prefacere, când diaconul citea dipticele. Aşa s-a făcut în primul mileniu creştin. Mai târziu, tot diaconul pomenea pe cei vii şi adormiţi de la Proscomidie. După ce s-a dezvoltat "teologia miridelor" (exagerată în multe aspecte, după cum am discutat şi aici), pomenirile de după prefacere au dispărut şi, culmea, sunt considerate fără sens, întregul accent deplasându-se doar pe pomenirile de la Proscomidie.1.În situația în care acoperirea completă a Cinstitelor Daruri de face la sfârșitul Utreniei, pomelnicele sosite ulterior pot fi pomenite în contul miridelor deja scoase la proscomidie ? Adică există vreo diferență între pomelnicele pomenite în timpul proscomidiei și cele pomenite înafara ei (fie înainte, la vecernie, fie după, la Liturghie) ?
Bineînţeles nu-i nicio greşeală. În primul rând acele 2 rugăciuni le au doar românii, începând cu anul 1860 (preluate din nişte pomelnice ruseşti de la Mănăstirea Neamţ), iar în al doilea rând, conform rânduielii propuse de mine, acele rugăciuni trebuie să înceapă şirul pomenirilor nominale, nu să-l încheie.2.Este vreo greseală să pomenesc la comun vii și morții de pe pomelnice după citirea celor 2 rugăciuni generale de la proscomidie ?
Vedeți, sunt într-o dilemă. Pe de-o parte, am citit Dipticele lui Taft și am înțeles sensul originar al pomenirilor euharistice.Deci, pomenirile trebuie să fie neapărat legate de Liturghie (nu de Vecernie sau Utrenie), dar ele pot fi făcute atât la Poscomidie, cât şi la Heruvic (imediat înainte de Vohod), cât şi după prefacere, când la noi se cântă Axionul. Toate aceste pomeniri au aceeaşi "valoare" şi "putere".
Mă refeream la faptul că de obicei preoții pomenesc vii (la prescura a 4-a) și morții (la a 5-a) separat, deși ei se scriu în general pe același pomelnic. Pomenirea separată cere însă mai mult timp.2.Este vreo greseală să pomenesc la comun vii și morții de pe pomelnice după citirea celor 2 rugăciuni generale de la proscomidie ?
Bineînţeles nu-i nicio greşeală.
Eu credeam că pomenirile de la ectenia întreită, care se fac cu glas tare, în special la parohii, sunt populisme preluate de la ruşi, m-am înşelat?Deci, pomenirile trebuie să fie neapărat legate de Liturghie (nu de Vecernie sau Utrenie), dar ele pot fi făcute atât la Poscomidie, cât şi la Heruvic (imediat înainte de Vohod), cât şi după prefacere, când la noi se cântă Axionul. Toate aceste pomeniri au aceeaşi "valoare" şi "putere".
Există vreo publicaţie sau ceva note de trimitere, sau date de referinţă ?În primul rând acele 2 rugăciuni le au doar românii, începând cu anul 1860 (preluate din nişte pomelnice ruseşti de la Mănăstirea Neamţ).
Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori