Nu importă la ce "tradiţie orală" se referă, important este faptul că aceasta nu diferă de cea scrisă în epistole.
difera de vreme ce sunt mentionate in acelasi text.
Cele doua traditii la care se refera ap. Pavel sa le tinem nu sunt identice si nu se contrzic intre ele, evident. Se complecteaza una pe cealalta.
multe aspecte ale "Sfintei Tradiţii" sunt în flagrantă opoziţie cu ce găsim scris în Scriptură
nu cunoasteti traditiile BO deci ce vi se pare dvs ca ar fi in opozitie cu Scriptura, e parere personala.
Să ne referim doar la tradiţia orală a apostolului Pavel. Dacă spui că e una şi aceeaşi cu "tradiţia" epistolelor sale, cum îţi imaginezi că ar fi putut învăţa lucruri (nescrise) ce să vină în contradicţie cu învăţătura scrisă?
traditia orala la care se refera ap. Pavel
nu e aceiasi cu traditia scrisa (epistole) si
nu vine in contradictie cu cea scrisa; e o complectare la ce e scris sau lamurire (mai degraba).
Spre informare: traditia orala contine interpretarea corecta a Scripturii (dar nu numai), chestiune ce
nu apare in Scriptura. Atit textul Scripturii (epistolele, de ex.) cit si interpretarea acestuia (acestora)
nu vin in conflict unul/unele cu altele.
De fapt si pastorii vostrii np citeaza Scriptura dupa care o interpreteaza celor prezenti dupa cum intelege el ca ar fi corect. Interpretarea np a Scripturii variaza de la denom. np la denom. np.
La ce foloseste cuvintul scris (epistolele, de ex.) daca interpretarea lor se face incorect?
Nu sugerez sa trageti la sorti care interpretare e cea corecta si nici sa dati cu banul.
2 Tesaloniceni 2:15
1. "
Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră", (trad sinodala)
2. "
Therefore, brethren, stand fast, and hold the traditions which ye have been taught, whether by word, or our epistle, (trad. KJV)
Adjectivul „noastră” se aplică atât la „cuvânt”, cât şi la „epistolă”. Prin aceste cuvinte Pavel cuprinde toate sursele de învăţătură acceptabilă.
asa este si sursele sunt lamurite in 2 Tes 2:15: t
raditia orala si cea scrisa. Doua traditii ce apar mentionate in acelasi text biblic.
De asemenea frazeologia lui plasează aceste două forme de instruire pe aceeaşi treaptă în ce priveşte inspiraţia.
si pe aceiasi "treapta" ( ? ) sunt.
Adica egal importante; cu alte cuvinte: amindoua traditiile sunt importante.
Iar BO da prioritate Scripturii; aceasta se citeste in Biserica (si inca mult) iar interpretarea este limitata (ca timp acordat).
Având în vedere că inspiraţia (atât a cuvântului oral, cât şi a epistolei) provine de la Duhul Sfânt, este o impietate să afirmi că Tradiţia neacceptabilă e de origine divină.
si nici nu se afirma asta; evident ca traditiile neacceptate de Biserica nu sunt de inspiratie divina.
Sau crezi ca traditiile np (sunt tot atitea cite denom. np exista; prin aceste traditii proprii se si deosebesc intre ele) sunt de inspiratie divina?
Care dintre ele ca e mai multe?
Cred că intuieşti la ce tradiţii mă refer când spun acceptabile, ori neacceptabile.
Ei, nu ne asteptam la un consens in acest punct intre np si BO.
Np au cu totul alte traditii decit Biserica istorica; se deosebesc si intre ei vis a vis de traditiile proprii. Mai are importanta ce considera np a fi "neacceptabil" in traditiile BO?
Cert este ca: 1. majoritatea covarsitoare a np romani nu au stiinta de aceste traditii de care vorbeste ap. Pavel in 2 Tes. (vezi de ex. vasinec) gratie traducerii defectuoase a lui Cornilescu.
In acest pasaj el traduce termenul de "traditie" cu "invatatura" cu toate ca in greaca apare termenul de
paradosis care inseamna "traditie".
2. Np nu au stiinta care sunt traditiile orale lasate de ap. Pavel sau de Biserica unica a lui Hristos si asta din motive obiective: au aparut (ca denominatii np cu invatatura specifica proprie) in afara Bisericii lui Hristos, dupa sec XVII.