Văd că sunteţi ortodox. Fără să fiu rea şi neînţelegătoare spun că un ortodox chiar dacă nu a citit nicăieri despre Icoane, ar trebui să ştie ce este o icoană şi de ce se închină la ea.Care este scopul icoanelor? De ce ne inchinam la icoane?
Ti-aş recomanda sa citeşti lucrarea "Teologia Icoanei" ( ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/Iconograf ... coanei.pdf ). În această lucrare poţi găsi răspuns la multe întrebări pe care te framîntă.Care este scopul icoanelor?De ce ne inchinam la icoane?
De unde stim ca reprezentarile din icoane sunt corecte, mai ales cele ale imparatiei ceresti?nu cumva icoana incearca sa circumscrie cele necircumscrise, si sa materializeze cele ce sunt ne-materiala?Icoana imi pare un mijloc de inchinare inchis.Limiteaza perceptia lucrurilor spirituale prin materializarea lor.Văd că sunteţi ortodox. Fără să fiu rea şi neînţelegătoare spun că un ortodox chiar dacă nu a citit nicăieri despre Icoane, ar trebui să ştie ce este o icoană şi de ce se închină la ea.Care este scopul icoanelor? De ce ne inchinam la icoane?
Uitaţi, nici eu nu am citi despre Icoane, dar ca şi creştin ortodox Icoana pt mine reprezintă forma vizuală a împărăţiei cereşti. Toţi sfinţii pictaţi, cu respectarea canoanelor privind Icoanele, au ceva sfânt, curat, nepătimaş, perfect, desăvârşit ... şi în momentul în care priveşti Icoana cu atenţie îţi revii în fire dacă cumva erai supărat, trist, descurajat etc. Deci, Icoana nu este chip cioplit, ci din contră este o bucăţică de Rai pe pământul acesta păcătos care ne reaminteşte că viaţa de aici cu neajunsurile şi luptele ei se termină acolo unde începe viaţa cu adevărat plăcută, ne reaminteşte că suntem datori să-i urmăm în luptă, nevoinţă şi smerenie, după putere pe Sfinţi, cei care ca şi noi au fost oameni, ne dă curaj şi încredere că tot ce ni se părea greu de realizat este posibil...
Am citit si am auzit multe insa nu am auzit care este rostul icoanelor si cu ce scop ne inchinam la icoane.Acestea sunt intrebarile si vreau raspunsuri la ele.Nu vad cum trimiterea ta la un anumit link pe care probabil nici nu l-ai citit in intregime si pe care nici nu o sa ma deranjez sa-l citesc, raspunde direct acestor intrebari.Ti-aş recomanda sa citeşti lucrarea "Teologia Icoanei" ( ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/Iconograf ... coanei.pdf ). În această lucrare poţi găsi răspuns la multe întrebări pe care te framîntă.Care este scopul icoanelor?De ce ne inchinam la icoane?
După spusele Sfântului Dorothei, icoana ne învaţă cum să „postim cu ochii”. În acest mod icoana ne ajută să putem scăpa de imaginele care intră şi ies pe calea simţurilor: vederea, auzul, pipăitul, gustul, mirosul, precum şi cuvântul pentru a pastra curaţenia inimii omeneşti în timpul rugaciunii – spune Sfântul Antonie cel Mare. Caci dacă rugăciunea este o întrevedere cu Dumnezeu atunci este necesar absenţa patimilor, surditatea şi respingerea stimulilor lumeşti din afară.Am citit si am auzit multe insa nu am auzit care este rostul icoanelor si cu ce scop ne inchinam la icoane.Acestea sunt intrebarile si vreau raspunsuri la ele.Nu vad cum trimiterea ta la un anumit link pe care probabil nici nu l-ai citit in intregime si pe care nici nu o sa ma deranjez sa-l citesc, raspunde direct acestor intrebari.Ti-aş recomanda sa citeşti lucrarea "Teologia Icoanei" ( ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/Iconograf ... coanei.pdf ). În această lucrare poţi găsi răspuns la multe întrebări pe care te framîntă.Care este scopul icoanelor?De ce ne inchinam la icoane?
Prin Împărăţie Cerească m-am referit la Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfinţi care au trăit pe pământ şi acum sunt pictaţi în Biserici, deci reprezentările sunt corecte faţă de persoanele la care fac referire, iar referitor la alte aspecte iconografice ştiu că există nişte canoane care trebuie respectate de pictor (eu nu le am, dar încercaţi să le găsiţi şi să le citiţi).De unde stim ca reprezentarile din icoane sunt corecte, mai ales cele ale imparatiei ceresti?
Nu e corect ce spuneţi. Icoana nu e nici de departe un mijloc de închinare închis ci din contră în faţa ei mintea noastră se deschide spre contemplare, spre o rugăciune mai curată. Şi dacă vorbiţi despre percepţia lucrurilor spirituale, trebuie să ştiţi că ea cere în primul rând o inimă curată pe care o obţii singur prin trudă neclintită.Icoana imi pare un mijloc de inchinare inchis. Limiteaza perceptia lucrurilor spirituale prin materializarea lor.
De acord, ele nu sunt corecte pt că nu sunt pur şi simplu "reprezentări" ci mult mai mult, pt că depind şi de "starea sufletului" a celui care pictează/priveşte pe care o poate "prinde" în/din icoană.reprezentarile icoanelor NU sunt corecte ! Este un lucru asumat. Pentru ca nu sunt "reprezentari". de pilda nu sunt portrete.
De acord cu dvstră. Astfel, din cele spuse de dvstră, consideraţi că icoana are capacitatea de a-i pune pe cei "atât de materialişti" în legătură cu spiritualul chiar la nivel de undă, idee-despre. Să înţeleg că cei spirituali, după părerea dvstră, nu mai au nevoie de Icoane ?Pentru unii oameni e invers. Sunt atat de materialisti incat o mica unda de spiritual, o mica idee-despre poate fi trezita de icoana.
Aaaa...greu de raspuns cand puneti intrebarile in nota grandilocventa. S-ar putea sa va tai elanul, desi nu vreau deloc s-o fac. Ma enerveaza faptul ca nu mai avem "guru" (cum o fi la plural ?) seriosi pe forum. Stiti "...ca dracu' de tamaie".De acord, ele nu sunt corecte pt că nu sunt pur şi simplu "reprezentări" ci mult mai mult, pt că depind şi de "starea sufletului" a celui care pictează/priveşte pe care o poate "prinde" în/din icoană.reprezentarile icoanelor NU sunt corecte ! Este un lucru asumat. Pentru ca nu sunt "reprezentari". de pilda nu sunt portrete.De acord cu dvstră. Astfel, din cele spuse de dvstră, consideraţi că icoana are capacitatea de a-i pune pe cei "atât de materialişti" în legătură cu spiritualul chiar la nivel de undă, idee-despre. Să înţeleg că cei spirituali, după părerea dvstră, nu mai au nevoie de Icoane ?Pentru unii oameni e invers. Sunt atat de materialisti incat o mica unda de spiritual, o mica idee-despre poate fi trezita de icoana.
Mie mi se pare că tot asta am spus (sau am vrut să spun) despre Icoane, deci sunt de acord. Am subliniat ceea ce aţi spus referitor la estetică pt că mulţi cad în plasa asta (ex: picturile părintelui Arsenie Boca).La prima: Nu ele nu "sunt" nimic. Nu le investiti cu vreo valoare fiintiala. SUNT doar niste bucati de lemn. DAR ! Functiunea lor este importanta. De pilda, o cheie nu decat o bucata de fier. Dar cu ea poti deschide usa seifului. Cu icoana poti sa "adulmeci" aroma duhului. nimic mai mult. Daca de pilda va lasati prinsa, captivata, de frumusetea picturii, ati descalificat icoana. (Adica ea poate fi si urata, estetica nu conteaza aici, desi conteaza la un tablou adevarat). Ea doar va sprijina un pic. Dar sa nu credeti, sa nu aveti naivitatea sa va imaginati ca arhanghelul Mihail e un tanar cavaler....etc. Nu este; e un duh. Nu arata in niciun fel pentru ochii nostri. Acesta este si riscul icoanei: ca naivul o poate lua ca pe o reprezentare, ca pe un portret. Ca sa intelegeti chestia cu estetica: daca iconarii si altii autorizati ar fi convenit ca Iisus e bine sa fie reprezentat ca un morcov, din cutare motiv, (sau ce vreti dumneavoastra, lamaie...) n-ar fi fost blasfemie ! Sunt clar ?
Ştiu că o condiţie importantă pt ca omul să devină "christofor conştient" este renunţarea la sine...La a doua: Omul christofor constient nu mai are nevoie de NIMIC, in afara de sinea sa. La ce-ti mai trebuie icoana daca il cunosti pe Dumnezeu, daca ai numarul Lui de telefon, adresa, CNP-ul....etc ? La nimic, evident.
Cu siguranţă au motive întemeiate.Chiar ma enerveaza ca domnii ortodocsi calificati tac.
Eretic :o , nu cred că sunteţi, poate doar un ortodox dezamăgit. Şi apoi, staţi liniştit că dacă nu aveam folos din mesajele dvstră nu le citeam şi nici nu răspundeam.Nu e normal ca un eretic sa dea sfaturi unei tinere ortodoxe, si in plus, pe un forum de teologie ortodoxa.
De unde sti ca inchinarea adusa persoanelor reprezentate ajunge la ei?Icoana este un mijloc de inchinare inchis atata vreme cat inchide totul intr-o reprezentare.. Nu prea ai prea multe optiuni de ales si de contemplat atata vreme cat ti se pune in fata ceva concret si definit dinainte.Prin Împărăţie Cerească m-am referit la Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfinţi care au trăit pe pământ şi acum sunt pictaţi în Biserici, deci reprezentările sunt corecte faţă de persoanele la care fac referire, iar referitor la alte aspecte iconografice ştiu că există nişte canoane care trebuie respectate de pictor (eu nu le am, dar încercaţi să le găsiţi şi să le citiţi).De unde stim ca reprezentarile din icoane sunt corecte, mai ales cele ale imparatiei ceresti?
Nu e corect ce spuneţi. Icoana nu e nici de departe un mijloc de închinare închis ci din contră în faţa ei mintea noastră se deschide spre contemplare, spre o rugăciune mai curată. Şi dacă vorbiţi despre percepţia lucrurilor spirituale, trebuie să ştiţi că ea cere în primul rând o inimă curată pe care o obţii singur prin trudă neclintită.Icoana imi pare un mijloc de inchinare inchis. Limiteaza perceptia lucrurilor spirituale prin materializarea lor.
Icoana limitează, circumscrie etc doar atunci când noi suntem limitaţi, circumscrişi pt că raportarea noastră la ea e de la suflet la suflet (prin rugăciune) cu cât avem un suflet mai mare, mai uşor cu atât "lucrurile spirituale" se deschid mai mult...
Si cum ne invata icoana toate astea?Care este motivul pentru care ne inchinam la icoane?
După spusele Sfântului Dorothei, icoana ne învaţă cum să „postim cu ochii”. În acest mod icoana ne ajută să putem scăpa de imaginele care intră şi ies pe calea simţurilor: vederea, auzul, pipăitul, gustul, mirosul, precum şi cuvântul pentru a pastra curaţenia inimii omeneşti în timpul rugaciunii – spune Sfântul Antonie cel Mare. Caci dacă rugăciunea este o întrevedere cu Dumnezeu atunci este necesar absenţa patimilor, surditatea şi respingerea stimulilor lumeşti din afară.
„Aşadar, fraţilor – spune Sfântul Grigorie Teologul – să nu facem fără curăţie cele sfinte, în chip murdar cele sublime, în chip necinstit cele vrednice şi, pentru a vorbi pe scurt, în chip lumesc cele duhovniceşti (...). La noi, toate sunt duhovniceşti: lucrarea, mişcarea, dorinţa, cuvintele, chiar şi mersul sau hainele, până şi gestul, de vreme ce intelectul (nous) cuprinde toate şi modelează omul în toate, potrivit lui Dumnezeu; de aceea şi bucuria noastră este duhovnicească şi solemnă.” (vezi lucrarea "Teologia Icoanei")
"... Scopul ei este de a ne orienta cătrecum impacam icoanele cu a doua porunca din preabuna,sfanta si dreapta lege?
mie mi se pare ca ne face labili emotional."... Scopul ei este de a ne orienta cătrecum impacam icoanele cu a doua porunca din preabuna,sfanta si dreapta lege?
transfigurarea tuturor sentimentelor, dar şi a inteligenţei şi a celorlalte aspecte ale naturii
noastre, dezgolindu-le de orice exaltare care nu ar putea fi decât nesănătoasă şi stricătoare.
Asemenea îndumnezeirii pe care o tălmăceşte, ea nu suprimă nimic din ceea ce este omenesc:
nici elementul psihologic, nici diferitele caracteristici ale omului din lume. Astfel, icoana unui
sfânt nu evită să ne arate activitatea sa pământească, pe care el a transformat-o în lucrare
spirituală, fie că este vorba de o lucrare bisericească, precum cea a unui Episcop sau monah,
fie de vreo activitate lumească, precum cea a unui prinţ, soldat sau medic. Însă, ca şi în
Evanghelie, toată povara acestor lucrări, gânduri, cunoştinţe şi sentimente omeneşti este
reprezentată în contact cu lumea divină, iar acest contact purifică totul, mistuind ceea ce nu
poate fi purificat. Fiecare manifestare a naturii umane, fiecare fenomen al vieţii noastre se
luminează, se clarifică, primind adevăratul său sens şi loc." (Teologia Iocanei).
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 16 vizitatori