Deci trebuiesc stabilite nişte limite aici: între noi şi Hristos există diferenţe ipostatice, şi care nu se confundă ori anulează după împărtăşire.
Este adevărat ce spuneţi în această afirmaţie, dar este adevărat ce spune şi pr Petru, pt că, Unitatea în diversitate a persoanelor nu înseamnă piederea de identitate, nu se anulează persoana în unire cu Hristos, pr Dimitrie.
Noi nu ne unim cu focul ipostatic ci doar după fire, lucru pentru care firii noastre împărtăşite cu Hristos nu i se cuvine adorare ca firii umane a lui Hristos.
Numiţi fire - tupul? Dacă da, totuşi, apostolul Pavel nu se limitează numai la trup, merge mai departe: 1Corinteni 6,17:
cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.
Este adevărat că unirea după ipostas cu Fiinţa dumnezeiască este proprie numai Cuvântului, Dumnezeu-Omului, pe când a nostră este după lucrare sau har.
Trupul Lui Hristos a avut unire cu Logosul dar, fără amestecare a firilor, la fel şi la noi, unirea este fără amestecare sau contopire.
Aşa cum în conţinutul pâinii după prefacere, la epicleză, este Trupul Lui Hristos în întregime şi prin El întrega dumnezeire, fără ca pâinea să-şi piardă materia sa, ci, subzistă amândouă, la fel şi noi suntem un singur trup în Hristos, fără să pierdem individualitatea personală.
Suntem nevoiţi să vorbim despre o nouă naştere duhovnicească în Hristos, despre altoirea în trupul lui Hristos, dar în acelaşi timp păstrăm şi trupul nostru carnal pământesc muritor, moştenire adamică.
Oare cum putem fi altceva devreme ce Biserica s-a născut din coasta Lui Hristos? Oare poate fi Cel ce naşte ceva şi cei născuţi din acelaşi trup altceva?
Iată ce frumos vorbeşte sf Ioan Gură de Aur în cateheze baptismale:
"Nu trece Cu uşurinţă peste taină, iubite! Căci am să-ti spun şi un înţeles tainic. Am zis ca simbol al botezului şi al împărtăşaniei este sângele acela şi apa. Din amândouă acestea s-a născut Biserica: prin baia naşterii din nou şi prin înnoirea Duhului Sfânt (Tit, 3,5) adică prin botez şi prin împărtăşanie. Iar simbolurile botezului şi ale euharistiei sunt [ieşite] din coastă. Aşadar, din coasta-I a plămădit Hristos Biserica, după cum din coasta lui Adam a făcut-o pe Eva. Vedeţi cum S-a unit Hristos cu mireasa Sa? Vedeţi cu ce fel de hrană ne creşte pe toţi? Din aceeaşi plămadă din care am fost făcuţi ne şi hrănim. Căci precum femeia îşi hrăneşte pruncul cu sângele şi laptele ei, aşa şi Hristos, pe care i-a născut, însuşi îi hrăneşte necontenit cu sângele Său. Atunci Dumnezeu a luat din coasta [lui Adam] şi a făcut pe femeie, tot aşa [acum] ne-a dat din coasta Lui sângele şi apa şi a plăsmuit Biserica. Şi după cum atunci a luat coasta în vremea extazului [lui Adam], aşa şi acum a dat sângele şi apa după moartea Sa, mai întâi apa şi apoi sângele. Ceea ce era atunci extazul este acum moartea, ca să ştii că de acum moartea este un somn.
Eu cred că este important să ştim că Sfinţii, dar şi noi: vii şi adormiţi, ajungem să fim Trupul lui Hristos, adică să constituim nu doar virtual, ci real - Biserica. Trupul lui Hristos ca Biserică şi Trupul euharistic sunt una!
Dar nici aşa nu este corect, deoarece niciodată Domnul nostru Iisus Hristos nu a pus
una între el şi noi, ci doar între El şi Tatăl (inclusiv Duhul Sfânt), după cum scrie:
ca să fie una, precum Noi una suntem.
Să ştiţi că sf Ioan Gură de Aur spune la fel ca Pr Petru, iată ce spune:
Sf Ioan Gură de aur comentariu la I Corinteni 10:16-17.
(10:16) "Pâinea carea frângem, au nu împărtăşirea trupului lui Hristos este?"
Dar pentru ce oare nu a întrebuinţat apostolul cuvântul μετοχη, ci κοινωνια? Pentru că a voit prin cuvântul κοινωνια (împărtăşire), să arate ceva mai mult decât se înţelege prin cuvântul μετοχη, deşi amândouă cuvintele au multă asemănare; A voit adică să arate că nu numai ne împărtăşim, ci şi că împărtăşindu-ne ne unim cu dânsul. Căci după cum trupul acela s-a fost unit cu Hristos, tot aşa şi noi prin pâinea aceasta ne unim cu dânsul.
Deci iată părinte unire deplină, după cum Trupul Lui Hristos s-a unit cu Logosul, Hristos Cuvântul, la fel ne unim şi noi cu El.
Mai departe adaugă sfântul .
Apoi fiindcă s-a zis „împărtăşirea trupului", iar ceea ce se dă spre împărtăşire este altceva decât aceea cu care ne împărtăşim, iată că apostolul a nimicit şi această mică deosebire, căci spunând „împărtăşirea trupului" a căutat iarăşi a spune ceva mai apropiat, pentru care a şi adăogat: „Căci o pâine, un trup cei mulţi suntem" (1 Cor. 10,17). «Ce spun eu împărtăşire, zice, căci noi suntem una cu trupul acela. Ce este pâinea din punerea înainte? Trupul lui Hristos. Deci ce devin cei ce se împărtăşesc din ea? Trupul lui Hristos, şi nu mai multe trupuri, ci un trup.»
Apoi face diferenţa dintre ipostasuri şi unirea lor fără contopire prin comparaţia boabelor de grâu:
După cum pâinea fiind alcăluilă din mulle boabe de este unită într-un singur întreg, fără să se vadă undeva boabele de grâu - deşi ele fiinţează - astfel şi noi ne unim unii cu alţii şi cu Hristos.
La fel spune şi sf Teofilact al Bulgariei, care îl copie şi sintetizează pe sf Ioan.
Pâinea pe care o frîngem nu este oare împărtăşirea trupului lui Hristos?
Ceea ce nu a pătimit pe cruce, unde nu s-a frînt nici un os din oasele Lui (căci zice: „os dintr-Insul nu se va zdrobi", Ieşirea. 12:46 şi Ioan 19.36), aceea o pătimeşte Hristos acum, în pîinea sfinţită a Euharistiei, sfarîmîndu-Se pentru noi, cei care o frîngem. Si a zis că pîinea Euharistiei „este împărtăşirea trupului lui Hristos", că adică, precum trupul acela este unit cu Hristos, tot aşa şi noi, prin pîinea aceasta care s-a prefăcut în trupul lui Hristos, ne unim cu Hristos.
Căci o pâine este, şi cei mulţi un trup suntem;
Fiindcă a zis mai sus că pîinea aceasta este „împărtăşirea trupului lui Hristos", iar cel ce împărtăşeşte este osebit de cel ce se împărtăşeşte de Ia dînsul, Apostolul arată aici lucrul cel mai mare şi zice că noi, cei ce ne împărtăşim, sîntem însuşi trupul lui Hristos cu care ne împărtăşim! Căci ce este pîinea Euharistiei? Este trup al lui Hristos. Şi ce se fac cei ce se împărtăşesc din pîinea aceasta? Se fac „trup al lui Hristos", nu multe trupuri, ci un trup. Pentru că, precum o pîine se face din multe grăunţe de grîu, aşa şi noi, cei ce ne împărtăşim din pîinea aceasta, mulţi fiind, ne facem un trup al lui Hristos.
Deoarece una este perihoreza dintre persoanele Sfintei Treimi , şi alta cu privire la noi. Persoanele divine sunt una în fiinţă şi perihoretic prin propria voie şi putere, pe când noi nu suntem în aceeaşi relaţie perihoretică între noi (pentru că avem voinţe nu numai ipostatice ci şi ale firii diferite, pe când persoanele divine au doar voinţe ipostatice diferite, iar după fire au aceeaşi voinţă), nici cu Fiul (aşa şi aceştia în Noi să fie una). În relaţia cu noastră cu Fiul această perihoreză este una diferită, deoarece este un act de potenţă specific ipostasului divin, şi este orientat (ca lucrare posibilă) într-un singur sens: dinspre El înspre noi (Eu întru ei şi Tu întru Mine). Dinspre noi înspre El este un act doar volitiv, ca accept şi disponibilitate. Puteţi analiza pe îndelete textul Evangheliei:
21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. (Ioan.17)
Toată explicaţia de aici părinte merge în paralel, nu la obiect şi nu poate demonta afirmaţia pr Petru.
Aşa cum persoanele sf Treime sunt într-o singură fiinţă, fără contopire şi amestecare. Aşa şi cei născuţi în Hristos, sunt persoane diferite într-un singur trup, într-o credinţă. Apostolul şi ev Luca, spune în Fapte, că sufletul mulţimii celor care au crezut era una:
Cap. 4, 32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.
Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Efeseni, Cap. 5, 32.
Ca o concluzie: Pr Petru nu greşeşte cu nimic afirmând că:
Trupul lui Hristos ca Biserică şi Trupul euharistic sunt una, sau identic, care înseamnă acelaşi lucru!
Cum vi se pare?
Mi se pare că vedeţi şi accentuaţi numai împărţirea ipostatică a persoanelor, nu şi unitatea lor în Hristos.
Dacă întrebaţi, vă spun, aţi greşit acuzând ca eretice afirmaţiile pr Petru, care aşa cum aţi văzut, au suport chiar în scrierile Sf. Părinţi.
Cu mult respect.