1. O parte din rugăciunile înainte de împărtăşire sunt destul de vechi (aşa cum se vede după autorul lor), iar altele au apărut mai târziu. Cărţile greceşti au 10 rugăciuni, cele slavoneşti 11, iar cele româneşti 12. A 4-a rugăciune din cărţile româneşti nu se regăseşte nicăieri, şi de fapt este o rugăciune de pocăinţă, neavând nimic în comun cu împărtăşirea.Voiam sa va intreb ceva in legatura cu rugaciunile inainte si dupa Impartasire si despre Canonul de Impartasire. Cand au aparut, am vazut cateva informatii in cartea dumneavoastra. Dar intrebarea mea e mai mult de ordin practic. Cineva care se impartaseste saptamanal sau des, sa ii spunem, trebuie sa faca canonul tot si intreaga randuiala? Multumesc frumos si imi cer iertare
Aceasta e valabila si la preoti?daca preotul slujeste sf. Liturghie zilnic mai are nevoie sa faca aceasta pravila?1. O parte din rugăciunile înainte de împărtăşire sunt destul de vechi (aşa cum se vede după autorul lor), iar altele au apărut mai târziu. Cărţile greceşti au 10 rugăciuni, cele slavoneşti 11, iar cele româneşti 12. A 4-a rugăciune din cărţile româneşti nu se regăseşte nicăieri, şi de fapt este o rugăciune de pocăinţă, neavând nimic în comun cu împărtăşirea.
2. Canonul înainte de împărtăşire e de prin sec. 15 şi la greci el e puţin altfel. În cărţile româneşti, cu acele 2 stihuri din ps. 50 el a fost preluat din tradiţia slavo-rusă. Şi Rugăciunile şi Canonul ţin de rugăciunea particulară, iar Liturghia deja are în sine rugăciuni înainte şi după împărtăşire, chiar dacă sumare şi sobre.
3. Alte canoane care sunt recomandate înainte de împărtăşire trebuie citite doar de cei care nu asistă la Vecernia şi Utrenia zilei. Dublarea celor 3 canoane este un non sens. E mai bine să se citească din Scriptură şi să se facă Rugăciunea lui Iisus, decât acele Canoane atât de prost redactate.
4. Ce trebuie să facă fiecare înainte de împărtăşire, chiar şi dacă o face foarte des sau chiar zilnic, o poate hotărî doar duhovnicul fiecăruia. Nu o pot face eu la modul general pe forum.
O anumită "pravilă" trebuie să facă şi preoţii şi mirenii. Ba preoţii chiar mai mult, pt că ei nu doar se împărtăşesc, ci şi slujesc Liturghia, nemaivorbind de faptul că spovedesc, ceea ce necesită o pregătire duhovnicească suplimentară.Aceasta e valabila si la preoti? daca preotul slujeste sf. Liturghie zilnic mai are nevoie sa faca aceasta pravila?
Corect! Spunea cineva ca cel mai mare contabil este chiar dracul care ne indeamna sa pacatuim, iar Dumneze ce cel mai "prost/slab" contabil, cautand cel mai mic pretext ca sa ne matuiasca.O anumită "pravilă" trebuie să facă şi preoţii şi mirenii. Ba preoţii chiar mai mult, pt că ei nu doar se împărtăşesc, ci şi slujesc Liturghia, nemaivorbind de faptul că spovedesc, ceea ce necesită o pregătire duhovnicească suplimentară.Aceasta e valabila si la preoti? daca preotul slujeste sf. Liturghie zilnic mai are nevoie sa faca aceasta pravila?
Dar reguli generale cât şi cum trebuie să facă nu există şi nu pot exista. Depinde de starea duhovnicească şi trupească a omului, dar şi de anumite situaţii concrete care pot apărea pe parcurs, mai ales că, spre fericirea noastră, avem un Dumnezeu care nu este nici contabil şi nici procuror sau terorist.
1. Este permis, deci, ca un mirean să se împărtăşească în cadrul Liturghiei, fără a asista la slujbele Vecerniei, Utreniei, Ceasurilor? Nu mă refer la cazuri excepţionale: bolnavi, bătrîni, copii, femei însărcinate etc.Alte canoane care sunt recomandate înainte de împărtăşire trebuie citite doar de cei care nu asistă la Vecernia şi Utrenia zilei.
Este vorba despre cazurile excepţionale. De exemplu, în diaspora, unde bisericile sunt la 70-100 de km, nu poţi să-l obligi pe om să vină şi la Vecernie şi chiar la Utrenie, dar te bucuri că poate ajunge cu familia (inclusiv copii mici) abia la Liturghie. Şi bineînţeles, dacă nu are alte impedimente, îi dai şi împărtăşanie.1. Este permis, deci, ca un mirean să se împărtăşească în cadrul Liturghiei, fără a asista la slujbele Vecerniei, Utreniei, Ceasurilor? Nu mă refer la cazuri excepţionale: bolnavi, bătrîni, copii, femei însărcinate etc.
Întreb, pentru că am auzit pe mai mulţi preoţi spunînd că în cazuri ordinare, nu se permite acest lucru.
Doar în cazuri excepţionale. În nici un caz aceasta nu trebuie să devină regulă, deşi nu este nicio regulă sau canon al Bisericii care să lege Liturghia de celalte Laude. Este mai degrabă o tradiţie tipiconală, dar care nu trebuie călcată în picoare.2. Un preot dacă nu a săvîrşit slujba Vecerniei şi Utreniei, poate să slujească Sf. Liturghie?
Şi să înţeleg că asta este credinţa dumneavoastră ? Păi dacă biserica şi spitalul sunt asemănătoare din punctul de vedere pe care l-aţi menţionat, nu sunteţi dispus să credeţi că, aşa cum în spital un medic poate comite malpraxis, tot aşa într-un spital duhovnicesc, adică într-o biserică, preotul, mai mult sau mai puţin duhovnic, poate comite malpraxis pneumatic [adică spiritual] ?? Sau, de vreme ce cuvintele lui sunt insuflate de Dumnezeu, după zicerea dumneavoastră, iar Dumnezeu nu poate greşi, atunci implicit nici preotul duhovnic nu poate greşi, nu-i aşa ??I. Despre Spovedanie Să fim cu mare luare aminte la sfaturile şi îndemnurile ce ni le dă duhovnicul, deoarece cuvintele lui sunt insuflate de Dumnezeu, care "stă nevăzut primind mărturisirea noastră" şi pune în gura preotului exact ceea ce este de folos pentru sufletul nostru. În cadrul spovedaniei, duhovnicul poate rândui un anumit canon, în acord cu cel ce se mărturiseşte şi/sau la cerinţa lui. Împlinirea acestui canon, face parte şi din acea pregătire pentru Împărtăşanie. Evident, că şi acele rugăciuni înainte de spovedanie ne ajută să dobândim o stare de pocăinţă şi conştientizare şi este bine să le citim, dar să nu facem din asta o obişnuinţă seacă şi scrupuloasă, mai ales că preotul citeşte înainte de mărturisire anumite rugăciuni, pe care tb să le ascultăm cu atenţie deoarece cer mila şi îndurarea lui Dumnezeu faţă de noi şi iertarea păcatelor. Să nu uităm că şi după spovedanie ni se împărtăşeşte un anumit har, deoarece primim dezlegare de păcate, cuvântul preotului este ca "din gura lui Dumnezeu" şi să fim cu luare aminte! Putem pierde acest har dacă ne împotrivim, nu ne conformăm cu ceea ce ceea ce ne spune duhovnicul, şi dacă nu-l ascultăm cu credinţă. Se întâmplă exact ca în situaţia când mergem la medic, şi chiar aşa ar fi bine să percepem spovedanie - ca pe o consultaţie medicală (duhovnicească). De medic nu ascundem bolile, cauzele etc, nu ne împotrivim medicului ci din contra din dorinţa de a ne vindeca ascultăm şi îndeplinim totul cu supunere doar să ne facem sănătoşi. Dar oare cu sufletul nu trebuie să fim la fel de precauţi, care va merge în veşnicie cu sau fără boli?
Înapoi la “CANOANE şi REGULI BISERICEŞTI”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori