-
Pentru nemessis este sufiecient să citească zilnic 2-3 (sau mai multe) capitole din Evanghelii o perioadă de timp. Şi dacă va mai şi striga : "Iisuse Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine!", de câte ori singurătatea şi scârba îl vor muşca (ar fi mai bine ca nu doar atunci), peste un an (poate mai puţin, funcţie de sârguinţa şi sinceritatea lui) va fi de nerecunoscut pentru mulţi (în sensul frumos şi bun al cuvântului), şi e posibil să ne posteze un topic cu titlul: "Cum vedeti şi explicaţi viata mea frumoasă de câtva timp?", iar nu cum scire acum sărmanul în topic.
Cuvântul Scripturii este lucrător şi este prima formă de împărtăşire cu Calea, Adevărul, Viaţa.
-Modul de lucru al preotului duhovnic cu cei în nevoie este acesta:
convorbire (o mulţime de puncte ce trebuiesc atinse, inclusiv anamneza bolii, suferinţei sufleteşti pe care le reclamă),
rugăciunile specifice nevoii lui şi spovedanie cu tot ce implică ea. Mărturisirea curată a păcatelor însoţită hotărârea de a le evita, îi dau posibilitatea creştinului, ca prin harul preoţiei să se vindece, tăind totodată drepturile satanei din suflet (prin eliminarea gunoiului satanei - păcatul din acesta). Cu aeastă ocazie iau sfârşit coşmarurile, imboldurile sinnucigaşe, etc.
Păcatul din om este ce era cuiul din peretele case altuia pentru Prepelea - un motiv de vizită neplăcută, oricând şi de oricâte ori vroia. Odată păcatul eliminat, se termină cu teroare demonică
nevindecată de doctori, etc.
Puterea preoţiei şi harul duhovniciei (puterea primită de Apostoli de la Hristos de a lega şi dezlega păcatele oamneilor) ce le are preotul, unite cu dorinţa creştinului (botezat ortodox) de îndreptare şi de colaborare, sunt cele ce conduc la cele exemplificate de mine punctat în mesajul cu pricina.
Aici nu există mantre, hipnoză, talismane, horosop, incantaţii, şi tot alaiul diavolesc din hinduism ori mai ştiu eu ce religie.
Exită o raţiune a felului în care lucrează legile divine şi a incidenţei omului cu ele, o legătură raţională şi personală cu Creatorul şi metodele taumaturgice, etc. indicate de El spre aceasta (sau legat de orice nevoie a creştinului).
************************************
Acum, nemessis, terbuie să ştii că Legea cu privire la împreunarea a doi oameni de sex opus, lucrează diferit asupra celor botezaţi faţă de cei nebotezaţi. Şi deci nu am cum să te lămuresc ce nenorocire sufletească încearcă creştinii ortodocşi când curvesc ori preacurvesc. Ei sunt făpturi noi prin Botez, membre ale Trupului lui Hristos - Biserica. Pe noi Dumnezeu ne ceartă diferit decât pe cei nebotezaţi (ne-fii ai Săi), după cum reiese din Epistola către Evrei a Sf. Apostol Pavel:
Capitolul 12
1. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.
4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte".
7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?
8. Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi.
9. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă?
10. Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
11. Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.
12. Pentru aceea, "îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi.
13. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre", aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece.
14. Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
15. Veghind cu luare aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu şi ca nu cumva, odrăslind vreo pricină de amărăciune, să vă tulbure, şi prin ea mulţi să se molipsească.
16. Şi să nu fie vreunul desfrânat sau întinat ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.
17. Ştiţi că mai pe urmă, când a dorit să moştenească binecuvântarea, nu a fost luat în seamă, căci, deşi cu lacrimi a căutat, n-a mai avut cum să schimbe hotărârea.
18. Căci voi nu v-aţi apropiat nici de muntele ce putea fi pipăit, nici de focul care ardea cu flacără, nici de nor, nici de beznă, nici de vijelie,
19. Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se mai grăiască,
20. Deoarece nu puteau să sufere porunca: "Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să fie ucisă cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata",
21. Şi atât de înfricoşătoare era arătarea, încât Moise a zis: "Sunt înspăimântat şi mă cutremur!".
22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească,
23. Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi,
24. Şi de Iisus, Mijlocitorul noului testament, şi de sângele stropirii care grăieşte mai bine decât al lui Abel.
25. Luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi - îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri -
26. Al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: "Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul".
27. Iar prin aceea că zice: "Încă o dată" arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite.
28. De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială.
29. Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".
Căci felul în care Dumnezeu ne ceartă pe noi (afară de mustrarea de conştiinţă sunt boli şi necazuri de tot felul), e diferit de al popoarelor nebotezate, ori al inşilor nebotezaţi.
Asta remarca un prieten al meu - tot preot, care are soţie japoneză (botezată) şi care a desfăşurat activitate misionară vreo trei ani în Nagoia şi Osaka, dar acum întors în ţară. Mi-a spus uimit şi nedumerit: "Părinte sunt speriat de ce li se întâmplă oamenilor pe aici: felul în care mor (fără legătură cu sărăcia), tot felul de accidente şi păţanii, bolile ..., numai ciudăţenii din astea! Părinte, pe acolo nu am văzut aşa ceva, părinte!" Pe acolo, adică nu doar în Japonia ci şi în Irlanda, etc., deoarece el a stat plecat din ţară 22 de ani, pe lângă studiile de doctorat etc., desfăşurând activitate misionară pe unde a umblat ca diacon apoi ca preot.
La care i-am explicat:"Părinte, noi suntem ortodocşi şi Dumnezeu are pretenţii mari de la noi, deoarece prin Botez am devenit Noul Israel şi fii ai Săi (vezi versetele 5-8 de mai sus). De aceea şi păţaniile noastre sunt diferite de ale acelora, sărmanii, pe care Dumnezeu îi lasă să se bucure măcar pe aici de bunăstare materială, etc. Însăşi istoria noastră este cusută cu aţă albă faţă de a eterodocşilor, ori de a celor de alte religii: necazurile acestui popor, zbuciumul şi împilarea duşmanilor din toate timpurile şi sub toate formele."
De veţi citi VT veţi vedea că Dumnezeu le aplica evreilor un regim preferenţial şi când făceau binele dar şi când făceau răul, de li se ducea pomina printre celelalte popoare. Dumnezeu este cu "
zoom-ul +" pe noi.
Aşadar, d-le nemessis, regimul nostru preferenţial nu vi se aplică şi dvs., nici acum nici după...
, cât sunteţi în afara BO.
Iaca, v-am dat o minimă explicaţie! Cu bine!
PS
Atacurile de panică fără explicaţie medicală, au vindecare la ortodocşi (nu ştiu la ceilalţi; poate că şi la ei) prin simplul fapt de a merge la biserică Duminica, cât mai des. Pe taică-meu, ateu dar credincios în autosugestie (apropo..), nu l-a ascultat dumneaei ani de zile, că doar i-or trece atacurile de panică; nici medicamentele de la psihiatru, nici vitaminele+minerale nu l-au "miluit", ci, luându-l câteva Duminici (nu la rând) cu mine la mânăstire (chipirile, să profite de mers la munte cu mine gratuit, că tot am drum la mânăstire), aflu de la el la mai puţin de un an că-mi zice la telefon: "Băi, fiu-meo, tu crezi că dacă nu vin cu tine la ... nu mă duc la biserică? Mă duc aci la noi, că am văzut eu, că de când am venit la Biserică nu mai am atacuri de panică!" Ştii, autosugestia era la ea "acasă", dar n-a mers atâţia ani!
Nu vă spun acum cauzele sufleteşti pentru care-l vizitau demonii, a căror "atingere" oferă sufletului atacuri de panică.
Ar mai fi ceva: acolo în posturi se face Duminica şi Sf.Maslu la care participa şi el - că doar fiu-său era "vedetă" şi-i era drag (gândesc)
. Poate şi Sf.Maslu i-a ajutat, deşi nespovedit vreodată.