Dumnezeu este mereu cauza mortii?

[Parintele777]

Se spune ca Dumnezeu ar fi cauza vietii si a mortii fiecaruia dintre noi.
Cauza vietii da, ca fara El nici viata biologica pe care o luam din parintii nostri nu am fi putut sa o avem pe langa faptul ca mai primim si suflet nemuritor si de aceea Sf. Ap. Pavel spune ca: ,,Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem". (Fap. Ap. 17, 28) dar asupra ideii ca ar fi si cauza mortii mereu, apar cateva semne de intrebare.
Nu zic ca daca Dumnezeu vrea sa ia cuiva sufletul intr-o noapte nu ar putea face asta, dar merg mai departe pe libertatea fiecaruia dintre noi cu care ne pastram sau ne defectam sanatatea si ca urmare poate aparea si moartea.
Deci, eu sustin ca Dumnezeu ii da de multe ori omului libertate pana la moarte si El doar asteapta sufletul lui care iese din om dupa moartea biologica, moarte care si ea provine din cauze biologice.
Daca de ex, cineva se sinucide Dumnezeu nu este cauza mortii ci El doar ia inapoi sufletul care i l-a dat.
Daca se spune in Sf. Scriptura ca Dumnezeu i-a zis unui om intr-o noapte: ,,Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?" (Luca 12, 20) asta nu inseamna neaparat ca Dumnezeu urma sa-l omoare in noaptea aceea ci putea fi doar un fel de deja vu al lui Dumnezeu care prin atotcunoastea Lui i-a zis doar ce urma sa se intample cu el in noapte aceea adica, de ex, ca urma sa moara in urma unui stop cardiac.
Si deci, cu toate acestea, cum se explica starile indelungate ale acelor oameni care intra in coma luni de zile sau chiar ani dupa care mor?
Ce mai asteapta Dumnezeu de la ei din moment ce ei nu mai sunt constienti? (vorbesc de coma cea mai avansata inainte de moartea cerebrala)
Sau cum se explica cu cei care au facut un infarct, sau ceva de genul asta, lumea i-a crezut morti si i-a ingropat desi inima lor cica ar mai fi batut extrem de rar incat doctorii nu si-au putut da seama si apoi unii dintre acei oameni isi revin in cosciug incat realizeaza ce se intampla, se panicheaza incat unii sunt descoperiti ori cu fata in jos, ori plini de sange si cu hainele rupte etc...
Intrebarea este de ce acesti oameni nu mor de cand au facut acel infarct si Dumnezeu le ingaduie sa isi mai revina pentru putin timp inainte de a muri asfixiati?
Ce mai asteapta Dumnezeu de la ei in acele clipe ca doar nu e vorba de o pocainta finala constransi de imprejurari?
Este deci Dumnezeu cauza mortii si aici sau oare si functiile vitale ale omului au aceeasi libertate de functionare incat ele pot continua, din anumite mistere medicale, chiar si dupa un infarct?
O explicatie pentru cei care isi revin in cosciug si care constientizeaza ce se intampla cu ei ar fi ca prin moartea ce urmeaza prin asfixiere ei sa-si mai spele anumite pacate de care ar mai avea nevoie sa scape ca sa se mantuiasca, sa zicem, sau sa-si aminteasca viata lor pacatoasa si sa o planga pe ultima suta de metri, dar de la cei care sunt in coma luni de zile sau ani si apoi mor, ce mai asteapta Dumnezeu din moment ce constiinta nu le mai lucreaza ci li se reactiveaza abia dupa moartea fizica, ea fiind o insusire a sufletului?
Astept si parerile voastre si in special ale parintelui Petru Pruteanu.

[celprost]

Se spune ca Dumnezeu ar fi cauza vietii si a mortii fiecaruia dintre noi.

Cauza vietii, da, e adevarat, cauza mortii nu, asta nu mai e adevarat. Ma refer la cauza activa, ca la cauza pasiva lucrurile stau cu totul altfel, dar intram aici un pe teren moale. Pai daca noi punem toate relele si consecintele lor pe seama lui Dumnezeu rau facem, ca atunci ar insemna ca dracul e bun. Ori e in somaj tehnic! Ori ne plange de mila, sireacul(!), de grozaviile pe care ni le-ar face (cica) Dumnezeu. Lasati, nu va bateti capu', ca de rele are cine sa se ocupe, nu trebuie sa le punem in carca lui Dumnezeu.

[radugabriellucian]

Of! Of! Of! Pe de o parte Îl faci pe Dumnezeu nestiutor si apoi Îl faci atoatestiutor. Te ajuta oare la mantuirea ta niste intrebari al carui sens nu e clar? Ia-o cu abcdarul.