Vaticanul este un stat bine informat, ai cărui credincioşi sunt bine "controlaţi" prin hulitoarea dogmă a "viacriatului" papei. Mai mult, clericii (nu ştiu dacă şi preoţii dar episcopii sigur) lui dobândesc automat cetăţenia Vaticanului prin investirea în treapta clericală.
Ca orice stat, Vaticanul trebuie să aibă şi un serviciu de informaţii externe, binecunoscută fiindu-i setea expansionistă. Constatând şi japonezii că adepţii BC din rândul conaţionalilor lor prestează asemenea servicii de spinoj, efectiv, au purces la .... masacrarea tuturor creştinilor. Apoi, împăraţii japonezi au ţinut închise graniţele Japoniei timp de 200 de ani. În foarte, foarte mare cam aşa au stat lucrurile.
Acum, masoneria fiind o organizaţie suprastatală, ce "decapitează" din umbră orice stat, reuşind prin cozile ei de topor să subjuge statul parazitat prin racolare de adepţi (cărora li se prezintă o mulţime de scopuri nobile pe lângă anumite avantaje), evident că reprezintă (sau reprezenta) un pericol şi pentru Vatican. Şi în această situaţie, nu ne miră faptul că papa, cu "ale lui trei coroane puse una peste alta", a fost călacat pe "bătături".
Atât timp cât francmasoneria era o ameninţare reală la adresa supremaţiei a papalităţii, pe plan lumesc, era normal ca să fie luate măsuri de austeritate, drastice. Dar când au devenit dintre ei masoni, nu s-au mai dat în lături.
Nu ştiu, poate nu aţi înţeles sau poate nu ştiţi, dar Masoneria nu este doar o organizaţie care vrea decapitarea oricărui stat, din umbră, dar vrea şi decapitarea Bisericii lui Hristos, adică ruperea acesteia de Capul ei care este Iisus Hristos. Poate nu ştiţi ce ură poate avea această organizaţie împotriva Bisericii lui Hristos şi de câte sute de ani conspiră, mai în umbră mai la lumină, împotriva Bisericii. Este adevărat că principala ţintă a ei a fost Biserica Catolică, însă nici Bisericile Ortodoxe nu au fost scăpate din vedere. Există infiltrări inclusiv în Biserica Ortodoxă, şi chiar printre ierarhi; nu ştiu dacă şi la ora actuală, dar în trecut au fost cazuri, cum a fost Irineu Mihălcescu care a dezertat mai apoi şi a scris chiar împotriva Sectei. Secta (Masoneria) are multe strategii de luptă împotriva Bisericii Catolice şi împotriva Bisericii Ortodoxe iar una dintre ele este chiar infiltrarea cât mai la vârful Bisericii pentru a pune mâna pe putere în Biserică şi a lua decizii şi a conduce Biserica în altă direcţie decât la Hristos. Unul dintre scopurile lor este chiar instaurarea urâciunii pustiirii în locul cel sfânt şi sabotarea misiunii mântuitoare şi conducătoare a Bisericii lui Dumnezeu. Altfel spus, mă îndoiesc că conflictele dintre catolicism şi masonerie se reduc la raţiuni de ordin strict politic sau material, ci au în spate raţiuni spirituale foarte profunde, aşa cum şi agresiunea Masoneriei la adresa Bisericii Ortodoxe are în primul rând tot raţiuni de ordin spiritual, pentru că războiul pe care această sectă îl duce împotriva Bisericii este în primul rând şi prin excelenţă unul spiritual.
Mai departe nici eu nu mă amestec în politică.
Aici opinia mea este că sunteţi într-o eroare fundamentală. Şi nu mă refer strict la poziţionarea dumneavoastră personală, ci la opinia că în genere Biserica nu are a se amesteca în politică, şi în societate în general. Este drept că Biserica nu poate face orice şi oricum politică, însă cred că este o greşeală fundamentală această lipsă de implicare. Dealtfel nu cred că este nici poziţia BOR pentru că spre exemplu în 1937 BOR a luat atitudine clară şi a condamnat Secta luând şi măsuri de ordin practic foarte clare şi chiar cu implicaţii politice, şi din câte ştiu până în ziua de astăzi nimeni nu a anulat respectiva decizie a BOR luată în urma studiului ÎPS Nicolae Bălan al Ardealului şi prin urmare se poate considera că ea este încă în vigoare.
Apropo pr Haralambie, lăsaţi nu vă implicaţi dumneavoastră şi nu se implice creştinii, lăsaţi că se implică oamenii Sinagogii Satanei şi uitaţi-vă unde a ajuns creştinătatea, uitaţi-vă în ce hal a ajuns şi ce perspective ne aşteaptă. Dezastrul în care suntem se datorează şi lipsei de implicare politică, socială, economică, civică, culturală, mediatică a creştinilor ortodocşi; nu mă refer strict la preoţi pentru că nu ştiu dacă ei ar trebui să se implice
direct în politică (asta neînsemnând că nu ar trebui să aibă o implicare
indirectă), ci la ceilalţi credincioşi ai Bisericii.
Ca o observaţie colaterală este de observat ignoranţa care caracterizează pe mulţi creştini ortodocşi, atât dintre mireni cât şi din cler faţă de astfel de probleme, ignoranţă şi nepăsare care, mai ales în ziua de azi când pericolul este atât de mare şi încă mai există o oarecare libertate de comunicare pe internet, este impardonabilă mai ales în ceea ce îi priveşte pe clerici. Aş vrea să înţelegem că Dumnezeu are aşteptări mult mai mari de la noi deci.