Vindecarea temerilor, a fricii, a depresiei ș.a.

[Ioana1988]

Am un amic ce trece prin niste stari foarte ciudate...Frica, teama, singuratate, depresie,tot felul de crize etc.
Tot timpu ajunge la urgenta cu tot felul de simptome, dar medicii nu ii gasesc nimic niciodata.

Bineinteles, mi-am dat seama unde e problema si l-am trimis la Biserica, la preot.....Cu greu l-am convins
sa mearga, iar cand a intrat in Biserica i s-a facut rau. E ceva fiersc, doar ca el nu a dorit sa lupte, a plecat.
Nu vrea sa mearga la spovedit nici sa mai vb cu duhovnicul...

Zice ca Dumnezeu e rau, ca in Vechiul Testament asa e descris... ...S-a apucat de meditatie din aia budista...

Nu il pot convinge ca nu e bine ce face...Nici nu il pot duce cu forta la duhovnic...

Ce as putea sa fac?

Multumesc!

[dimitrie]

Acel amic al d-tale a dat drepturi diavolului asupra sa prin ceva păcate de moarte, motiv pentru care și simte prezența amenințătoare a demonilor; demonii își revendică nu doar întunericul din sufletu-i, ci și sufletul o dată cu întunericul. Uneori, aceștia îi pot insufla și gânduri de sinucidere (lucruri obișnuite în asemenea cazuri). Așa se explică frica irațională care îl cuprinde brusc, fără a avea cauze explicabile medical, precum ar fi un dezechilibru de minerale.
Nu este primul care reclamă asemenea stări. Pe toți care au fost în situația lui i-am băgat de urgență la spovedanie, cu explicațiile de rigoare. Dacă omului îi mai și explici mecanismele care-i generează nenorocita de stare, și cum pot ele înceta, sigur înțelege necesitatea imediată de a-și mărturisi faptele ce i-au adus întunericul în suflet.
Toți - fără excepție - care au acceptat și primit "operația" duhovnicească (spovedania) s-au întors ca din moarte la viață, trezindu-se ca dintr-un coșmar urât, din nou răsărind Soarele în viața lor împuțită de până atunci.
Zici că mai și hulește. Ei, asta înseamnă că întunericul din sufletului are și "centuri de siguranță", lucru care îl face trufaș și deci, pocăința nu o va accepta ca soluție de vindecare. Mai rămâne de făcut multă rugăciune cu durere pentru el - singura soluție ce ne stă în putere să i-o administrăm în asemenea cazuri.
Domnul cu noi și nimeni împotriva noastră!

[valentin]

Amicul tău a luat-o pe calea cea şerpuita, cale pierzării, tu ţi-ai făcut datoria pe care trebuia să o faci acum depinde de el dacă vrea cu adevărat să se mântuiască sau nu, "mulţi chemaţi puţini aleşi" "dacă Dumnezeu doreşte ca noi să ne mântuim şi noi nu vrem, mântuirea este cu neputinţă" spune Sf. Ioan Gură De Aur. Însă tu fi atentă că s-ar putea că amicul tău să creadă că-i doreşti răul şi să te ia drept că pe un duşman. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să i lumineze mintea şi să înţeleagă adevărata cale, "Eu sunt calea adevărul şi Viaţa".

[old]

Am un amic ce trece prin niste stari foarte ciudate...Frica, teama, singuratate, depresie,tot felul de crize etc.
Tot timpu ajunge la urgenta cu tot felul de simptome, dar medicii nu ii gasesc nimic niciodata.

Bineinteles, mi-am dat seama unde e problema si l-am trimis la Biserica, la preot.....Cu greu l-am convins
sa mearga, iar cand a intrat in Biserica i s-a facut rau. E ceva fiersc, doar ca el nu a dorit sa lupte, a plecat.
Nu vrea sa mearga la spovedit nici sa mai vb cu duhovnicul...

Zice ca Dumnezeu e rau, ca in Vechiul Testament asa e descris... ...S-a apucat de meditatie din aia budista...

Nu il pot convinge ca nu e bine ce face...Nici nu il pot duce cu forta la duhovnic...

Ce as putea sa fac?

Multumesc!

Eu sunt putin mai direct. Sper sa nu fie cu suparare!
Tu in ce relatie esti cu Dumnezeu? Cum il consideri pe El, aliat sau nu stii?
Mai concret: cat de des mergi la Biserica? Doar la sarbatori, au mergi destul de des? Asculti si faci ce zice preotul tot timpul, sau doar in situatii din astea complicate, cand dai de belea?
In ce relatie esti cu amicul asta al tau? Va limitati la cat este binecuvantat de biserica?(la asta nu astept sa-mi raspunzi, e mai degraba retorica)
Conteaza si asta, dar mai conteaza asa cum zici si influenta religiilor asiatice. (Poate sa fie influenta fizica, daca nu se alimenteaza la timp, dar poate fi si influenta unor forte ale raului)

[Ioana1988]

Am un amic ce trece prin niste stari foarte ciudate...Frica, teama, singuratate, depresie,tot felul de crize etc.
Tot timpu ajunge la urgenta cu tot felul de simptome, dar medicii nu ii gasesc nimic niciodata.

Bineinteles, mi-am dat seama unde e problema si l-am trimis la Biserica, la preot.....Cu greu l-am convins
sa mearga, iar cand a intrat in Biserica i s-a facut rau. E ceva fiersc, doar ca el nu a dorit sa lupte, a plecat.
Nu vrea sa mearga la spovedit nici sa mai vb cu duhovnicul...

Zice ca Dumnezeu e rau, ca in Vechiul Testament asa e descris... ...S-a apucat de meditatie din aia budista...

Nu il pot convinge ca nu e bine ce face...Nici nu il pot duce cu forta la duhovnic...

Ce as putea sa fac?

Multumesc!

Eu sunt putin mai direct. Sper sa nu fie cu suparare!
Tu in ce relatie esti cu Dumnezeu? Cum il consideri pe El, aliat sau nu stii?
Mai concret: cat de des mergi la Biserica? Doar la sarbatori, au mergi destul de des? Asculti si faci ce zice preotul tot timpul, sau doar in situatii din astea complicate, cand dai de belea?
In ce relatie esti cu amicul asta al tau? Va limitati la cat este binecuvantat de biserica?(la asta nu astept sa-mi raspunzi, e mai degraba retorica)
Conteaza si asta, dar mai conteaza asa cum zici si influenta religiilor asiatice. (Poate sa fie influenta fizica, daca nu se alimenteaza la timp, dar poate fi si influenta unor forte ale raului)

Draga Old
Dumnezeu stie cum sunt, de ce sa vin aici si sa ma ''laud'' cat de credincioasa sunt? Oare asta nu duce la mandrie?
Eu intrebam cum pot sa ajut acel AMIC!AMIC!CUNOSTINTA!nu suntem in NICI O RELATIE!
Nu m-am suparat, cred ca tu ai inteles gresit mesajul meu. NU AVEM RELATII!nu imi e nici macar prieten. Este un amic cu care mai vorbesc din cand
in cand....Este o persoana care ma cauta(online - sa nu iti imaginezi ca vine la mine acasa ) cand se simte rau si ma intreaba ce sa faca..Ii dau mereu acelasi raspuns si apoi dispare..si reapare:)

[Ioana1988]

Amicul tău a luat-o pe calea cea şerpuita, cale pierzării, tu ţi-ai făcut datoria pe care trebuia să o faci acum depinde de el dacă vrea cu adevărat să se mântuiască sau nu, "mulţi chemaţi puţini aleşi" "dacă Dumnezeu doreşte ca noi să ne mântuim şi noi nu vrem, mântuirea este cu neputinţă" spune Sf. Ioan Gură De Aur. Însă tu fi atentă că s-ar putea că amicul tău să creadă că-i doreşti răul şi să te ia drept că pe un duşman. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să i lumineze mintea şi să înţeleagă adevărata cale, "Eu sunt calea adevărul şi Viaţa".

Multumesc Valentin pentru raspuns si pentru timpul acordat. Am studiat ''Cararea Imparatiei'' de Arsenie Boca si am inteles ca nu am cum sa ii dau eu credinta....Fiecare a primit mai mult sau mai putin...De asta se ocupa Dumnezeu.
Multumesc!:)

[maria_andreea]

.Fiecare a primit mai mult sau mai putin...De asta se ocupa Dumnezeu.

Dar ce Dumnezeu nedrept aveţi dvstră. De ce unuia să-i dea mai puţin şi altuia mai mult!?

Eu zic să aşteptăm un răspuns mai profund (poate chiar de pe forum) la tâlcuirea acelui pasaj cu măsurile fiecăruia...

[Ioana1988]

.Fiecare a primit mai mult sau mai putin...De asta se ocupa Dumnezeu.

Dar ce Dumnezeu nedrept aveţi dvstră. De ce unuia să-i dea mai puţin şi altuia mai mult!?

Eu zic să aşteptăm un răspuns mai profund (poate chiar de pe forum) la tâlcuirea acelui pasaj cu măsurile fiecăruia...

Eu am acelasi Dumnezeu pe care toata lumea IL are, dar nu toti IL inteleg la fel. Atunci cand ne botezam, primim de la Dumnezeu prin Duhul Sfant harul credintei.De acolo pt restul vietii depinde de noi cum ne dezvoltam si intelegem credinta.
De ce sa ii dea unuia mai putin si altuia mai mult? Nu toti oamenii pot duce aceeasi credinta profunda...De ex eu sunt mai putin smerita decat este
un calugar. Eu nu pot sa ajung la nivelul calugarului. El A RENUNTAT LA LUME PT TOTDEAUNA, s-a retras la manastire si se roaga neincetat.El a putut sa faca asta! Eu nu am puterea lui, nu ma pot ruga neincetat, duc o viata de mirean. Incerc sa ma apropii cat mai mult si fac tot ce imi sta in putinta, dar nu am fost inzestrata cu acea ''chemare''. Fiecare cu lupta lui

Nu stiu daca ma fac inteleasa...Va recomand sa cititi Cararea Imparatiei.
Chiar m-as bucura daca cineva de pe forum ( un preot / teolog) v-ar lamuri. Eu nu am harul acesta. Cat pot sa explic , explic. Ma fac inteleasa bine, nu ma fac inteleasa ramane sa vorbiti cu duhovnicul dvs.

O seara placuta!

[Ioana1988]

.Fiecare a primit mai mult sau mai putin...De asta se ocupa Dumnezeu.

Dar ce Dumnezeu nedrept aveţi dvstră. De ce unuia să-i dea mai puţin şi altuia mai mult!?

Eu zic să aşteptăm un răspuns mai profund (poate chiar de pe forum) la tâlcuirea acelui pasaj cu măsurile fiecăruia...

Buna intrebare. De ce da unuia mai mult si altuia mai putin si de la cel ce nu are ii ia si ceea ce are si la cel care are ii da si mai mult? Cum adica da fiecaruia dupa putinta? Pai cine da putinta fiecaruia? Cine il face pe fiecare om si plasmuieste in fiecare om caracterul, personalitatea, talentul, putinta si asa mai departe?

Nu trebuie sa va suparati pe mine si sa fiti atat de revoltati pentru ce am spus. Si nu trebuie sa va revoltati pe Dumnezeu ca ia de la unii si da la altii.
Intamplarile rele sau bune sunt doar urmari ale faptelor noastre

[maria_andreea]

Ipoteza:

Atunci cand ne botezam, primim de la Dumnezeu prin Duhul Sfant harul credintei.De acolo pt restul vietii depinde de noi cum ne dezvoltam si intelegem credinta.

Ceea ce trebuie demonstrat:

De ce sa ii dea unuia mai putin si altuia mai mult?

Demostraţia:

Nu toti oamenii pot duce aceeasi credinta profunda...

Am schematizat problema pentru că aşa se poate observa mai bine cum defapt din ipoteză e clar că ceea ce trebuie demonstrat nu are sens, este în contradicţie cu adevărul de la care am plecat.

Dacă primim harul credinţei în mod deplin, fără jumătăţi de măsură, a tuturor virtuţilor; potenţialelor virtuţi căci mai spuneaţi că trebuie şi lucrat pentru ca ele să se realizeze de ce să ne chinuim să demonstrăm că Dumnezeu dă jumătăţi de măsură .

Eu nu pot

Dar Dumnezeu poate.

Deci toţi avem aceeaşi putere de lucrare a virtuţilor atâta timp cât îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi, cât ne oferim "inima înfrântă şi smerită".

Rămâne deschisă deci problema înţelegerii măsurii fiecăruia...

[Ioana1988]

Nu am vrut sa spun ca El da cu jumatati de masura. Imi cer scuze pt confuzie.

Credinta noastra depinde si de ce mostenim de la parinti. Daca parintii, sa zicem au fost satanisti amandoi ( Doamne fereste!)
copilul va mosteni si inclinatii mari spre necredinta, spre pacate. Dumnezeu ne da tuturor la fel doar prin Botez. Cei nebotezati nu
primesc acest har. Daca puiul ''satanistilor'' nu este botezat...

La asta ma refeream.

,Multumesc pt raspunsuri si, avand in vedere ca mai sunt cateva ore pana incepe inceputul de primavara,
va doresc tuturor O PRIMAVARA FRUMOASA!

[mihai40]

Personal ced ca este intro vreme a incercarilor destinate cizelarii caracterului asa cum sintem in realitate cu totii.
Ale lui snt ceva mai grele insa prin suferinta lor am senzatia ca resimte necesitatea perfectionarii caracterului -tocmai de aceea a si inepuit acele meditatii buddhiste -care fie vb intre noi nu au omorat niciodata pe nimeni.

In realitate o anumita asteptare pe care o are el o avem cu totii si anume avem asteptari doar de la bune din partea lui Dumnezeu in viata noastra si nu acceptam ca el sa ne pedepseasca ci doar sa ne ierte pt erorile noastre, pina la un punct este un lucru corect insa el trebuie sa inteleaga ca Dumnezeu Vechiului Testament nu proceda cu rautate la acele pedepse dure ci tot din bunatate pentru binele spiritual care prevaleaza in fata binelui material sau al vietii in trup fizic. Pina la urma El este suveran si desi noi nu vedem El are anumite planuri pe termen lung iar daca cineva trebuie sa sufere temporar pt ca acele planuri sa aibe loc ulterior acea sufernta nu ramane nerasplatita.
Desi Buddha a promovat o bunatate sociala si interioara echilibrata totusi astazi unii buddhisti duc lucrurile in exptrem ferindu-se sa omoare chiar si gandaci ori muste, tintari etc

In situatia lui sfatul tau este un medicament mult prea tare pentru puterile lui de moment si nu il poate ajuta.
In plus chiar daca intro secunda ar intelege cum stau lucrurile cu judecatile divine totusi problemele din reflexele de gindire dar as spune mai degraba de reflexele emotionale nu se opresc imediat iar ele pe fond fara sa constentizeze ii pot crea acele probleme asa incit singura solutie a lui Dumnezeu este sa il faca sa lesine tocmai pt ca el nu le poate controla..

Medittatia buddhista daca il ajuta inseamna ca momentan este un pas bun pt ca Parintele divin vazind ca el nazuieste treptat il va ajuta conferidu-i o intelegere ceva mai adinca si o stapanire de sine lipsita de judecata ci plina de supunere.
Nu de putine ori in practica buddhista Dumnezeu a daruit credinta celor lipsiti de ea si o personalitate virtuoasa.

[Ioana1988]

Mihai, te inteleg si pe tine, insa mediatatia budista e periculoasa!
Citeste ''Mari initiati ai Indiei si parintele Paisie'' si o sa vezi.

Sper sa nu te superi pe mine...nu condamn nici o religie, cred ca din fiecare putem sa luam cate ceva bun, insa trebuie ATENTIE.

Iti multumesc tare mult pt raspuns si pt timpul acordat.