Da, dar doar în sens stabilizator. Reface și menține echilibrul cosmic...Afecteaza Dumnezeu in vre-un fel lumea reala?
Răspunde, însă importantă este decodificarea de către dvstră, care vă da fi canalul de comunicare (tip, calitate etc)...Ar raspunde Dumnezeu la cererea mea?
Sper să aveți dreptate cu existența unui singur experiment, la moment...momentan exista o singura situatie, un singur experiment care ar putea sa ma convinga, ca Dumenzeu nu este personaj imaginar.
Doar sa fie detectabil, atata tot.Da, dar doar în sens stabilizator.
Daca las loc de interpretari personale, brusc pot sa atribui chestii si la persoane imaginare si sa-mi imaginez tot felul de legaturi, care de fapt nu exista. Deci ar fi prudent sa exclud orice posibilitate de interpretare, iar canalul de comunicare e stabilit de mine, prin experiment.Răspunde, însă importantă este decodificarea de către dvstră, care vă da fi canalul de comunicare (tip, calitate etc)...
nu inteleg la ce va referiti.Sper să aveți dreptate cu existența unui singur experiment, la moment...
Canalul de comunicare pe care l-au amintit mai mulți convertiți este vorbirea directă, sinceră cu Dumnezeu; interpretarea personală (concluzia), singură dealtfel, este convingerea existenței Lui Dumnezeu, deci ea trebuie să existe...Daca las loc de interpretari personale, brusc pot sa atribui chestii si la persoane imaginare si sa-mi imaginez tot felul de legaturi, care de fapt nu exista. Deci ar fi prudent sa exclud orice posibilitate de interpretare
Situațiile care ne dovedesc existența Lui Dumnezeu nu pot fi determinate, influențate de noi decât dacă omul în cauză este curat la inimă ca un copil. În Pateric, vedem cum cuvântul unor sfinții era atât de puternic încât era una cu fapta (unul din sfinți a strigat la un copil mort, pe care îl credea dormind, să se ridice, și copilul s-a ridicat), cât de fain să spui viață și să fie viață...Sper să aveți dreptate cu existența unui singur experiment, la moment...nu inteleg la ce va referiti.
Faptul ca vreau sa verific ceva prin metode obiective este nebunie? De ce?nu înțeleg ce experiment planifici, dar indiferent de tipul lui, e o nebunie, părerea mea.
Am citit si eu marturii. Am citit si marturii ca unii s-au intalnit cu Bast, ceva zeita din Egipt. Sau ingerul Moroni, a mormonilor. George Harrison de la beatles sustinea ca daca zice mantrele cu devotament, poate sa vorbeasca personal cu zeul Krishna. Unii hindusi sustin ca asa ceva chiar s-a intamplat.Eu am citit deseori mărturii despre întâlnirea cu Dumnezeu, însă toate erau descoperiri în inimă, greu de explicat în cuvinte...
Canalul de comunicare pe care l-au amintit mai mulți convertiți este vorbirea directă, sinceră cu Dumnezeu; interpretarea personală (concluzia), singură dealtfel, este convingerea existenței Lui Dumnezeu, deci ea trebuie să existe...
Adica daca omul e credul? Nu vad ce legatura are curatenia din inima cu existenta unui lucru. De ce apare Dumnezeu doar celor care cred in el, in felul in care cred in el? De ce apare Vishnu noar la cei care cred in el? De unde stim ca nu e vorba doar de bias de confirmare?Situațiile care ne dovedesc existența Lui Dumnezeu nu pot fi determinate, influențate de noi decât dacă omul în cauză este curat la inimă ca un copil.
De unde stim ca nu au fost alte cauze de trezire, cum ar fi...copilul de fapt nu era mort? De unde stim ca asa ceva chiar s-a intamplat, si nu e o poveste inventata?În Pateric, vedem cum cuvântul unor sfinții era atât de puternic încât era una cu fapta (unul din sfinți a strigat la un copil mort, pe care îl credea dormind, să se ridice, și copilul s-a ridicat)
Nu si in cazul meu. As putea sa cred in astrologie, extraterestri, telepatie, proiectie astrala. De asta sunt nevoit sa ma limitez doar la ceea ce este real. Nu vreau sa amestec imaginarul cu realul.Dumnezeu, de cele mai multe ori, alege momentul și locul întâlnirii tainice de aceea cred că acel experiment dacă va eșua, nu e singurul prin care vă puteți convinge de realitatea divină.
Pentru că Dumnezeu este foarte aproape de simplitate (a se citi, smerenie) și se îndepărtează de cei care cred că exclusiv prin forțe proprii fac ceva ( a se citii suficiență, mândrie)...Faptul ca vreau sa verific ceva prin metode obiective este nebunie? De ce?
Păi dacă e eroare, o iei de la capăt cu altă metodă (de ex. nu ai avut smerenie, cauți să vezi ce este smerenia și o aplici; noi aici vorbim teoretic, în practică e o muncă dificilă sau nu, să înveți smerenia adevărată); Materia e limitată și consider că nu te va duce la adevăruri infinite, deci consider că a testa infinitul prin finit (pe care tu l-ai ales să reprezinte realul) nu e o alegere corectă.Daca experimentul meu nu e bun, cum pot sa fac diferenta intre un zeu real si imaginar? treaba cu inima nu da nici o posibilitate ca erorile sa fie corectate.
De unde stiti voi, ca nu e doar in mintea voastra?
Nu! Adică dacă omul are credință. Credința e prezența conștientă a Lui Dumnezeu în inima omului credincios; iar pentru a ajunge să conștientizezi prezența, să fi sigur de ea e nevoie de mai multă sau mai puțină ne-voință...dica daca omul e credul?
Atunci când soția îți va spune că te iubește și îți va dărui un copil, vei ști când vei vedea alți copii, că au fost rodul dragostei părinților și nu produs inventat. Așa e și cu știința că cele relatate nu sunt basme...De unde stim ca asa ceva chiar s-a intamplat, si nu e o poveste inventata?
E simplu, dacă îl chemi pe Dumnezeu, vine Dumnezeu, iar dacă îl chemi pe Vishnu, vine Vishnu; după energia lor vei știi cine este Dumnezeu și cine este o putere întunecată, un înger căzut...De ce apare Dumnezeu doar celor care cred in el, in felul in care cred in el? De ce apare Vishnu noar la cei care cred in el?
E foarte bine. Pentru că Dumnezeu este realul. Biserica ortodoxă consideră păcat (te îndepărtează de Dumnezeu) imaginația și își îndeamnă credincioșii să se ferească de imaginații, plăsmuiri.Nu vreau sa amestec imaginarul cu realul.
Observ ca va plac analogiile, iata a mea: daca un copil vrea sa vorbeasca cu tatal lui, dar tatal il respinge, fiindca nu-i place ceva la copil, de exemplu copilu nu vorbeste prea bine; de la cine ne asteptam sa remedieze situatia? De la copil, care face ce si cat poate, sau tatal, care ar putea, dar refuza, fuge de copil, Chiar stiind ca refuzul si abandonul doar o sa inrautateasca situatia. Nu e orgolios? Mandru?Pentru că Dumnezeu este foarte aproape de simplitate (a se citi, smerenie) și se îndepărtează de cei care cred că exclusiv prin forțe proprii fac ceva ( a se citii suficiență, mândrie)...
De acord. insa ne trebuie o metoda sa ne dam seama daca suntem in eroare, nu? Cum vine smerenia in toata imaginea?Păi dacă e eroare, o iei de la capăt cu altă metodă (de ex. nu ai avut smerenie, cauți să vezi ce este smerenia și o aplici;
Cum ramane cu cei ca mine, care nu au aceasta credinta? Pare un cerc inchis: Dumnezeu exista in inima celor care deja cred in el. Cum ramane cu cei care refuza manipularile emotionale, pentru ca au fost mintiti de mult prea multe ori?Credința e prezența conștientă a Lui Dumnezeu în inima omului credincios; iar pentru a ajunge să conștientizezi prezența, să fi sigur de ea e nevoie de mai multă sau mai puțină ne-voință...
Ce scrie in carti sunt adevarate? Profetul Mohammed a zburat in rai pe un car de flacari? Ingerul Moroni i-a povestit lui Joseph Smith de planeta Kolob, raiul mormonilor? A fost Gilgamesh sa ceara sfat de la Utnapistim cel nemuritor? Considerati toate astea adevarate, sau faceti exceptie in cazul Patericului?Atunci când soția îți va spune că te iubește și îți va dărui un copil, vei ști când vei vedea alți copii, că au fost rodul dragostei părinților și nu produs inventat. Așa e și cu știința că cele relatate nu sunt basme...
Ajutati-ma atunci, sa gasesc o metoda prin care sa verific acest lucru. Deocamdata nu vad nici o diferenta intre un zeu real dar numai in mintea unora si unul imaginar. Care e diferenta?E foarte bine. Pentru că Dumnezeu este realul. Biserica ortodoxă consideră păcat (te îndepărtează de Dumnezeu) imaginația și își îndeamnă credincioșii să se ferească de imaginații, plăsmuiri.
Un tată iubitor niciodată nu va respinge un copil, niciodată nu se va uita la lipsurile copilului. Analogia dvstră, pentru mine, nu e valabilă decât pentru cazul unui părinte rău, imperfect (dacă pornești de la ceva imperfect nu ajungi decât la anormalități).daca un copil vrea sa vorbeasca cu tatal lui, dar tatal il respinge, fiindca nu-i place ceva la copil, de exemplu copilu nu vorbeste prea bine; de la cine ne asteptam sa remedieze situatia? De la copil, care face ce si cat poate, sau tatal, care ar putea, dar refuza, fuge de copil
Concepția despre smerenie nu este deplină, lipsește ceva: închinarea (împlinirea cu direcție) faptelor în adevăr...Ati putea spune ca un calugar jain nu e smerit, sau ca nu incearca sa fie smerit?
Smerindu-te corect . Acum, legat de smerenie, termenul e ambiguu, el poate fi pe cât de ascuns, complicat ca sens pe atât de simplu, depinde de om, de deschiderea lui pentru înțelegere.Asa ca...cum m-ar putea ajuta smerenia sa aflu daca exista Dumnezeu sau nu?
Să le refuze în continuare. Biserica nu manipulează emoțional. Credincioșii ei (conștienți, căci avem și mulți din inerție), după ce au trecut prin filtrul rațiunii adevărul din Biserică, sau convins de existența lui Dumnezeu. Deci rațiunea înainte de toate...Cum ramane cu cei care refuza manipularile emotionale, pentru ca au fost mintiti de mult prea multe ori?
Exact. Dar pe noi ne interesează adevărul. Și pentru asta ne raportăm doar la adevăr, la ceea ce trebuie să fie și nu la abaterile de la el.Intre adevar poate fi si minciuna.
Zeul real, împlinește lucrurile. Tu pui 10%, El pune restul până la 100%. Zeul imaginar nu face nimic, din contră acordându-i atenție îți irosești resursele degeaba.Deocamdata nu vad nici o diferenta intre un zeu real dar numai in mintea unora si unul imaginar. Care e diferenta?
Si totusi, am stabilit mai sus, ca daca as face un experiment, atunci rezultatul nu ar fi util, pentru ca Dumnezeu ar refuza calea pe care o propun eu, se poate vedea doar prin inima, metoda ce eu resping categoric, fiindca aceea ar fi doar sa ma mint singur. De ce nu e analogia potrivita? Eu propun o cale si moment de comunicare, singura pe care as intelege. Ori in discutiile de pana acum mi-ati atras atentia, ca Dumnezeu ar refuza aceasta cale.Un tată iubitor niciodată nu va respinge un copil, niciodată nu se va uita la lipsurile copilului. Analogia dvstră, pentru mine, nu e valabilă
Nu doar smerenia vă poate ajuta să aflați dacă există Dumnezeu ci per ansamblu o dispoziție cinstită, onestă față de adevărul divin
Exact. Dar pe noi ne interesează adevărul. Și pentru asta ne raportăm doar la adevăr,
Zeul real, împlinește lucrurile. Tu pui 10%, El pune restul până la 100%. Zeul imaginar nu face nimic, din contră acordându-i atenție îți irosești resursele degeaba.
La fiecare cale v-am explicat de ce nu m-au multumit, de fiecare data am zis de ce consider ca metodele respective nu sunt de incredere si nu exista garantie ca duc la adevar.nu îți pot prescrie anumite metode, căi de urmat decât cea pe care probabil ți-au mai spus-o și alții și nu te-a mulțumit,
Daca intradevar asa gandesti ,asa simti ,eu iti sugerez sa cauti un Duhovnic batrin si traitor al Credintei si sa-l rogi sa te invete ce sa faci ,cum ,sa-L intilnesti pe Dumnezeu.Sa zicem ca as dori o dovada concreta daca exista Dumnezeu sau nu. Sunt un fel de Toma, cum ar veni.
M-am gandit mult la situatie, si momentan exista o singura situatie, un singur experiment care ar putea sa ma convinga, ca Dumenzeu nu este personaj imaginar.
Ar raspunde Dumnezeu la cererea mea?
E posibil ca eu sa nu fi fost destul de clar pana acum.Deci ,vointa curata daca o sa ai ,o sa-L simti.
Eu v-am propus ,dar daca nu acceptati ,este treaba dvs.Deci, de unde stiu, ca Dumnezeu este real si nu doar in mintea unora?
nemessis
Nu tii cont de realitate. Acuma spune-mi te rog, ca femeia de la sat care a fost casnica toata viata ei si nu stie nici macar sa citeasca intelege crestinismul! Am fost la o manastire in 2010 si a venit la preot o gagica care l-a intrebat cate lumanari trebuie sa aprinda, ca sa treaca examenul; intelegea ea crestinismul? Copil de 5 ani care a fost invatat sa zica rugaciuni si care e sigur ca rugaciunile nu sunt doar vorbe in vant, intelege crestinismul?Crestinismul are particularitatea ca trebuie INTELES întai, constientizat, (si e de lucru!)
Sunt foarte mult lucruri ce nu vedem si nu simtim. De exemplu radiatiile gamma sau materia/energia intunecata. Insa pentru astea sunt metode indirecte de observatie. Deci tot se pot dovedi, chiar si alea invizibile. Iata doua afirmatii pe care le fac si o sa refuz sa dau dovezi la oricare dintre ele. E posibil ca una din ele sa fie adevarata. E posibil ca ambele sa fie adevarate, sau ambele false. Care este metoda, prin care se poate stabili care afirmatie e adevarata?Nu cereti asta unui credincios, caci credinta lui se bazeaza tocmai pe faptul ca nu-L vede
Nu inteleg care este motivul pentru care zapacesti lucrurile in halul acesta. Pe mine ma intereseaza doar sa discern adevarul de eroare sau minciuna si pentru asta am nevoie de metoda pe care pot sa ma bazez. Nu ma intereseaza daca certitudinea este subiectiva sau obiectiva.Oamenii care sunt „siguri” spun asta ca certitudine subiectiva, nu obiectiva
In acelasi timp poate fi o eroare. Voi credeti ca Dumnezeu exista, cum pot sa aflu daca credeti in ceva real sau imaginar?„Credinta” este diferita de cunoasterea obiectiva.
Ciudat ca te deranjeaza cand cineva trateaza crestinismul cu exact aceeasi superficialitate cu care tratezi tu celelalte religii. Ma dezarmeaza infailibilitatea pe care si-o atribuie crestinii.Despre Islam...nu merita sa vorbesti
Pentru că, "Iisus i-a zis: Dar mai este scris: Să nu-L ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău“ - Matei cap. 4.Faptul ca vreau sa verific ceva prin metode obiective este nebunie? De ce?nu înțeleg ce experiment planifici, dar indiferent de tipul lui, e o nebunie, părerea mea.
Înapoi la “ALTE SUBIECTE TEOLOGICE”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori