FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Vreau să aflu mai multe păreri despre acest subiect, având în vedere că mersul pe la casele oamenilor cu Icoana Nașterii Domnului și cu Sfânta Cruce nu l-am găsit menționat în nici o carte de cult. Poate sunt argumente liturgice pentru el dar eu unul nu am găsit. Sigur, nu sunt împotrivă chiar și eu merg cu Crucea în calitate de teolog dar aș vrea să aflăm mai multe păreri.

Nici eu nu am auzit de un asemenea obicei. Este cumva o nouă "tradiţie strămoşească"? Sau este o nouă metodă de (falsă) pastoraţie de natură să substituie adevărata pastoraţie (cu care nu am văzut prea mulţi să se ia la trântă) şi să dea impresia că de fapt cuiva îi pasă de ce se întâmplă? De altfel nu văd de ce s-ar duce cu icoana naşterii Domnului şi nu s-ar duce direct cu Noul Testament pentru a le citi ignoranţilor despre acest eveniment capital, pentru care ei (ignarii), ca şi "creştini", nu au de fapt nici o reală consideraţie. Ar fi şi greu de altfel (să aibă vreo consideraţie reală, nu una falsă, din categoria superstiţiilor, păgânismelor şi falsei evlavii şi religiozităţi) mai ales în acele cazuri care s-au "convertit" la creştinism când nu ştiau nici cum îi cheamă şi nici pe ce lume trăiesc. Înţeleg totuşi că o astfel de variantă ar lua cam mult timp şi preoţilor şi mai ales "creştinilor mireni" în condiţiile în care în general "creştinii" (unii nici măcar de duminică) au cu totul şi cu totul alte preocupări şi interese decât acelea pentru mântuire sau măcar pentru demnitate.

Mie personal îmi place obiceiul ăsta creştinesc de a merge preotul pe la casele oamenilor, la noi preotul vine după Crăciun cu icoana, cîntînd troparul Naşterii D-nului.
Sincer vorbind chiar simţi o bucurie duhovnicească cînd vezi că intră cu icoana Naşterii în casa.
Eu cred că propăvăduirea Naşterii D-nului pe la casele oamenilor, le trezeşte în inima fiecăruia un sentiment mai profund şi mai duhovnicesc decît obiceiul de a te bucura în acestă perioadă numai de mîncare şi băutură.

Acest obicei este o tradiţie, şi în primul rând e o bucurie că preotul vine în casa ta şi îţi vesteşte întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Practica este un obicei frumos, dar din păcate folosit de mulți cu scop dublu (se înțelege). Și eu am mers alături de un pr. și am observat mai multe atitudini. Cine vrea să facă cu adevărat pastorație, trebuie să înceapă cu Spovedanie și Euharistie, apoi să renunțe la "teatrul" din cult.

Nici eu nu am auzit de un asemenea obicei. Este cumva o nouă "tradiţie strămoşească"? Sau este o nouă metodă de (falsă) pastoraţie de natură să substituie adevărata pastoraţie (cu care nu am văzut prea mulţi să se ia la trântă) şi să dea impresia că de fapt cuiva îi pasă de ce se întâmplă?

Este totuși departe de realitate ceea ce afirmi, parcă ai fi în echipa ASUR! Eu merg cu icoana și cu agheasma tocmai pentru că îmi pasă, și este singura posibilitate de a mă întâlni cu o parte dintre oamenii parohiei cu care nu mai dau ochii un an de zile. Iar cu Biblia nu poți merge în asemenea circumstanțe pentru că te faci de râs. Rânduiala de a cânta troparul este foarte potrivită și inspirată și alături de prezența preotului care aduce în casă binecuvântarea lui Hristos, sugerează sfințenia sărbătorilor. Acolo unde este posibil, desigur că mai spun ceva de folos duhovnicesc, realitatea din teren însă este că nu poți vorbi oricum, oricând și cu oricine, orice. Pe alocuri văd că în afară de câteva amabilități, altceva este de prisos.
Nu intenționez să te combat de dragul controversei însă se vede ușor că ești foarte puțin informat despre subiect.