FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Esenta divina ... nu are spatialitate,

Aici este greşit, sau poate un pic forţată exprimarea.
Noi spunem că este supraspaţială, nu că nu are spaţialitate.

Si apoi, cuvintele alea: "nu umplu Eu cerul si pamantul ?" i-au fost spuse nefilosofului evreu, ca sa priceapa; de-asta am reticente in a accepta explicatii academice asupra lor... Cumva le umple, chiar daca nu se confunda cu ele. Dar cum ?

Am citit raspunsul pr dimitrie si sunt total de acord cu dansul. De aceea raspund si eu pe aceasi linie. Cand ati iubit o persoana cu mare intensitate ati "simtit" la un moment dat ca sunteti "plin" de ea. Acuma, daca stati sa va intrebati cum e posibil asa ceva, cum puteti sa explicati LOGIC aceasta umplere, nu numai ca nu ati intelege, dar persoana respectiva vazandu-va ca va preocupati mai mult sa intelegeti lucruri exterioare, "nefolositoare", in loc sa va concentrati atentia pe relatia interioara, v-ar spune: bye, bye.
Scuze, dar n-am alt raspuns.

dmas, iarta-ma, acum am citit fragmentul scris de tine pe alt fir, cel cu "A fi sau a nu fi ... indragostit". L-am copiat de acolo si il redau mai jos:

de dmas » 06 Aug 2010, 14:38

Ma intreb si eu de ce m-a lasat Dumnezeu sa ma indragostesc de ea fara nici un rost. Ea nu prea e interesata de mine, si eu i-am spus ca n-o sa mai insist. M-am gandit mai demult cam la ce-a zis si Ioan Cr, la iubirea fata de o fata ca pedagog al iubirii fata de Dumnezeu, si azi am gasit confirmarea gandului meu in ceea ce a scris el si m-am bucurat pentru asta. Cealalta varianta era aceea ca Dumnezeu nu controleaza indragostirile, si ca, deci, m-am indragostit de ea la voia intamplarii.

Iarta-ma, te rog dmas, inca o data iti cer, n-a fost nici o aluzie raspunsul meu, doar ca uneori gura pacatosului (si a prostului) ...

Protestanții accentuiază ffffffffff mult pe Isus Hristos,ei socot că trebuie săl mărturisim ca mintuitor.
La noi in schimb mărturisirea este Sf.treime.
Cum pot înțelege?Dacă mă rog lui Isus Hristos-asta înseamnă că mă rog și Tatălui și Duhului Sfînt?
Șii normal ca săl preamărim pe Isus Hritos,mai ceva ca pe Tatăl?

Protestanții accentuiază ffffffffff mult pe Isus Hristos,ei socot că trebuie săl mărturisim ca mintuitor.
La noi in schimb mărturisirea este Sf.treime.
Cum pot înțelege?Dacă mă rog lui Isus Hristos-asta înseamnă că mă rog și Tatălui și Duhului Sfînt?
Șii normal ca săl preamărim pe Isus Hritos,mai ceva ca pe Tatăl?

Doamna sau d-ra Aurelia, ortodocşii scriu cu 2 de (i), numele Mântuitorului Iisus Hristos.
Fiecare ipostas sau persoană a sf Treimi are raţiune, libertate, conştiinţă de sine şi putere de a se determina liber.
Prin urmare, şi rugăciune adresată uneia din persoanele sf Treimi, are destinaţie persoală şi particulară, către persoană căreia s-a făcut, chiar dacă fiecare persoană are aceeaşi fiinţă întreagă a dumnezeirii.
La noi în ortodoxie nu se preamăreşte o persoană mai mult decât alta, există o ordine şi înţelegere dogmatică bine stabilită.

Pr Haralambie.
Sint Doamnă,da e destul sămi ziceti doar pe nume
Tot aici am citit așa ceva,de aceia si am scris cu un I

Sunt cei care spun ca numele "Isus" cu un singur "i" inseamna "magar". Acestia ar trebui sa dovedeasc? limba în care se traduce astfel. Cine spune asa ceva sau nu este invatat sau vrea sa te insele, pentru ca acesta nu e un adevar. In limba ebraica pe care Isus a vorbit-o, sunt 4 cuvinte pentru "magar" scrise în Biblie: "chamor", "ayir", "athown", sau "arowd". Nici unul nu are o legatura cu cuvantul "Isus". In limba greaca vorbita de Pavel sunt 3 cuvinte pentru "magar"
scrise în Biblie: "hupozugion", "onarion", si "onos". Deci, este o minciuna si un pacat sa spuna ca "Isus" inseamna "magar". Ar fi o explicatie fonetica în care unii sa considere primul "i" pronuntat cu accent deci sa spunem I-i-sus.

Nu conteaza cum este scris numele Mantuitorului nostru, Domnul nostru Iisus Hristos (in limba Greaca sau Cristos in limba Latina) este acelasi chiar daca scriem cu un "i" sau cu doi. Dar cum stim daca este un "i" sau sunt doi cand vorbim despre Isus? Pronuntam un singur "i".

Mai citiţi o dată aici şi luaţi varianta ortodoxă nu protestantă.

pr Haralambie
Aveți dreptate/mam grăbit.
Cei drept pentru mine limba română esste destul de complicată.Sintem deprinși cu limba rusă

Protestanții accentuiază ffffffffff mult pe Isus Hristos,ei socot că trebuie săl mărturisim ca mintuitor.
La noi in schimb mărturisirea este Sf.treime.
Cum pot înțelege?Dacă mă rog lui Isus Hristos-asta înseamnă că mă rog și Tatălui și Duhului Sfînt?
Șii normal ca săl preamărim pe Isus Hritos,mai ceva ca pe Tatăl?

Protestanții accentuiază ffffffffff mult pe Isus Hristos,ei socot că trebuie săl mărturisim ca mintuitor.

N-are rost sa vorbesti de Dumnezeu fara Iisus Hristos.Tot Noul Testament cheama la marturisire a divinitatii lui Iisus

Cum pot înțelege?Dacă mă rog lui Isus Hristos-asta înseamnă că mă rog și Tatălui și Duhului Sfînt?

Ioan 14:6

Șii normal ca săl preamărim pe Isus Hritos,mai ceva ca pe Tatăl?

Aurelia, învaţă mai întâi dogmele ortodoxe şi nu fă de râs credinţa noastră!
Întrebările tale retorice trădează o necunoaştere şi chiar o rătăcire.

Anthropos
Mă rog de mă iertati/da dacă imi puteti sfătui ce pot citi ca sa pot intelege,voi fi multumită.
Da eu nu vă fac de ris credinta Ortodoxă,problema este că noi Ortodocsii intradevăr nu cunoastem absolut nimic.
Ducetivă intrun sat,si intrebati lumea,cel putin ce inseamnă botez-veti vedea dacă vă va răspunde cineva corect
La mine spre exzemplu sotu la virsta aproximativ de 33 de ani,prima data a aflat ca este de credintă Ortodoxă.
Așa că dacă aveti plăcerea sămi răspundeti eu vă voi fi recunoscătoare/
De nu cine caută găseste.
Si vrau sa mai adaug ca sint Preuti care nu cunosc

Aurelia, dar voi nu aveţi nici cărţi de unde să puteţi afla ? Sau poate o bibliotecă ? Eu nu mă pot băga să-ţi explic despre Sfânta Treime pt că nici eu nu ştiu pre multe şi apoi ţi-a răspuns Pr Haralambie, de ce nu te mulţumeşte răspunsul dlui ?

Nu am decit computatorul și putin timp pentru a citi
Problema e că imi trebuieste deam un dictionar explicativ/putin ce inteleg din cele scrise
Eu speram ca mă vor lămuri cu cuvinte simple

Cum pot înțelege?Dacă mă rog lui Isus Hristos-asta înseamnă că mă rog și Tatălui și Duhului Sfînt?

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt o singură fiinţă, Dumnezeu sau Sfânta Treime, dar 3 persoane. Pentru că sunt 3 vă puteţi adresa unuia dintre Ei (Iisus) în rugăciune, dar pentru că sunt o fiinţă nedespărţită defapt când vă rugaţi este prezent "şi Tatăl şi Duhul Sfânt".

Dacă am greşit rog să fiu corectată.

Multumesc pentru raspunsuri, pr Haralambie, dimitrie, celprost.

Iarta-ma, te rog dmas, inca o data iti cer, n-a fost nici o aluzie raspunsul meu, doar ca uneori gura pacatosului (si a prostului) ...

Nu e nimic, celprost (nu-mi place nick-ul tau, pentru ca nu te consider asa, dar trebuie sa te invoc cumva ).

Poate sa-mi spuna cineva (pentru ca am mai auzit in mai multe locuri asta) ce inseamna ca Dumnezeu e nemiscat (mie personal imi pare o asertiune sora cu absurditatea, daca inseamna ce cred eu, pentru ca anuleaza posibilitatea intruparii) ? Si pe ce fundament logic sta afirmatia asta ?

Poate sa-mi spuna cineva (pentru ca am mai auzit in mai multe locuri asta) ce inseamna ca Dumnezeu e nemiscat (mie personal imi pare o asertiune sora cu absurditatea, daca inseamna ce cred eu) ? Si pe ce fundament logic sta afirmatia asta ?

Această nemişcare poate avea două (sau mai multe înţelesuri?):

1) un înţeles fizic, de depasare într-o direcţie sau alta, ceea ce nu e compatibil cu omniprezenţa lui Dumnezeu, după cum spune: "Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul?" Ier.23:24 , etc.;

2) un înţeles duhovnicesc, înţelegând că la El nu există schimbări calitative, El fiind YAHWE, adică Însăşi Sursa a toate (calităţile), a tuturor şi propria-Şi sursă. El este desăvârşit şi Izvorul desăvârşirii, inclusiv al cunoaşterii, care este conţinută obligatoriu în ideea desăvârşirii asolute:
-"Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă (înţelegând aici cunoaşterea viitorului, cf. înţelesului acestui cuvânt din:Iuda.18, 2Tim.3;1) şi pe cele de demult (trecutul); Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta." (Ps.138:5). Prin aceasta ne este arătat faptul că El nu are o cunoaştere lacunară, cunoscând la modul absolut atât trecutul cât şi viitorul al tuturor şi a toate;
-"Şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, căci El însuşi cunoştea ce era în om." In.2:25
-"Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele." In.21:17
-"Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu." In.16:30

Poate sa-mi spuna cineva (pentru ca am mai auzit in mai multe locuri asta) ce inseamna ca Dumnezeu e nemiscat (mie personal imi pare o asertiune sora cu absurditatea, daca inseamna ce cred eu) ? Si pe ce fundament logic sta afirmatia asta ?

Această nemişcare poate avea două (sau mai multe înţelesuri?):

1) un înţeles fizic, de depasare într-o direcţie sau alta, ceea ce nu e compatibil cu omniprezenţa lui Dumnezeu, după cum spune: "Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul?" Ier.23:24 , etc.;

2) un înţeles duhovnicesc, înţelegând că la El nu există schimbări calitative, El fiind YAHWE, adică Însăşi Sursa a toate (calităţile), a tuturor şi propria-Şi sursă. El este desăvârşit şi Izvorul desăvârşirii, inclusiv al cunoaşterii, care este conţinută obligatoriu în ideea desăvârşirii asolute:
-"Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă (înţelegând aici cunoaşterea viitorului, cf. înţelesului acestui cuvânt din:Iuda.18, 2Tim.3;1) şi pe cele de demult (trecutul); Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta." (Ps.138:5). Prin aceasta ne este arătat faptul că El nu are o cunoaştere lacunară, cunoscând la modul absolut atât trecutul cât şi viitorul al tuturor şi a toate;
-"Şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, căci El însuşi cunoştea ce era în om." In.2:25
-"Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele." In.21:17
-"Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu." In.16:30

Multumesc, dimitrie. Sunt de acord ca Dumnezeu e neschimbator in natura Lui, dar se pare ca cei care vorbesc de faptul ca e nemiscat vor sa spuna ca e asa la propriu, adica ca nu e miscator intr-o directie sau alta... Am citit si eu cate ceva despre conceptul asta de Miscator Nemiscat... Se pare ca blestemul unei astfel de conceptii despre Dumnezeu ne vine de la Aristotel, (si) prin Toma de Aquino. Ei isi inchipuie ca tot ce e miscat tre sa fie miscat de ceva, si asa ajung la ideea unui Miscator Nemiscat, cauzator al oricarei miscari. De parca Dumnezeu nu poate avea principiul miscarii in insasi natura Lui, si astfel sa fie si El insusi capabil de miscare (asa cum da miscare creatiei), nemiscat fiind de nimeni decat de El insusi, prin vointa Lui, asa cum e bun prin El insusi fara a primi bunatatea din afara de la nimeni, sau cum e drept sau frumos prin El insusi fara a fi dependent de nici o dreptate sau frumusete exterioara Lui.

Mai mult, gandirea asta despre un Miscator Nemiscat implica ideea ca legile naturii divine, care e spirituala, sunt aceleasi cu legile materiei... de unde stiu ei ce e miscarea spiritului, cand ei nu vad decat materie miscandu-se ? Cum de a inghitit crestinismul asa usor o asemenea idee puerila, ma tot mir si iar ma mir, si tot nu inteleg...

de maria_andreea »
Iti multumesc,imi este clar

Scriptura marturiseste foarte clar faptul ca Fiul exista dintotdeauna, fara a avea inceput, in Apocalipsa 2:8 (si cred ca si in Ioan 1:1 si Evrei 7:1-3). Dar vreau sa intreb pe aceia mai cunoscatori ca mine:

1. Este posibila argumentarea ca Fiul exista dintotdeauna in baza faptului ca Fiul e nascut din Tatal dupa fiinta ? Daca da, cum ?

2. Este posibila argumentarea ca Fiul exista dintotdeauna in baza faptului ca prin Fiul a fost creat timpul ? Daca da, cum ?

3. Este posibila argumentarea ca Fiul exista dintotdeauna in baza faptului ca e neschimbator in natura Lui divina (Evrei 1:10-12) ?

4. Este posibila argumentarea ca Fiul exista dintotdeauna in baza faptului ca se numeste pe Sine "Eu sunt Cel ce sunt", in Exod 3:14 ?

5. Ce argumente aditionale (Scripturale sau filosofice) i-ar putea fi aduse unuia care crede in deofiintimea Fiului cu Tatal si in nasterea dupa fiinta a Fiului din Tatal, dar nu si in lipsa de inceput a Fiului ?