Mulţi părinţi duhovniceşti ne învaţă să ne cercetăm şi să ne cunoaştem pe noi înşine, pentru a ne feri de multe păcate şi a ne apropia mai mult de Dumnezeu.
Cum putem reuşi lucrul ăsta şi de ce trebuie să ţinem cont?
"Nimeni nu il poate cunoaste pe Dumnezeu inainte sa se cunoasca pe sine. Si nici pe sine nu se va cunoaste cum se cuvine, daca nu va cunoaste mai intai pe toata faptura, si nu va intelege toate lucrurile, vazute si pricepute in lume. Si astfel se va uni desavarsit in dragoste cu Dumnezeu.
Asadar cine vrea sa Il cunoasca intru adevar pe Domnul, sa se cunoasca pe sine si sa se uneasca dimpreuna cu El din dragoste, acela, mai intai de toate trebuie sa cunoasca toata faptura vazuta si priceputa, ca sa aiba intelegerea tuturor lucrurilor si a toata faptura: de la cine si pentru ce sunt toate- astfel incat nici un lucru sa nu ii fie tainuit si sa nu ii starneasca nedumerire. Apoi sa se cunoasca pe sine si toata taina despre sine. Apoi sa Il cunoasca pe Dumnezeu si toate negraitele Lui binefaceri. Astfel omul ajunge intru desavarsita cunoastere de sine. Caci se cuvine a cunoaste mai intai cele pamantesti, apoi cele ceresti. Caci nu de la cele inalte trebuie sa pogoram catre cele de jos ci de la cele de jos sa urcam catre cele de Sus. De aceea Dumnezeu a asezat inaintea noastra toata faptura si toata randuiala acestei lumi ca pe o invatatura, sau ca pe o oglinda, ca invatandu-ne sa ne inaltam de la cele de jos catre cele inalte. caci daca nu pricepem cele pamantesti cum putem pricepe cele ceresti?
Din intelegere si cunoastere ia nastere credinta. Din credinta , pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Din pazirea poruncilor lui Dumnezeu se naste nadejdea in Dumnezeu. Din nadejdea intru Dumnezeu , dragostea dumnezeiasca, cea care prisosind treptat duce la unirea treptata cu Dumnezeu si la plinirea Legii si a proorocilor. (Matei 7:12;22;40)" Sf. Dimitrie al Rostovului - Alfavita sufleteasca
Cu cat vom intelege mai bine tot ce ne inconjoara, toate lucrurile si toate fapturile cu atat mai mult sporeste credinta. Sporind credinta si ravna in pazirea poruncilor este mai mare.
Priviti cu atentie animalele de pilda. Cum reactioneaza la rau , la bine, ce principii le guverneaza, si care este deosebirea dintre fiinta cu ratiune si faptura fara ratiune. Cum actioneaza un om cand este flamand si cum reactioneaza un animal salbatic cand este flamand. Cum se comporta animalele cand simt iubire si cum se comporta omul cand simte iubire.
Apoi vedeti cum se modifica omul influentat de rau. Cum se schimba ratiunea sa, cum sunt faptele sale, capacitatea de a se ascunde de ceilalti, de a fi duali si modificati in interior fata de ceea ce afiseaza.
Privim la noi insine. Cum suntem, cum actionam si reactionam, ce simtim, cand primim bine, cand primim rau, cand ne frig, cand ne e foame, cand daruim, cand interactionam cu cei ce ne fac rau. Si imposibil sa nu vedem modificarile datorita pacatului.
Asa se face cunoasterea de sine, privind inauntru si analizand intelepciunea noastra si cunoasterea noastra: cat e, daca a fost cultivata sau nu, sau daca cumva a intrat in ea si a fost murdarita de rau. Descopera lucrarea ta cugetatoare.
Sigur insa ca e nevoie de intelepciune in adevar si nu in minciuna si aceasta aduce rugaciunea si ascultarea. Ca si dracii sunt intelepti insa intelepti in minciuna si in neascultare.