FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

"Fiecare cuvânt cu puterea lui: unele dau viaţă, altele pot ucide sufletul: pe al tău, pe al aproapelui tău. De aceea s-a spus: Vorba voastră să fie întotdeuna plăcut, dreasă cu sare (Coloseni 4, 16), Din gura vostră să nu iasă niciun cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce o ascultă (Efeseni 4, 29)" (Sf. Ioan de Kronstadt)

Ce trebuie făcut ptr. ca şi astăzi cuvintele să fie purtătoare de viaţă?

Mă întreb acest lucru după ce am auzit atenţionarea PF Părinte Daniel cu ocazia deschiderii anului şcolar, parafrazez: educaţia stă la baza progresului spiritual şi bunăstării sociale; la noi sistemul este în derivă pentru că cei cu carte nu sunt remuneraţi corespunzător (în consecinţă, aleg să plece din ţară) şi pentru că nu se promovează [suficient] valorile morale.

Dacă se aud aceste cuvinte, de ce nimeni nu acţionează, de ce cuvintele nu mai schimbă nimic?
Cum putem promova valorile morale cu maximă eficienţă ptr. "progresul spiritual şi bunăstarea socială"?

Nici stramosii nostri nu au trait in puf. O viata mai simpla, asa cum recomanda Cuviosul Paisie Aghioritul, ar aduce multumire si in sufletele profesorilor, desi au buzunarele goale.

Cuvintele zidesc atunci cand cel care le rosteste are Duhul Sfant. In rest, degeaba vorbim frumos daca nu traim cu Dumnezeu.

Îmi cer iertare ptr. că nu m-am exprimat mai clar.

Nici stramosii nostri nu au trait in puf.

Nu pe acest aspect am vrut să pun accentul, ci pe începutul de criza al sistemului de învăţământ; iar legat de acesta pe lipsa de acţiune, de atitudine din partea societăţii chiar şi atunci când voci importante (PF) trag un semnal de alarmă, spun ceva.

Tocmai, criza in invatamant nu vine din lipsa banilor, ci din racirea inimii. Asta era si ideea. Stramosii nostri nu aveau averi, dar aveau inimi de aur.

Ideea e ca fiecare profesor sa incerce sa dobandeasca Duhul Sfant, altfel pierde si el timpul si se plictisesc si elevii.

Ideea e ca fiecare profesor sa incerce sa dobandeasca Duhul Sfant

Adică să nu înceteze a se perfecţiona, să ţintească mereu desăvârşirea. Bun, şi dacă asta este soluţia de ce în societate nu se văd roadele care ar trebui să se vadă ca urmare a acestor străduinţe? Oare toţi profesorii, îndrumătorii sau persoanele cu funcţii cheie într-un stat, vorbim în special de ţările ortodoxe sau creştine, au acest scop?

Eu personal vad asa schimbarea: cu mine. Adica eu sa incerc sa ma apropii de Dumnezeu si Dumnezeu ii va ajuta si pe ceilalti. Cand am mortul in casa mea (sufletul meu) nu pot plange mortul altuia. Profesorii, politicienii, toti crestinii daca s-ar smeri si si-ar vedea de pacatele lor ar atrage Duhul Sfant care i-ar lumina cum sa predea, sa conduca etc.

Profesorii, politicienii daca s-ar smeri si si-ar vedea de pacatele lor ar atrage Duhul Sfant care i-ar lumina cum sa predea, sa conduca etc.

Dacă nu au această preocupare a vieţii trăite în simplitate şi armonie (smereniei) e absurd ca ei să conducă peste oameni, să traseze greşit linii de urmat. Iar cei conduşi să aştepte momentul în care ei să pună temelii puternice acţiunilor lor: credinţa, pocăinţa, smerenia etc.

Ce nu merge în funcţionarea optimă a domeniilor: învăţământ, politică, economie, culte etc, mecanismul de organizare, coordonare sau control? De ce un stat ortodox nu are la conducere oameni cu frica lui Dumnezeu? Unde greşim noi, ca cetăţeni pentru această situaţie?

Poate parea cam dur raspunsul la aceste intrebari. In urma cu vreo 13 ani, la Manastirea Antim din Bucuresti era un parinte ieromonah, Gherman Mitoi. O femeie l-a intrebat la miruit de ce avem preoti atat de putin credinciosi, care smintesc poporul. Parintele a raspuns: "Voi, femeile, nu aveti dreptul sa spuneti nimic. Ati omorat multime de prunci, iar pe cei pe care i-ati pastrat, nu ati stiut sa-i cresteti. Ce, preotii vin de pe Luna? Sunt tot copiii vostri, voi i-ati educat fara frica de Dumnezeu".

Cred ca Parintele Gherman avea dreptate. Asa cum a stiut poporul sa isi creasca copiii, asa avem acum politicieni, preoti, profesori. Revenind la titlul topicului, sa folosim puterea cuvintelor pentru a zidi ce mai putem, sa inmultim binele.

Florina, bine, dar cine a fost prima dată oul sau găina?
Înţeleg că din cauza păcatelor şi a lipsei de organizare a vieţii după principii creştine ni se trag toate relele, însă trebuie să avem punct de plecare şi mai apoi repere corecte. Crezi că putem singuri să ne curăţim vieţile şi să ni le punem în acord cu voia lui Dumnezeu?

Iată un cuvânt cu putere multă .

Ce trebuie să ne înveţe învăţământul?
- Rezolvarea problemelor din şcoală trebuie să ajute la dezvoltarea creierului, să ne determine să gândim, să ne dezvoltăm nişte abilităţi mentale, să rezolvăm o problemă (de viaţă, logică) foarte repede; Din păcate şcoala se bazează foarte puţin pe înţelegere şi gândire şi foarte mult pe reproducere şi acumularea de cunoştinţe.

Conferinţă: Virgiliu Gheorghe - Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor în lumea de azi.

De acord. Am şi pus asta pe www.teologie.net

Doamne ajută!Un scenariu optimist de viitor al școlii noastre: mai marii noștri să înțeleagă în al IX-lea ceas faptul evident că fără o educație creștină nu vom ajunge decât la autodistrugere.Deocamdată avem învățământ ateu pe ansamblu, chiar religia se face pe alocuri de o manieră jalnică în școli și d-nul Ponta crede că mai poate ”îmbunătăți” actul didactic bombardându-i pe copii cu wireless.

mai marii noștri să înțeleagă în al IX-lea ceas faptul evident că fără o educație creștină nu vom ajunge decât la autodistrugere.

Ce ar însemna o educaţie creştină?
Se poate ea impune de sus în jos sau este o privire a educaţiei prin prismă creştină de către fiecare? Deci o responsabilitate proprie.
Credinţa impusă este aproape de ceea ce ea presupune? De fapt ce şi cum ar trebui să impună "mai marii" pentru a trasa o conştiinţă creştină în procesul de învăţământ?